Povestea cu legea sanatatii: Cum se vede de la distanta, cu detasare

Ministerul Sanatatii a retras din dezbatere publica proiectul legii sanatatii, la cererea premierului Emil Boc, potrivit unui comunicat al Guvernului. In prealabil, Traian Basescu a cerut public Guvernului retragerea proiectului: “Spitalele nu vor schimbarea, medicii de familie nu vor, sistemul de urgenta nu vrea schimbarea. Inteleg din toate semnalele publice ca si o mare parte din public nu vrea schimbarea. Cer public premierului retragerea proiectului care viza reforma in sanatate… Inteleg ca sunt foarte multi multumiti de starea actuala a sanatatii”.

Citesti, ridici din umeri si zici: Asta e. Cerere si oferta democratica la lucru. Oferta politica a fost formulata. Oferta nu a corespuns cererii. Si atunci este natural ca oferta sa fie retrasa. Asa functioneaza democratia. Si bine face. Daca n-ar functiona asa, ar fi vai de popor.

In cazul de fata, nu este prea clar care e cererea poporului. Nici ca idee generala, nici in termeni operationali. Operational vorbind, cererea pentru status qvo este singurul lucru vizibil. Dar asta e o alta discutie. De la distanta privind, asemenea lucruri se pierd in cenusiul irelevantului.

Neurmarind atent, nu vezi deci decat contururile generale. Iar dincolo de punctul final descris succint mai sus, ce s-a vazut de la departare nu a fost decat o mare agitatie mediatica. O zbatere cam isterica, atfel transparenta motivational. Interese invizibile public au fost scoase la lumina de turbion. Si multa prostie publica si privata ce a devenit mai vizibia ca oricand, odata ce presul care o acoperea a fost rasturnat in imbulzeala. Amuzant, un pic trist, totusi -in esenta- nimic care sa nu mai fi fost vazut si inainte. Ceva familar. Din zare privit, pare ceva similar cu atatea si atatea alte episoade (acum uitate) din trecutul recent.

Fara sa stai sa intri in amanunte, reflexul profesional este sa etichetezi imediat datele problemelor pe care le analizei cu concepte de specialitate la indemana. Apoi sa treci mai departe. Aici conceptul ce vine automat in minte este cel de „rezistenta la schimbare”. Concept important in teoria organizationala, management, sociologica organizatiilor si institutionalism. Larg raspandit nu numai in teorie dar si printre practicieni care il utilizeaza (cu mare folos, se pare) in consultanta sau administratia si restructurarea sistemelor publice si private.

Notiunea in sine este un microunivers conceptual ce da un cadru de intelegere simplu si clar unei intregi serii de evolutii romanesti din istoria recenta. Fiind nevoita sa schimbe lucrurile (fie pe motive de blocaj si metastaza a statului creat de Ion Iliescu in anii ’90, fie datorita presiunii crizei economice internationale), Romania trece spasmodic prin astfel de momente de reactie si contra-reactie. O face regulat, in ritmul reformei. Orice demers de schimbare a actualelor structuri de putere si interese genereaza contra-reactii. Si realitatea este ca Romania a cam avut parte de schimbari in ultimii 8 ani. De la sistemul fiscal (cota unică) si codul muncii pana la sistemul de educaţie si sistemul de pensii; de la codurile penale si codul civil la mica reformă din justiţie si salarizarea din sistemul public …Schimbari, reforme, schimbari dupa schimbari, tulburari de ape si de interese, grupari si regrupari, reactii si contra-reactii…

Oricine a avut de a face cu managementul unei organizatii umane stie ca o simpla organizatie formata dintr-o mana de oameni si un buget de trei lei poate generea rezistenta la schimbare de intensitati uluitoare. Ca o simpla firma de prestari servicii, o scoala generala, o universitate, nemaivorbind de o corporatie, puse in fata unei schimbari cat de cat semnificative, pot declansa si elibera o energie anti-schimbare de megaproportii. Dar o intreaga tara? Dar un sistem social de aproape 20 de milioane de oameni?! Mai ales cand trebuie in numai cativa ani sa treaca prin atatea reforme si ajustari…

Deci ne ajuta conceptul sa intelegem tabloul general, ce se intampla in linii mari? Da. Sa justificam si scuzam, nu. Sa intelegem, da. E naturala rezistenta la schimbare? Da. Place sau nu, perdantii din urma schimbarilor vor reactiona, adversitatile politice vor incerca sa folosesca si manipuleze circumstantele, va fi agitatie, va fi tensiune, va fi conflict. Este parte a vietii sociale, parte a schimbariii sociale.

Sigur, modul in care are loc rezistenta, cine o face si cum o face, este uneori mai important decat ideea in sine. In cazul de fata, vedem ca modurile de manifestare tradeaza ceva patologic in societatea, politica si viata publica romanesca. Dar patologic sau nu, asta e realitatea.

Asa se vede de la distanta si detasat. Ganditi-va ce s-a intamplat: De la cota unică si codul muncii pana la sistemul de educaţie etc.etc. etc…Schimbari, reforme, schimbari dupa schimbari, tulburari de ape si de interese, grupari si regrupari, scandal si scandal. La fiecare schimbare un nou grup de nemultumiti se adauga corului. Despre prostimea aflata in trecere si in treaba, nu mai vorbim…

Acum a venit vremea legii sanatatii. Ca toate marile agitatii, va trece si asta. Saptamana viitoare toata povestea e uitata. Saptamana viitoare va veni cu alte chestii si povesti. Ciclul vietii publice in Romania e asa construit ca e naiv sa crezi in respiratia si manevrele pe spatii si durate largi. Ce e un defect cand e vorba de reforma devine ceva pozitiv cand e vorba de contra-reforma…

Pe scurt, cineva care vede de la distanta si un pic detasat toata agitatia asta, nu ar avea decat un un singur mesaj important pentru sustinatorii reformei in Romania: Indiferent de pozitia fata de lege, sunteti minoritatea care a dorit sincer reformarea sistemului de sanatate. Nu a iesit de data asta. Asta e. Intr-o democratie un popor traieste exact asa cum merita. La romani, asta este momentan nivelul. Ati facut tot ce ati putut si in acest caz. Ca si in alte cazuri, cand ati avut mai mult succes, ati facut ce trebuia facut, in conditiile date.

Nu uitati ca sunteti o minoritate care in ultimii zece ani a sfidat legile gravitatiei politice si sociale. Ati dus Romania inainte sfidand Romania insasi, asa cum a fost ea redesenata de Ceausescu, Iliescu si clientii, asociatii si urmasii lor. Cred ca uitati asta destul de des. Uitati cu cine aveti de a face si uitati ca rezistenta la schimbare e un fenomen social si politic de o forta coplesitoare. Iar prostia umana un fenomen cosmic pe care nici rezistenta la schimbare (asa data naibii cum apare din discutia de mai sus si din ce zic expertii) nu poate s-o incapa… Da pe dinafara din orice, inclusiv din cosmos…

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro