Pet abandon ieri Unirii București. Copilul: “pa, cățel”. Tatăl: “marș, potaie!”

Pet abandon văzut ieri de mine. Mă plimbam printre maidanele de la Unirii București. O mașină oprește. Geamul se întredeschide. Câinele e aruncat pe crăpătură. Copilul face pa cățelului. Tatăl furios că javra se prinsese cu gheara dreaptă de reverul său îi spune: marș javră. Coronavirusul i-a pus pe unii să-și ia însoțitori de viață grea. Acum, că a trecut anul, însoțitorii câini, pisici, sunt aruncați la groapa de gunoi. Pet abandon.

Am privit, m-am uimit, am mers mai departe. Nu era câinele meu. Nu știam printre cunoscuți pe nimeni să vrea câine. Aveam și eu treburile mele, până la urmă. Pet abandon.

Cruzime pot spune? Omul care-și abandonează câțelul sau pisica se crede pragmatic în 2021. În capul lui este că nu omoară, ci dă o nouă șansă pet-ului. Adevărul este că auzisem de fenomen, dar chiar așa, sub ochii mei chestia a devenit deranjantă. mi-a inspirat acest articol?

Cum se ajunge la abandon? În primul rând, shoppingul.

Deci, a fost ceva milă cândva? Milă de propria soartă, poate. Clar a fost calcul meschin. Uite calcul. Băi, o să stăm închiși în casă. Mult, nu se știe cât. E bine să fie un suflet. Se joacă copilul ăsta cu ceva. Că noi o să stăm online, la ședințe. Îi dăm copilului o responsabilitate. Plus, scoatem câțelul la plimbare, avem o dovadă vie să ieșim din casă. Milă? Grijă pentru copil și interacționarea lui cu mediul exterior? Sictir. Calcul meschin. Însoțit de shopping. Cu cardul. Nicio simțire nu-i. Se scrie pe net că se permite un pet în familie? Se scrie pe net. Atunci se permite intrarea în sânul familiei a unui pet. Sânul familiei se înfierbântă de proceduri. Shoppingul de pet este o procedură. Efectuată rapid în plină urgență alungă un pic din incertitudinea pandemică.

În al doilea rând, după pet shopping, vine pet procedură.

În casă, petul devine procedură. Trebuie plimbat, alimentat, să nu-i lipsească apa, copilul să-l mângâie, mama să-l frece pe urechiușe, tatăl să-l ducă la vet. Dieta cea bună. Vet-ul cel mai cel. Despăducherile. Decontaminările. Care-s problemele? Uite, netul este asistentul tău personal. Plus că se strânge lumea în jurul acestei probleme diafane, pufoase. Pet – procedură de apropiere în familie. Unde-i sufletul? Nu e. Fie câine, fie pisică, fie șarpe. Diversitatea de specii este îngrozitoare. Așa că răspunsurile le găsesc pe net, bravul erou cu răspunsuri de-a gata. Ce suflet să fie între pet și stăpâni? Niciunul.

În al treilea rând, abandonul. Pet-ul, târâtor sau patruped, devine prea costisitor pentru a fi păstrat. Gata, ne-am dat seama ce-i cu covid-ul. Se pierde timpul dimineața când plec la serviciu sau intru online. Cu pandemia asta toată familia are o părere. S-a convins lumea. Vaccinat sau nu, pandemia este fumată. Infectările? Moft. Dă-i în mă-sa! Boala covrig nu mai există. Cârâie unii, dar în fapt panica aia de izolare și peții-suflet pufos nu mai contează. Tentația de a avea fiecare membru al familei sufletul lui? S-a abandonat. E clar. Greu, cel mai greu nu este să-i spui copilului că-i dai un șut în fund blănuței prin care ș-a trecut mâna de COVIDul ăsta. Nu. Greu cu adevărat este să găsești locul unde să-i faci vânt potăii. Trebuie să consumi benzină. Trebuie să fie departe. Nu se-ntoarce ăla… e o poveste cretină. Las’, o să se descurce. Trăim în jungla urbană. Pisicuță-pet? Să rupă un șobolan de-al lui Nicușor Dan. Câțeluș-pet? Să caute în gunoaiele din restaurantele din Herăstrău. Găsește…. S-a născut animal. Animal să devină. Nu se omoară suflet, nu. Interpretarea corectă este: se dă o nouă șansă de viață. Corect, nu? Copilul nu a avut timp să-i găsească cățelului un nume. Așa că cine găsește cățelul îi poate pune un nume.

În al patrulea rând, eu, eu, reporterul. Am devenit martorul unei „crime”. Nasol este că iresponsabilitatea unora a devenit responsabilitatea mea. Dar de ce sunt eu responsabil? Este pet-ul meu? Ca să nu mă prindă vreun sentiment, am fugit de pe maidan. Pet-ul abandonat. Pet abandonat. Ce-ai făcut tu toată noaptea asta, pet abandonat?

Adevărul este unul singur. Nu l-am privit în ochi, așa că nu-i al meu.