Premierul britanic Rishi Sunak a convocat alegeri pe 4 iulie. Conservatorii riscă să piardă puterea după 14 ani

Premierul britanic Rishi Sunak a convocat alegeri generale pentru data de 4 iulie, într-un scrutin pe care conservatorii riscă să-l piardă în fața laburiștilor, după 14 ani în care s-au aflat la guvernare, informează Reuters.

Sunak (44 de ani) a anunțat că va convoca britanicii la urne mai devreme decât se estima anterior, o strategie riscantă ținând seama că Partidul Conservator este cotat cu un scor mult mai slab decât adversarii din opoziție, Partidul Laburist, care are un avans de 20% în sondajele de opinie. „Acum este momentul ca Marea Britanie să-și aleagă viitorul”, a declarat Rishi Sunak, descriind alegerea ca una între stabilitate și necunoscutul reprezentat de liderul laburist Keir Starmer.

Voi lupta pentru fiecare vot

În următorele săptămâni, voi lupta pentru fiecare vot, vă voi câștiga încrederea și vă voi dovedi că doar un guvern conservator condus de mine nu va risca stabilitatea economică atât de greu câștigată”, a spus Sunak în declarația susținută la reședința sa din 10 Downing Street.

Deși unii analiști susțin că Rishi Sunak și-a înstrăinat chiar și o parte dintre conservatori, acesta pare să se fi hotărât să convoace alegerile în contextul unor succese pe plan economic, precum reducerea inflației și un ritm alert de creștere a economiei, cel mai rapid din ultimii trei ani.

Fostul bancher și ministru de Finanțe, Sunak a devenit premier în urmă cu mai puțin de doi ani. De atunci, premierul a încercat să-și definească mai clar principiile, devenind din ce în ce mai frustrat că ceea ce consideră el ca succese nu sunt apreciate.

Ambele partide s-au pregătit pentru campania electorală, cu economia și apărarea ca domenii predilecte de controversă. Sunak a acuzat Partidul Laburist că se pregătește să crească taxele dacă va ajunge la putere și a spus că acest partid nu ar fi o alegere sigură pentru Marea Britanie într-o lume din ce în ce mai periculoasă.

Laburiștii îi acuză pe conservatori că au gestionat prost economia timp de 14 ani, cu o serie de guverne haotice care nu au reușit să ofere stabilitate de care mediul de afaceri avea nevoie pentru stimularea creșterii economice.

Momentele-cheie ale celor 14 ani de guvernare a Partidului Conservator

-2010: Liderul conservator David Cameron câștigă alegerile în fața laburiștilor aflați la guvernare, dar este nevoit să guverneze în alianță cu democrat-liberalii, în primul guvern de coaliție din 1945 încoace.

-2014: Referendumul pentru independența Scoției este un eșec al Partidului Național Scoțian, care nu a obținut decât 45% din voturi favorabile secesiunii.

-2015: David Cameron obține un nou succes în alegeri și asigură majoritatea penntnru conservatori. Unul dintre motivele succesului neașteptat de atunci a fost promisiunea că va organiza un referendum privind rămânerea în Uniunea Europeană

-2016: Deși un susținător al rămânerii în UE, Cameron nu reușește să-i convingă pe britanici, care votează pentru Brexit în proporție de 52%. David Cameron demisionează, iar în locul său conservatorii o desemnează pe Theresa May.

-2017: Theresa May convoacă alegeri anticipate pentru a obține o majoritate mai largă care să-i permită să treacă de Parlament legislație pentru Brexit, însă conservatorii pierd majoritatea și trebuie să guverneze alături de Partidul Democratic-Unionist din Irlanda de Nord.

-2019: Theresa May demisionează în luna mai din cauza eșecului de a determina Parlamentul să adopte legislația care urma să reglementeze ieșirea efectivă din UE, iar în locul său vine Boris Johnson, unul dintre liderii taberei din interiorul Partidului Conservator care a susținut Brexitul. Johnson convoacă și el anticipate pe care conservatorii le câștigă cu cel mai bun scor al lor din 1987 încoace, când prim-ministru era Margaret Thatcher.

-2020: Boris Johnson reușește să încheie un acord cu UE privind ieșirea din blocul comunitar, astfel că pe 31 ianuarie 2020 Marea Britanie devine prima țară care s-a retras din Uniune.

-2022: Un lung șir de scandaluri izbucnite în timpul pandemiei de Covid-19 erodează popularitatea premierului care este nevoit să demisioneze în iulie, după o revoltă a miniștrilor săi. În locul său, conservatorii o desemnează pe Liz Truss care a rezistat doar 44 de zile în funcție. Reducerile substanțiale de taxe pe care le-a promis sperie piețele financiare și afectează reputația Marii Britanii în ce privește stabilitatea politică și fiscală. În octombrie, Rishi Sunak devine premier promițând să restaureze stabilitatea în guvernare, să stopeze imigrația ilegată și să îmbunătățească sistemul sanitar.