„Probabil că am fi anti-europeni” vs „Avem dreptul la liberă circulație, dar avem și obligații față de stat” / Cum văd rectorii UMF propunerea ca tinerii medici să fie obligați să rămână în țară
Un contract „opțional, cu obligații asumate de ambele părți”, care să fie încheiat la intrarea în programul de rezidențiat, ar putea fi o soluție, consideră rectorul Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei. El vorbește și despre un mecanism de pay back, pentru situația în care cineva se răzgândește. O propunere similară are și rectorul UMF Iași, Viorel Scripcariu: „Sunt pentru a face în așa fel încât să aibă un contract prin care, prin activitatea lor, să returneze valoarea pe care statul a investit-o în pregătirea lor”. Sunt doi dintre reprezentanții a cinci universități de Medicină cu care HotNews a vorbit despre propunerea lui Ilie Bolojan ca tinerii medici să fie obligați să lucreze o perioadă în țară.
- Cele mai mari Universități de Medicină și Farmacie din România – București, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Târgu Mureș și Craiova – sunt reunite sub umbrela Alianței Universitare G6-UMF. De multe ori, această alianță are o poziție comună pe teme de interes public din zona medicală. De această dată însă, rectorii celor șase universități au decis ca fiecare să aibă propria opinie despre ideea lansată de premier.
- O parte dintre rectori spun că ea nu poate fi aplicată și vorbesc despre necesitatea creării de condiții prin care medicii să fie atrași să rămână, nu obligați. Alții consideră că se pot găsi diverse mecanisme de constrângere.
„Probabil că am fi anti-europeni”
Cu toate că „sună bine, conceptual, «dacă statul investește, ulterior trebuie să produci pentru el»”, rectorul UMF Craiova, Dan Gheonea, spune că nu ar începe prin a impune, ci prin crearea de condiții „de așa natură încât tinerii medici să își dorească să rămână în spitalele din România”.
Mai ales că, adaugă el, medicii nu mai pleacă în străinătate pentru salarii mai mari, așa cum se întâmpla cu un deceniu sau două în urmă, ci pentru condiții de lucru decente în spitale: „Nivelul de salarizare este comparabil. Nu mai există o diferență atât de mare de câștig între medicul din România și cel din străinătate. Dar se pleacă din cauza legislației, a condițiilor din spitale”.
El consideră că „este destul de greu să îngrădești, la nivel european, să impui să nu se plece”: „Am fi poate singura țară care nu lasă circulația forței de muncă să își intre în drepturi. Probabil că am fi anti-europeni”.
„Trebuie să îi stimulăm pe medicii tineri să rămână”
Rectorul UMF Craiova consideră că „trebuie să îi stimulăm pe medicii tineri să rămână”: „Nu neapărat să îi obligăm, ci să creăm legislație astfel încât să se simtă apărați, să existe predictibilitate, să avem infrastructură astfel încât tânărul să își dorească să rămână în sistemul public de sănătate”.
Iar pentru zonele în care medicii nu vor să meargă să lucreze, Dan Gheonea propune „stimulente din partea spitalelor, din partea primăriilor, astfel încât să atragi medicul respectiv spre un spital dintr-un oraș mai mic”.
„Atunci când vom avea în România un sistem de sănătate frumos și tentant, vom atrage tinerii medici, fără să îi obligăm. Și poate vor veni în România și medici din alte țări ale Uniunii Europene, dacă vor fi condiții în spitale”, este convingerea rectorului UMF Craiova.
Aceeași opinie o are și Cătălina Poiană, prorectorul UMF „Carol Davila” din București și președintele Colegiului Medicilor, care consideră că este dificil „să îngrădești dreptul unui cetățean al Uniunii Europene la liberă circulație pe piața muncii”.
Și ea vorbește despre nevoia ca statul să „le ofere ceva” tinerilor medici pentru a-i atrage să rămână: „Trebuie să facem atractive aceste poziții din sistemul public de sănătate”.
În spitalele mici, „tu, ca stat, ar trebui să asiguri unui tânăr medic care merge să lucreze acolo toate condițiile necesare exercitării unui act medical corect. Condiții de infrastructură, echipă multidisciplinară, perspective de dezvoltare profesională, nemaivorbind despre condiții de viață decente și sprijin pentru începutul de drum și o plată adecvată a gărzilor (plata gărzilor în spitale nu a mai crescut din anul 2018 – n.red.)”, a afirmat Poiană.
Contactat de HotNews, rectorul UMF „Carol Davila” din București, Viorel Jinga, a spus că opinia sa este aceeași ca a prorectorului Cătălina Poiană.
„«Ca să îmi returnezi creditul, trebuie să lucrezi o perioadă»”
Conducerile altor universități consideră însă legitimă o discuție despre un „mecanism de reciprocitate”, atunci când formarea medicală este finanțată din bani publici.
Despre o astfel de variantă vorbește prorectorul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, Andrei Motoc.
El consideră că o măsură de obligare a medicilor de a rămâne în țară nu poate fi aplicată în forma propusă de Ilie Bolojan: „Nu este posibilă, din punct de vedere legal, la modul cum o spune domnul premier. Nu se poate lua și, în niciun caz brusc, peste noapte, fără o fundamentare și fără o dezbatere”.
Dar crede că România se poate uita spre modele din alte state, unde studenții primesc fie o bursă, fie un credit pentru studii:
„Singurul mod în care în statele democratice cu tradiție există o formulă de a recupera acești bani pe care statul îi investește în fiecare student din universități este prin acordarea de credite. În momentul în care un student intră «la buget», el semnează un contract de credit. Și atunci, statul poate să intervină și să spună: «Ca să îmi returnezi creditul, trebuie să lucrezi o perioadă»”.
Mecanism de tip pay back
Rectorul Universității de Medicină și Farmacie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei, are o propunere similară și subliniază că o astfel de discuție ar trebui purtată „fără reflexe punitive și fără soluții care blochează arbitrar mobilitatea”.
Varianta pe care o vede rectorul UMF Târgu Mureș nu este „cea punitivă în mod direct”.
El propune ca un absolvent de Medicină sau un student care intră la buget să semneze „un contract foarte bine argumentat, documentat juridic și constituțional”: „Pentru că există aici o vulnerabilitate de natură constituțională, referitoare la imperativul de a lucra într-un loc ca decizie administrativă. Dar este și libera circulație, o problemă care iarăși trebuie discutată. Însă o abordare de tip reciprocitate cred că ar fi justificată. Să rămână libertatea profesională a fiecăruia dintre absolvenți, dar investiția publică să se întoarcă echitabil, aș spune eu, către comunitățile care au nevoie”.
În opinia sa, un astfel de contract ar trebui să fie „opțional, cu obligații asumate de ambele părți”, care să se facă la intrarea în programul de rezidențiat: „Prin acest contract, statul trebuie să îi asigure medicului rezident locul de muncă, condiții potrivite, condiții de formare profesională ulterioară, cu niște reguli bine stabilite, probabil și un mecanism de pay-back, pentru situația în care cineva se răzgândește și vrea să schimbe abordarea”.
Ar fi, potrivit rectorului de la Târgu Mureș, „o formă corectă de ambele părți de returnare a investiției făcute”.
Exemplul din Medicina militară
Acest model există deja în universitățile care au studenți la Medicină militară în țara noastră.
„Studenții la Medicină militară își încep pregătirea în anul 1, iar aceasta se încheie în anul 6, având un suport suplimentar din partea Ministerului Apărării Naționale. Urmează, în paralel, pregătire militară, alături de pregătirea medicală. Doar că, la final, continuă să rămână în sistemul militar. Dacă au altă opțiune, trebuie să returneze statului investiția care s-a făcut pentru ei în acești ani”, a explicat Leonard Azamfirei.
El spune că această paralelă nu este perfectă, pentru că sistemul civil nu poate fi tratat precum cel militar, care are niște caracteristici particulare, dar oferă un model de principiu, de la care se poate porni.
„Nimeni nu știe cum va arăta sistemul de sănătate peste 10 ani”
Rectorul UMF Târgu Mureș atrage atenția că principala problemă în acest moment „nu este câți medici termină facultatea, ci ține de modul în care sunt ei repartizați, în special mediul urban vs. mediul rural și de specialitățile care sunt mai dorite vs. cele care sunt mai puțin dorite sau interesante pentru tinerii medici”.
„Dacă se mențin așa actualele proporții de repartizare a medicilor din România urban vs. urban mic sau rural vor crea, într-un viitor pe termen mediu, dificultăți majore de funcționare a sistemului de sănătate”, avertizează rectorul Azamfirei.
El spune că, în acest moment, nimeni nu știe cum va arăta peste 10 ani sistemul de sănătate din România și că este nevoie de „o soluție asumată atât administrativ, cât și politic, chiar dacă are un cost de imagine pentru cei care o iau”:
„Gândiți-vă cât de complicată este situația medicinei de familie, cu o medie de vârstă foarte avansată a medicilor. Mulți dintre aceștia se vor retrage în câțiva ani. Cine le va lua locul? Practic, vom rămâne fără asistență medicală primară, exact prima linie care intră în interacțiune cu pacientul. Mi se pare foarte important să existe un concept și o strategie în ceea ce privește politicile sanitare de resursă umană. Să știm cum va arăta sistemul peste 10 ani”.
„Avem și niște obligații față de statul român. Mai ales dacă în facultate am fost la buget”
Un astfel de avertisment legat de modul în care sunt repartizați medicii și de deficitul pe anumite specialități a lansat și rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, Viorel Scripcariu.
„Sunt medici de spitale din zona Moldovei care vin la Iași și ne roagă să le trimitem rezidenți ca să își poată desfășura activitatea. Și promit că, dintre rezidenții respectivi, ei își vor selecta medici care să rămână în spitale”, explică Viorel Scripcariu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, în dialogul cu HotNews.
În același timp, există și orașe supraaglomerate cu medici rezidenți, „pentru că toți medicii ar vrea să rămână în centre universitare după ce termină rezidențiatul. Iar dacă nu își găsesc post, ei sunt cei care pleacă din sistem”. Sunt inclusiv cazuri de tineri medici care aleg să urmeze două sau trei programe de rezidențiat, unul după altul, pentru a rămâne să lucreze în orașul unde își doresc, dar nu s-au putut angaja ca medici specialiști, mai spune rectorul UMF Iași.
Din aceste motive, medicul crede că soluția este revenirea la rezidențiatul pe post, la care s-a renunțat după 1990, dar care „regla nevoile pe care le are sistemul sanitar din România”. Și, în paralel, limitarea numărului de medici rezidenți, „având în vedere că pregătirea în rezidențiat costă”.
În acest moment, doar o mică parte dintre medicii rezidenți fac rezidențiat pe post – în spitale care le garantează angajarea, la finalul pregătirii în rezidențiat. De cele mai multe ori este însă vorba despre spitale din zone neatractive, care au deficit mare de personal.
Majoritatea rezidenților din România fac rezidențiat fără post: nu au garantată angajarea la finalul pregătirii, așa că au opțiunea de a aștepta ca spitalele să organizeze concursuri de angajare, de a pleca să lucreze în privat sau în străinătate.
Viorel Scripcariu este conștient că „este dificil să vii cu o măsură care să limiteze niște lucruri”.
„Da, într-adevăr, suntem în Uniunea Europeană, avem dreptul la liberă circulație. Dar avem și niște obligații față de statul român. Mai ales dacă în facultate am fost la buget, mai fac și rezidențiatul și primesc salariu. Statul pierde foarte mulți bani”, consideră rectorul UMF Iași.
„Eu sunt pentru a face în așa fel încât ei să aibă un contract prin care, prin activitatea lor, să returneze valoarea pe care statul a investit-o în pregătirea lor”.
HotNews a încercat să vorbească și cu rectorul UMF Cluj, Anca Buzoianu, care a promis că va răspunde în scris, însă răspunsul nu a venit, până la momentul publicării acestui articol.
INTERVIURILE HotNews.ro