Prieteni fără beneficii: Viktor Orbán și alți lideri din Europa Centrală și de Est aveau așteptări mari de la Trump, dar au fost tratați cu răceală

Premierul maghiar Viktor Orbán, președintele Serbiei Aleksandar Vučić și liderul sârb din Bosnia și Herțegovina, Milorad Dodik păreau avantajați de afinitatea ideologică cu Donald Trump. Nu a fost cazul până acum, iar țările lor sunt victimele unei noi abordări comerciale și imperiale din partea Washingtonului, în care statele mari și influente sunt singurele luate în serios, scriu, înt-o opinie pentru HotNews, Ferenc Németh, expert în Balcanii de Vest, și Peter Kreko, director executiv la Political Capital, un think tank independent din Budapesta.

Spectrul lui Trump 2.0 a planat puternic asupra Europei în ultimele trei luni. 

Mulți lideri, familiarizați deja cu prima versiune, au fost pesimiști în ceea ce privește întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă și semnificația acestui lucru pentru instituțiile multilaterale, cum ar fi NATO, și pentru soarta Ucrainei.

Cu toate acestea, câteva țări din Europa Centrală și de Est și din Balcani au fost mai optimiste.

Astfel, Viktor Orbán din Ungaria, Aleksandar Vučić din Serbia și liderul sârb din Bosnia și Herțegovina, Milorad Dodik, păreau avantajați de relația și afinitatea ideologică cu noul președinte. Aceștia au prezis o „epocă de aur” a relațiilor bilaterale și au vorbit deschis despre modul în care o Casă Albă condusă de Trump îi va ajuta să-și facă țările „mărețe din nou”. 

Nu a existat milă pentru aliații lui Trump 

Nu s-a vorbit prea mult despre potențialele blocaje. Orbán, Vučić, Dodik și alții au presupus, în ciuda promisiunilor electorale repetate ale lui Trump privind taxele vamale și comerțul, că țările lor vor fi scutite sau că vor beneficia de un tratament preferențial datorită sprijinului lor. 

Și totuși, situația este alta. Ele au devenit acum victimele unei noi abordări comerciale și imperiale din partea Washingtonului, în care țările mari și influente sunt singurele luate în serios, pe când celelalte țări nu au cărți de jucat.  

Pe 2 aprilie, cunoscută și ca „Ziua Eliberării”, nu a existat milă pentru aliații lui Trump. 

Serbia a fost lovită de o taxă vamală uriașă de 37% asupra exporturilor sale, cea mai mare din regiune. 

De asemenea, Bosniei și Herțegovinei i se va aplica o taxă de 35%, iar Ungaria, al cărei lider este considerat un aliat al noului președinte, se confruntă cu o posibilă taxă de 20% asupra exporturilor, ca urmare a apartenenței la UE și a relațiilor economice cu China și Rusia.

Dezamăgire pentru Vučić și Dodik

A fost o perioadă surprinzătoare atât pentru lideri, cât și pentru cetățeni, dat fiind interesul istoric al Washingtonului pentru Europa Centrală și de Est și pentru Balcani. 

De asemenea, acest lucru a expus dinamica unei relații pe care Orbán, Vucic și Dodik o vedeau funcționând în favoarea lor. 

Totul a devenit evident atunci când Marco Rubio, secretarul de stat al SUA, a condamnat rapid și fără echivoc semnarea de către Milorad Dodik a legilor separatiste care au contestat ordinea constituțională din Bosnia și Herțegovina și a avertizat că actorii locali și regionali, inclusiv Ungaria și Croația, încearcă să submineze Acordurile de Pace de la Dayton.  

Aleksandar Vučić, care spera la o orientare pro-Belgrad pe problema Kosovo a noii administrații, precum și la ridicarea sancțiunilor impuse companiei petroliere sârbe NIS, a fost și el dezamăgit. 

Faptul că Richard Grenell, trimisul Casei Albe pentru misiuni speciale și un susținător puternic al lui Vučić, nu l-a susținut public în timpul protestelor din Serbia spune multe despre felul în care noua administrație de la Washington îi tratează pe unii dintre susținătorii săi.

Surpriză pentru Viktor Orban 

În cazul Ungariei, al cărei prim-ministru și guvern au susținut revenirea lui Trump, primele 100 de zile din mandatul celui de-al 47-lea președinte al SUA au fost deosebit de surprinzătoare.

Orbán a prezis o „epocă de aur măreață și fantastică” în relațiile ungaro-americane, datorită relației sale cu președintele, și a vorbit despre un impact pozitiv asupra „portofelelor maghiarilor”. 

Mai mult ca sigur, acesta nu a anticipat taxele vamale uriașe, menținerea sancțiunilor SUA împotriva membrilor guvernului său, inclusiv a șefului său de cabinet, Antal Rogan, care este responsabil cu serviciile secrete ale țării, sau criticile publice ale republicanilor cu privire la politica economică a Ungariei față de China și Rusia.  

Toți cei trei lideri continuă să spere că stilul tranzacțional al administrației Trump este temporar și că va avea loc o eventuală redresare a relațiilor bilaterale. 

Probabil din acest motiv, ei continuă să imite politicile Departamentului american pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE), criticând organizațiile societății civile și ONG-urile care au beneficiat de fonduri USAID. 

De asemenea, sub pretextul simplificării cheltuielilor guvernamentale, al apărării suveranității și al luptei împotriva forțelor „woke”, acești lideri au demarat inițiative care indică apropierea ideologică de aliatul lor de peste Atlantic și care combat criticile din propriile țări la adresa președintelui SUA. 

Prezența din ce în ce mai mare a Chinei și a Rusiei în Ungaria și Serbia va constitui probabil un punct sensibil pentru Casa Albă

Totuși, problema este că vor urma obstacole dificile și potențial jenante. 

Cheltuielile de apărare ale Ungariei și contribuțiile sub medie ale țării la NATO continuă să fie o problemă, acesta fiind un aspect pe care președintele SUA îl va sublinia probabil în perioada premergătoare summitului anual din luna iunie.  

Prezența din ce în ce mai mare a Chinei și a Rusiei în Ungaria și Serbia va constitui probabil un punct sensibil pentru Casa Albă. Dependența de energia rusească va continua să atragă critici. 

Oficialii americani au avertizat deja ambele țări că China reprezintă o „provocare strategică”, acesta fiind un aspect subliniat de fiul cel mare al președintelui, Donald Trump Jr, în cadrul vizitelor recente la Budapesta și Belgrad. 

Aceste recomandări de decuplare de puterile din est și de prioritizare a angajamentului economic american se vor transforma aproape sigur în ceva mai puternic dacă nu va avea loc o schimbare de comportament. 

Realitatea este că unilateralismul agresiv care a definit până acum al doilea mandat al lui Trump expune limitele alinierii ideologice. 

Deși mulți din Europa Centrală și de Est și din Balcani sunt simpatizanți ai SUA și continuă să privească relația lor cu Washingtonul într-o lumină pozitivă, dinamica actuală începe să dea naștere la îndoieli.

Dacă acest lucru va continua pe termen lung, este posibil ca cetățenii să înceapă să se îndoiască de beneficiile susținerii politicilor președintelui SUA și chiar să ajungă la concluzia că, între autocrația în creștere de la Washington și autocrațiile incipiente din est, prosperitatea și libertatea lor depind de o sursă criticată mereu de Orban, Vučić și Dodik: UE.

Ferenc Németh este expert în Balcanii de Vest și doctorand la Universitatea Corvinus din Budapesta, iar Peter Kreko este director executiv la Political Capital, un think tank independent din Budapesta