Poșta Română, un dinozaur adormit de milioane de euro. Ce ține în viață compania și ce o sufocă pe interior
Pe la jumătatea verii, am comandat un colet dintr-o țară membră UE, care a fost livrat prin Poșta Română. De fapt, e impropriu spus livrat.
Un poștaș s-a deplasat la blocul în care locuiesc pentru a-mi lăsa în cutia poștală o mică hârtiuță (aviz) în care eram informat că am primit un colet. Trebuia să mă prezint la oficiul poștal de care aparțin, începând cu o anumită dată și într-un anumit interval orar, să-l ridic personal, cu buletinul.
E o experiență total diferită de cele pe care le ai cu firmele private din domeniu, așa că n-am putut să nu mă întreb: de ce angajatul Poștei nu mi-a adus și coletul (deloc voluminos și foarte ușor) acasă, odată cu avizul? Sau, dacă tot trebuia să ridic coletul personal de la Poștă, de ce nu am fost sunat sau notificat prin sms, să mă prezint acolo? Angajatul Poștei ar fi fost scutit, astfel, de un drum inutil. Să nu mai vorbim de posibilitatea unei rețele de easybox-uri, așa cum au marile companii private de curierat.
Citiți mai mult pe Panorama.