Povestea unor capsunari romani pe o plantatie din Bavaria

In fiecare primavara si inceput de vara, cohorte de muncitori sezonieri din Romania, Bulgaria si Polonia pornesc la treaba pe plantatiile din Germania. Culesul de capsuni, sparanghel, salata si alte legume atrage nu doar oameni cu experienta in muncile agricole, ci si studenti sau aventurieri care cred ca se pricep la toate. Ca nu e asa, a dovedit-o patania celor doi tineri plecati dintr-un orasel din sud-vestul Romaniei. Dupa doar doua saptamani de corvoada in iunie, la capsuni, ei au fost impachetati si dusi la gara.

• Nu pot fi cu totii multumiti

Firma germana din Bavaria care lucreaza cu sezonieri la cules de sparanghel si capsuni ne-a oferit un punct de vedere neoficial, in care se declara multumita, in general, cu prestatia sezonierilor romani, insistand insa asupra faptului ca „nu tine mortis sa apara in presa”.

Firma e o intreprindere de familie, la a patra generatie in cultivarea pamantului si cresterea vitelor. In 1970, are loc reprofilarea firmei pe cultivarea de legume, iar din anul 1991, accentul se pune pe sparanghel si capsuni.

Intermediarul de forta de munca din Romania e un svab din Banat, care recruteaza de trei ani sezonieri pentru firma germana, ocupandu-se atat in tara, cat si in Germania, de unele aspecte organizatorice ale derularii contractelor si activitatii sezonierilor romani pe plantatii. Acesta ne-a dat detalii despre criteriile de performanta aplicate muncii pe plantatie. „Nemultumiti vor fi tot timpul. Din sute de persoane, nu pot fi cu totii multumiti”.

Referitor la conditiile de remunerare a culegatorilor, intermediarul spune: „Ei sunt instiintati dinainte, in timp util, cum vor fi platiti. Toate detaliile astea sunt scrise undeva si pot fi citite dinainte. Mai sunt informati si verbal, de mine. Contractele sunt in limba germana, insa detaliile sunt date si in limba romana”. Am intrebat, de ce unii sezonieri sunt disponibilizati inainte de terminarea contractului. „Ori nu fac fata, ori nu muncesc” mi-a raspuns.

„Le e greu sa se recunoasca invinsi si ca nu pot realiza in camp ceva, daca la fiecare rand facut, stai 20 de minute la o tigara. Culegatorii nu pot sa mearga in haita, ei sunt impartiti pe grupe, sa zicem de 20 de persoane. Daca o persoana castiga o anumita suma, intr-o anumita perioada de timp, si alta, din aceeasi echipa, are de patru ori mai mult, atunci unde-i problema?” zice intermediarul.

• Nevoia de bani si criza

Ne intrebam si noi unde-i problema, caci „reclamantii”, care la aflarea vestii de disponibilizare au chemat si politia locala, sustin ca au lucrat ireprosabil, atat cantitativ, cat si calitativ. Vorbesc cu ei, la inceputul lunii iulie. Am in fata un tanar subtiratec, tatuat pe brate, si o blonda cu par lung, ochelari de vedere si resturi de oja neagra pe unghii. Ea se prezinta ca studenta in anul al doilea, la o facultate romaneasca de management financiar-contabil.

Motivul invocat pentru plecarea la cules de capsuni ar fi fost „nevoia de bani si criza financiara din Romania”. Am intrebat-o pe studenta daca se simtea apta pentru o astfel de munca fizica, sustinuta, pe plantatie. Mi-a raspuns: „Nu-i rusine sa faci o munca pentru oameni mai fara scoala. Am zis ca vin in Germania sa culeg capsuni si am zis ca rezist, ca nevoia te impinge la multe chestii”. „Ai experienta la culesul de capsuni?”, intreb. „Nu, e prima oara cand am venit”, imi raspunde.

Alegerea a fost facuta in urma renumelui bun, vechi de zece ani, pe care il avea firma germana in oraselul studentei. Multi fosti sezonieri se declarasera multumiti de banii pe care ii primisera de la aceasta. Dupa spusele sale, studenta n-a platit decat un comision de 25 de euro, pentru intermediere. Ea ar fi auzit insa, ca altii ar fi platit „100, sau chiar 500 de euro”. Intrebat despre aceste comisioane neoficiale, intermediarul neaga faptul cu strasnicie.

Colegul de suferinta al studentei se prezinta cu experienta de lucru „pe santier si la orice”. Suparat ca „au fost mintiti”, el spune despre munca din iunie, la capsunii de langa Regensburg: „A fost dezastru: nu greu, foarte greu”. „Nici macar banii ca sa ma intorc acasa nu i-am luat de acolo” adauga el. Conform foii de lichidare, afirmatia sa nu se sustine. Conform altor surse consultate, suma minima platita fiecarui sezonier disponibilizat acopera un drum dus-intors intre Romania si Germania.

• Contracte, tarife, restrictii

Din sintetizarea datelor obtinute in cadrul demersului jurnalistic de fata, rezulta ca in schema de lucru a firmelor germane, care angajeaza in mod legal si contractual sezonieri in agricultura, se are in vedere respectarea legislatiei muncii atat din Germania, cat din Romania. Se practica un tarif de referinta, de 6,05 euro/pe ora. Norme de ordin interior ale firmelor ar permite insa optiunea intre plata tarifara, pe ora, si cea in acord, in functie de cantitatea si calitatea recoltei individuale. Ultima varianta pare a fi preferata si de catre unii angajati.

Din salariul brut, se opereaza retineri: 5% impozit pe venit si asigurari sociale in proportie de 20,05%. Angajatorul mai poate incasa bani pentru cazare si hrana zilnica, in valoare de 10 euro/zi. In instructiunile transmise de intermediarul de forta de munca, pe langa avertismentul interdictiei consumului de alcool, se recomanda viitorilor angajati din Romania sa-si aduca cu ei „ceva de acoperit capul, cizme de cauciuc, echipamentul de munca (mai ales imbracaminte de ploaie), imbracaminte calduroasa, asternuturi si prosoape”.

Pe langa aceasta dotare proprie, la rubrica „IMPORTANT” se precizeaza aducerea la purtator de: „Unguent de iod, leucoplast, unguent impotriva tantarilor, alte medicamente”. Prin urmare, hainele de lucru si o medicatie de tip strict profesional nu par a fi asigurate de angajator. Cetatenii rezidenti in Germania primesc inlesniri fiscale prin evidentierea in declaratia anuala de venituri a acestor cheltuieli, ce tin de prestarea muncii. Sezonierii romani par sa ramana cu acest ban scos din buzunar, ca irecuperabil.

Durata contractelor pentru sezonieri nu poate depasi 6 luni, intr-un an calendaristic. Timpul de lucru evidentiat intr-un contract este de 30 de ore, practicate in 5 zile pe saptamana. Conditia de aprobare a unui contract de sezonier in Germania impusa de Oficiul Fortelor de Munca este lipsa unei oferte de munca similare, venite din partea unui cetatean german sau rezident in Germania sau in spatiul Schengen. „Noile” tari aderate la UE, dintre care face parte si Romania, nu se bucura inca de liberalizarea completa a pietii muncii din Germania.