Porunca tarului Vladimir: Revolutie si contrarevolutie in Ucraina (Actualizat)

Baricade in flacari, morti si raniti, furie, disperare, gloante, sange. Ceea ce Vladimir Putin n-a indraznit (inca) sa faca la Mosova, a facut-o Viktor Ianukovici la Kiev si in alte orase din Ucraina: a folosit violenta statala pentru a suprima o miscare revolutionara menita sa apere deopotriva suveranitatea poporului si suveranitatea nationala. Revolutia ucrainiana se situeaza in traditia morala si politica a celor din 1989-1991, exprima vocea celor fara de voce si puterea celor fara de putere. Este o revolutie liberala. Contrarevolutia lui Ianukovici este una anti-europeana, anti-liberala, reactionara in sensul originar al acestui cuvant.

Euromaidanul simbolizeaza renasterea civismului democratic, afirmarea vointei ucrainienilor de a nu ceda imperialismului rus si de a merge mai departe in directia Europei Unite. Fara Ucraina, se stie, Imperiul Rus este ca un om fara o mana sau fara un picior. A fost resuscitat, de catre Putin si ciracii sai, mitul panslavist spre a justifica noul anexionism. La Soci, intre doua beri, fostul ofiter KGB i-a comunicat proconsulului de la Kiev ca a sosit momentul unei represiuni totale. Ianukovici a executat porunca tarului Vladimir.

Protestele din Ucraina au fost in general non-violente. S-a ajuns la actiuni violente abia in momentul in care demonstrantii au fost provocati de catre fortele de politie si alte grupari manipulate de Ianukovici. Liderii opozitiei democratice au crezut (ori au simulat aceasta incredere) in promisiunile lui Ianukovici ca nu va declansa masacre. In “New York Review of Books”, istoricul Timothy Snyder considera ca in momentul de fata Ucraina se transforma, sub ochii nostri, in pofida condamnarilor venite dinspre UE si Statele Unite, intr-o dictatura de tipul celei din Belarus. Presiunile UE s-au dovedit, pana acum, fara efecte decisive. In schimb, cele ale Rusiei au dus la macelul de ieri.

Propaganda putinista exceleaza in minciuni de genul celor lansate candva despre Revolutia Maghiara din 1956, despre Primavara de la Praga si despre “Solidaritatea” din Polonia: ca ar fi vorba de actiuni platite de catre Occident, ca revolutionarii ar fi de fapt agenti ai Statelor Unite si alte asemenea enormitati delirante. Mimetic si slugarnic, Ianukovici trateaza societatea civila asemeni lui Putin: cu dispret, ostilitate, ranchiuna si chiar ura.

Intr-o fraza celebra, Karl Marx spunea ca “omenirea nu-si pune decat probleme pe care le poate rezolva”. Oare? Ramane de vazut daca, intr-un efort de asumare a unei responsabilitati statale pe care pare sa o fi abandonat fara scruoule si fara urma de regret, Viktor Ianukovici va face acel pas inapoi (sau inainte) spre un compromis care, la ora actuala, pare sa tina de domeniul imposibilului. Altminteri, Ucraina va intra intr-o faza de haos generalizat si, la limita, se va ajunge la razboi civil.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro