Premierul ca si care pe care

Am obosit de la atata „ca si”, „care” si „pe care” folosite anapoda. Am #rezistat greu pana la capatul interviului. Mi s-a facut mila din nou, miercuri seara, de limba romana chinuita, schilodita si siluita din toate pozitiile de premierul Grindeanu. Somatizeaza intr-un fel unic si chiar spectaculos efortul de a comunica ceva inteligibil. I se citesc pe figura supliciul, tortura, disperarea de a lega subiectul de predicat si de a gasi acordurile potrivite.

Acest travaliu interminabil se exprima prin ezitari, balbaieli, grimase si rictusuri necontrolate prezente la fiecare sunet. Pare ca ridica haltere in timp ce vorbeste cu gura inclestata, ca se opinteste sa impinga muntii din loc, nu ca misca aerul cu limba. N-ai zice ca se screme atat pentru simpla operatiune de a articula niste cuvinte cu cap si coada.

Sufera parca de constipatie cronica, atat de congestionat arata cand glasuieste. Nu-l poti asculta decat incordat, cu ochii mijiti, cu speranta ca va termina la un moment dat frazele arborescente, pline de paranteze, acolade si subordonate. Te aduce in pragul exasperarii repetand in mod gresit „ca si premier” sau „ca si guvern”. Sincer, am ajuns sa urasc din rarunchi acest ca si strict din cauza premierului Grindeanu.

Ezita de atatea ori intre „care” si „pe care”, nefiind sigur pe varianta corecta, incat uiti ce-a vrut de fapt sa zica. Fascinant ramane, totusi, razboiul lui extenuant cu asezarea cuvintelor in propozitii si, operatiune mai dureroasa, a propozitiilor in fraze.

I-am sesizat chiar si un tic verbal: e normal sa fie asa. Precizarea vine implacabil la fiecare cinci minute si nu e deloc normal sa fie asa. Redau mai jos cuvant cu cuvant unul dintre cele mai relevante pasaje din emisiunea de aseara, „ca si” exemplu de comunicare publica dezastruoasa:

• „Pe de-o parte exista o presiune pe…pe coalitia care sustine acest guvern. Ceea ce ati spus dvs este extrem de adevarat. Toate lucrurile pe care le amintiti, le-ati amintit si nu numai, toata aceasta ingrijorare de care vorbeam, care e foarte bine-venita, care ne tine atenti, aaa dar care trece de o anumita limita, toate aceste manipulari si reasezari ale unor adevaruri pe care le vedem, dar privite din unghiuri cel putin ciudate, coroborate cu… aaaa presiunea pe care sau care e exercitata cel putin pe…si vorbesc ca membru PSD in acest moment, sunt membru de 21 de ani in PSD, exercitata pe partid si pe conducerea partidului, lucrurile sunt… nu pot fi rupte, acest guvern pe care-l conduc e sustinut asa cum am spus de aceasta coalitie, in momentul in care pui presiune pe de-o parte pe guvern sadind aceasta neincredere non stop in masurile, care s-au dovedit in aceste luni ca sunt analizate si au fost analizate foarte bine si ca sunt… au sustenabilitate, pe de alta parte ofensiva incredibila asupra conducerii Partidului Social Democrat ne face sa fim foarte atenti.”

Aici in sfarsit a pus punct la capatul unei fraze dezlanate, fara predicate clare, imposibil de urmarit logic. O incontinenta verbala greu de descifrat. Lupta cu gramatica si stilistica a continuat:

• „Sa stiti ca partidul pe care…din care fac parte …stiti cand reactioneaza cel mai bine? In perioade de acest tip, in care se simte vanat. Si aici includ si membrii guvernului, ma includ si eu, pentru ca calitatea noastra inainte de a fi prim-ministru sau ministru este de membru in Partidul Social Democrat.  (Va simtiti vanat?) Nu eu. Si n-am vorbit de mine. Am vorbit de noi toti. Am vorbit de partid, de conducerea partidului si de noi ca si guvern. Si nu poti sa nu observi aceste lucruri, care s-au intamplat in aceste luni de cand am venit la guvernare”.

Sigur ca se simt vanati, din moment ce, iata, le subliniem cu pixul pana si greselile de exprimare. Dar nu se mai poate asa. Este inadmisibil ca un premier sa se exprime in spatiul public atat de neingrijit si indiferent la reguli gramaticale de baza. Denota lipsa de respect fata de limba tarii lui si fata de public. Apoi, face usor inutil tot efortul de comunicare daca publicul larg nu-l poate urmari fara comprese cu gheata pe frunte. N-ar strica inca o interventie chirurgicala pentru extirparea lui „ca si” pentru totdeauna din vocabular. Greu de invatat la varsta lui sa-l mai foloseasca in mod corect, dar ii recomand excelentul studiu asupra Cazului Ca si publicat de Rodica Zafiu in Dilema Veche anul trecut.

• „Chiar daca nu este un semn de incultura absoluta, ci mai curind un fapt de conformism social (in opinia lui Szilagyi N. Sandor), ca si poate fi considerat (asa cum il descrie Lucian Boia) un simptom al precaritatii culturale, in masura in care contagiunea provine din nesiguranta si conformism, iar acestea sunt condamnate de o acceptie mai inalta a culturii.”

Este ca si cum ne-am stradui sa-l convingem pe Dragnea sa nu mai spuna „am prins decat un peste”, dar merita incercat.

Am retinut totusi din avalansa de balbaieli ca legea salariazarii a fost facuta de partid, nu de Guvern, ca ministrul muncii, Olguta Vasilescu a lucrat la lege in calitate de deputat, nu de ministru si ca nici ideea plafonarii indemnizatiilor pentru mame nu e o idee buna.

Stilul ezitant, prolix, vine poate dintr-o fire emotiva sau nesigura. In tot cazul, nu prea sugereaza abilitati de lider, anvergura de premier. Uneori se exprima cu ochii inchisi sau evitand sa-si infrunte in fata interlocutorul, alunecand cu privirea in jos sau lateral. Inca un semn de slabiciune sau, dupa caz, de nesinceritate.

Inainte sa le reproseze colegilor din guvern inabilitati de comunicare, i-as sugera sa se urmareasca in reluare. Daca nu schimba urgent ceva in prestatia publica si nu lucreaza putin la concizia si claritatea exprimarii, va fi cam dificil sa preia partidul dupa ce pleaca Dragnea. Ma tem ca daca revendica functia de lider, n-o sa inteleaga nimeni din prima ce vrea sa zica.