Ponta Dumnezeu

Cuvintele, purtarea si atitudinea premierului Victor Ponta degaja tot mai intens sentimentul ca el este soarele in jurul caruia se invarteste lumea. „Nu suntem Dumnezei”, a decretat, luni, premierul Victor Ponta, nemultumit de ancheta de la Bac, adaugand ca, in calitate de fost procuror, se include in aceasta categorie. Dar in calitate de premier, este oare Dumnezeu? Este cel mai puternic, reperul, lumina tarii? Este. El, premierul, dicteaza cum e bine sa se desfasoare o ancheta penala. Ministrii se executa cat ai clipi, procurorii asculta cuminti. Deunazi, acelasi Victor Ponta ameninta un director CFR „ca-i trimite DNA-ul pe cap”. Teleconferintele de la Guvern sunt intotdeauna un bun prilej de a-si etala atotputernicia, impartind mustrari si aprecieri, dupa bunul plac.

Alteori, Victor Ponta desfiinteaza pe loc taxa de la nu stiu ce pod doar pentru ca il deranjeaza imaginile cozilor kilometrice de masini prezentate la televizor. Nu are la baza nici un studiu, nu-i pasa de eficienta economica a unei masuri atat de radicale, ci se bazeaza exclusiv pe impresia personala, cum bine observa colegul Vlad Petreanu intr-o postare pe blog. Premierul stie mereu ce-i mai bine pentru tara.

Premierul-soare nu mai intampina nici un fel de opozitie nici din interior, nici din afara. Nimeni nu-l opreste sa exercite in mod arbitrar puterea. Le-a comandat procurorilor ca propriilor subordonati? N-au decat sa-si bage mintile in cap. Caraie putin Morar si Macovei? Si ce daca? Sunt doi, adica ingrozitor de putini si trec oricum la categoria „basisti”, deci nu se pun.

Seful Parchetului General tace, ministerul justitiei executa cu placere, CSM sta cu capul intre urechi, magistratii revolutionari de acum sase luni au lesinat. Cativa sefi de institutii din justitie, datori cu o functie premierului, roiesc cu diferite ocazii in jurul sau pentru a-i castiga bunavointa si pentru a-l asigura mai departe de fidelitatea lor. Pe scurt, sistemul de putere s-a aliniat in spatele noului centru al ponositei lumi romanesti. Cand o masinarie atat de sofisticata incepe sa raspunda prompt la comenzi, fostul copilot, eternul secund, va fi simtit ca a trecut in sfarsit la volanul mult dorit. Ca toata tara e la picioarele si in mainile lui.

Atitudinea de vataf pe mosie transpira din aproape tot ce spune in ultima vreme. „Nu se poate să am angajaţi care câştigă de trei ori cât mine”, a spus Victor Ponta. Observati ca are angajati, nu subordonati sau colegi de guvernare. „Angajatii” nu sunt teoretic ai lui, ci ar trebuie sa fie ai nostri. Amploaiatii care-l enerveaza cu salariile lor lucreaza, tot teoretic vorbind, pentru binele public, nu pentru el. Si da, in unele cazuri pot castiga mai mult decat primul ministru daca au responsabilitati, un volum de munca si o expertiza care-i indreptatesc sa castige mult. Dar a te raporta la functionari publici si la demnitari ca la „angajatii tai” inseamna nici mai mult nici mai putin decat a trata statul ca propria mosie.

Betia puterii se inteteste periculos cand mai marii planetei iti intind, din calcul rece sau din pura politete, covorul rosu: ieri te-a primit cancelarul Germaniei, cel mai puternic om din Europa, maine faci poze cu presedintele Chinei. Ce mai conteaza Basescu, Antonescu, Voiculescu dupa ce-ai dat mana cu puternicii planetei? Cum sa te mai cobori la nivelul liliputilor de la Bucuresti cand tu te plimbi intre giganti? Orice prostie comite, azi se iarta. La Bruxelles e liniste, Europa s-a cam saturat, americanii si britanicii aplauda armonia asternuta peste micul stat barbar de la marginea lumii. Si uite asa, un politician tanar, inteligent si abil, ajunge sa se umfle pene atat de tare incat, ascultandu-l, pare usor desprins de pe pamantul asta. Micul Dumnezeu al Romaniei priveste totul de la intaltimi ametitoare.

Pe Traian Basescu, cel care ocupase pana de curand tronul de Zeus, a ajuns sa-l vada ca pe un fel de musca agitata intre doua geamuri. „Eu am ras de el, m-am amuzat”, a spus Ponta dupa ce Traian Basescu l-a criticat de ochii lumii dupa un sir de orori: desfiintarea licitatiilor la marile companii de stat, mutilarea sistemului de achizitii publice, esuarea unor privatizari, proasta negociere a unor datorii uriase pe care statul roman le are de recuperat etc. Coabitarea merge evident mai departe. Ponta-Dumnezeu isi permite sa-l ia peste picior, sa rada de zbaterile presedintelui de a se infatisa din nou in postura de Zeus tunand si fulgerand.

Prim-ministrul sustine, pentru a ridiculiza si mai tare Zeul decazut, ca in ziua supararii presedintelui a fost in vizita la Controceni pentru a discuta despre acordul FMI, ca nimic nu anunta crizele facute seara la TV si ca iesirea partenerului de coabitare n-ar fi altceva decat o palida incercare de a pacali lumea. Probabil asta a si fost. Il auziti pe fiorosul presedinte spunand ceva despre agresiunea fara precedent a premierului impotriva justitiei? Cine toarce azi ca un pisoi?

Ponta-Dumnezeu sta azi pe tronul puterii totale ocupat pana de curand de Basescu-Zeus. Cezarismul presedintelui, astazi imobilizat in camasa de forta a coabitarii, se manifesta strident la Victor Ponta dupa primele sase luni, nu spre sfarsitul domniei, cum s-a intamplat in cazul prizonierului de la Cotroceni.

Pana si pe aliatii la guvernare a inceput sa-i trateze cu aroganta, aratandu-le usa in cateva randuri. Mogulii din presa sunt la picioarele sale, din prietenie sau de frica, cumparati sau intimidati. Victor Ponta si partidul sau sunt, in acest moment in pozitia de a negocia usor o noua majoritate, avand la dispozitie o multime de variante: PDL, UDMR, PPDD, minoritati, tradatori din PNL sau diferite combinatii intre toate acestea.

Cum ajung politicieni inteligenti sa-si gonfleze sinele atat de periculos incat sa se creada Zei pe pamant? Pesemne ca orice om care acum cativa ani era luat peste picior in interiorul propriului partid, considerat imatur si cam lipsit de autoritate se razbuna pe umilintele din trecut facand exces de puterea dobandita. Orice complexat de dovedirea unui plagiat flagrant tinde sa-si ascunda slabiciunile facand demonstratii de forta. Orice muritor laudat zilnic in oglinda televizuinilor, orice politician rasfatat in sondajele de opinie, orice premier cu 70% sprijin in Parlament ameteste, o ia razna daca nu stie sa se stapaneasca in fata puterii absolute.

Puterea totala nu doar corupe, dar si orbeste. Romanilor le plac tatucii pentru a avea pe cine sa iubeasca si sa urasca. Insa iubirea de la inceput se transforma implacabil in ura. Romanii adora sa-si devoreze tatucii. Victor Ponta ar trebui sa-si aminteasca din cand in cand de Adrian Nastase si de soarta lui politica. El Insusi, Imparatul, a cazut de la inaltimile care-l ametesc astazi pe discipolul sau cand nimeni nu mai credea ca Demiurgul cel rau ar mai putea fi, vreodata, alungat de pe tron, redus la un numar de detinut.

Noul Dumnezeu va evita, poate, prabusirea daca, in plina glorie, va privi, macar din cand in cand, in oglinda murmurand cat sa se auda: azi sunt nimeni, azi sunt nimeni.