Peste 100.000 de români cu contracte part-time și-ar dori să lucreze mai mult în 2025. Cazul lui Sergiu și al doamnei Ionescu

Anul trecut, peste 200.000 de români inactivi pe piața muncii doreau să lucreze, potrivit Statisticii. Numai că ori nu își căutau în mod activ de lucru, ori nu erau disponibili să înceapă să lucreze, mai arată INS.

Ei fac parte din categoria numită ”forţa de muncă potenţială adiţională”.

În statistici, potrivit INS, avem 464.000 de șomeri. Dar statisticile sunt înșelătoare.

Din rândul populaţiei inactive (6,1 milioane de români), 203.000 făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională. Iar peste 110.000 persoane cu program parţial de lucru doreau şi erau disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent, ele fiind considerate persoane subocupate.

Mariana Ionescu a lucrat la o pensiune din zona Ialomița ca bucătăreasă. Din păcate, afacerea nu a mers, iar în vara trecută pensiunea a fost închisă. De atunci, doamna Ionescu își caută de lucru, dar ceea ce i se oferă nu este la nivelul așteptărilor. Fie ar putea munci ca îngrijitoare la un cămin pentru seniori, fie, dacă vrea să-și mențină specializarea de bucătăreasă, poate lucra în domeniu, dar la un restaurant aflat la 30 de km de casă. Și doar cu jumătate de normă.

Cei peste 100.000 de oameni doresc şi sunt disponibili să lucreze mai multe ore decât în prezent, transmite Institutul Național de Statistică, fiind considerate persoane subocupate. Această categorie de persoane a reprezentat 35,6% din numărul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru parţial. „Subocuparea este noul șomaj”, după cum scriu și economiștii Bloomberg.

Problema esențială la noi, este că numărul de locuri de muncă generate de economie – mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră – sunt reduse. Potrivit unor specialiști pe piața muncii, numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare nu crește atât de mult. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piață muncii și care au calificări tot mai înalte.

Pe lângă „subocupați”, Statistica mai spune că avem peste 200.000 de oameni – forța de muncă potențială adițională

Din totalul persoanelor subocupate, peste jumătate au mai puțin de 44 de ani.

Persoanele subocupate nu sunt însă doar cele aflate în situația doamnei Ionescu. Subocupat este și Sergiu, un inginer angajat full-time, dar care lucrează într-un call-center. Adică mult sub calificarea pe care o are.

Schimbările tehnologice duc și ele la o creștere a subocupării. Ca sa dau un exemplu banal și la îndemână, instalarea de bancomate bancare a înlocuit unele casierii care deserveau clienții.

Un alt motiv îl reprezinta școala românească. Aflată într-un recul nedorit, Educația generează cohorte de tineri pregătiți pentru cu totul alte specializări decât cele cerute de nevoile angajatorilor. Prin urmare, mulți absolvenți de facultate ajung să se mulțumească cu joburi mult sub calificarea lor- agenți de vanzari, merchandiseri sau șoferi.

Potrivit Statisticii, din cele 200.000 de români care formează forța de muncă potențială adițională, circa 195.000 de persoane erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă, iar circa 7.00 de oameni căutau un loc de muncă, dar nu erau disponibile să înceapă lucrul.

Forţa de muncă potenţială adiţională reprezintă suma a două categorii de persoane: „persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” şi „persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”.

Efectele subocupării sunt similare cu cele ale șomajului

În primul rând, ambele (si subocuparea si somajul) provoacă niveluri mai ridicate ale sărăciei. Fără venituri adecvate, familiile nu mai consumă atât de mult. Asta reduce cererea consumatorilor, încetinind creșterea afacerilor. Ca rezultat, la nivel agregat, produsul intern brut este mai mic, la fel ca și rata de creștere a locurilor de muncă. Este o spirală vicioasă și descendentă.

În cazul în care sub-ocuparea continuă, lucrătorii își pierd capacitatea de a-și actualiza abilitățile si devine tot mai plauzibil faptul că le va fi tot mai greu sa se întoarcă pe jobul inițial, corespunzător calificării. Alții își reduc stilul de viață și acceptă sub-ocuparea pe termen lung. Asa se formeaza șomajul structural.