Programul lui Victor Ponta: O prapastie adanca intre vorbele candidatului si faptele premierului

Victor Ponta si-a publicat programul de candidat la presedintie, o buna ilustrare a dublului discurs care l-a consacrat in functia de premier. Ambitiile de presedinte sunt maximale, cauta sa menajeze toate sensibilitatile politice de drapta, de stanga, ecologiste, pe sustinatorii statului de drept, pe nationalisti dar si pe pro-occidentali, insa din prima lectura sare in ochi prapastia dintre vorbe si fapte. Prezidentiabilul Ponta promite ceea ce premierul de azi face exact pe dos.

Este apoi, ca de obicei in Romania, un program de premier, imposibil de pus in practica de un presedinte. De pilda, se angajeaza la cresteri de pensii si salarii, dar economia nu intra in atributiile constitutionale ale sefului statului.

Firul rosu al programului este a doua Mare Unire, profilata deja ca tema centrala a campaniei sale iar sloganul mobilizator: „mandria de a fi roman”. Ponta exploateaza un moment simbolic din istoria Romaniei: implinirea a o suta de ani de la Marea Unire. In cele 36 de pagini de program, Ponta se descrie drept un viitor presedinte unificator, pacificator, consensual, om al dialogului in antiteza cu fostul model, prezentat drept conflictual, razboinic, agent al dezbinarii si conflictului social. Pentru a-l minimaliza simbolic, numele lui Traian Basescu este pomenit numai de trei-patru ori, si nu obsesiv cum se intampla de fapt in fiecare zi din ultimii doi ani.

In realitate, singurul proiect propus de Ponta a fost „jos Basescu”. Imaginea ideala de presedinte unificator, dornic sa stranga in jurul sau toate energiile din societate, nu se sustine in prezent pe fapte, dimpotriva. Ponta se comporta deseori chiar mai agresiv decat Basescu. Liderul PSD si televiziunile de partid impart ostentativ tara intre cei 7,5 milioane si basisti, ameninta cu „debasificare”, compara „regimul basist” cu nazismul. Toate acestea nu anunta un viitor armonios.

Semnificativ este faptul ca din marele proiect unificator lipsesc cu desavarsire orice referinte la minoritati. Nici un cuvant despre maghiari, pur si simplu nu sunt pomeniti ca si cum nici macar n-ar fi alaturi de PSD la guvernare sau n-ar exista pe teritoriul Romaniei. Nu mai vorbim ca pentru maghiari, cei 100 de ani scursi de la 1918 marcheaza cu totul altceva, o trauma nationala.

Pentru Victor Ponta nu exista decat cetateni mandri ca sunt romani si ortodocsi. Restul, minoritatile nationale sau sexuale sunt ignorate pana la neantizare. Nimic despre maghiari, romi, gay etc. Straniu program pentru candidatul unui partid de stanga al unei tari membre UE.

Tot in spiritul marii concilieri nationale care aminteste cumva de linistea iliesciana, candidatul PSD propune un „Plan National”, un proiect „de uniune nationala” pe domenii strategice asumat de intreaga clasa politica. Adaugati la aceasta si un pact de „pace sociala” cu societatea civila.

In realitate, PSD a distrus rapid reforme intr-un domeniu strategic ca educatia, unde a inventat intrarea la facultate fara bacalaureat. In ce priveste armonia nationala, guvernul Ponta tocmai a impus, in ciuda opozitiei ambasadelor occidentale, ordonanta prin are a legiferat temporar migratia politica pentru a racola alesi locali de la opozitie. Ponta se afla intr-un permanent razboi cu oricine il critica sau nu e de acord cu el: vezi recentul atac la Andrei Plesu, conflicul dur cu putinii ziaristi nealiniati. Cat priveste mult visata „pacea sociala”, ea exista deja, nu e nevoie de nici un pact: televiziunile de partid o intretin propagandistic, evacuand din spatiul public ideea de protest anti-guvernamental iar societatea civila e in moarte clinica.

La capitolul justitie, Ponta spune ca viitorul presedinte trebuie sa intareasca lupta anticoruptie si lanseaza un avertisment: „cei care s-au pus la adapost de justitie in ultimii zece ani trebuie sa raspunda”. Candidatul spune cam tot ce doreste sa auda un fanatic al statului de drept, insa realitatea din vara lui 2012 pana azi pune sub un mare semn de intrebare bunele intentii afisate in program. PSD este co-autorul loviturii de stat alaturi de PNL, a initiat o tentativa esuata de modificare a legilor penale in beneficiul infractorilor, moment cunoscut sub numele de martea neagra, a modificat legi slabind institutii cheie ca ANI sau procurori anticoruptie si este intr-o continua tentativa de a pune piedici justitiei sau solidarizeaza deschis cu marii cercetati penal.

Ponta anunta din nou eliminarea controlului politic din numirea magistratilor si depolitizarea Curtii Constitutionale, insa nu e clar daca aceste intentii declarate nu ascund dorinta de a indeparta, sub pretextul modificarii legislatiei, actuala garnitura de magistrati aflata in pozitii cheie.

In plan economic, o ploaie de superlative si formulari bombastice: „putem deveni economia de top a Europei de Est”, „Granarul Europei”, „lider regional in energie”, „hub tehnologic in Europa Centrala si de Est” etc. In realitate, cifrele statistice seci au stabilit negru pe alb intrarea in recesiune a Romaniei sub guvernarea Ponta dupa trei luni de cadere economica, investitiile s-au prabusit.

In ce priveste cresterea independentei energetice, Ponta evita cu grija orice referinta la gazele de sist, pentru a menaja sensibilitatea ecologistilor desi explorarea contina iar premierul a renuntat intre timp la viziunile sale ecologiste exprimate pe cand era in opozitie. Pentru a nu angaja nici o pozitie pe tema gazelor de sist, procedeaza la fel ca in cazul minoritatilor: evacueaza subiectul, desi este unul important.

In fine, tot in contradictie cu programul unui candidat de stanga, Ponta propune Bisericii Ortodoxe un parteneriat cu statul. Iar cu urmatoarea fraza, candidatul PSD se apropie de o viziune ultra-nationalista, care aminteste de national-comunismul ceausist: „Promovarea mandriei de a fi roman trebuie sa redevina un obiectiv al statului, dar si al societatii civile. In acest sens, statul trebuie sa actioneze ca partener al mediului asociativ, sa fie transparent si deschis dialogului. Implicarea societatii civile organizate, inclusiv a Bisericii Ortodoxe Romane, dar si a tuturor celorlalte culte, alaturi de stat, in proiecte menite sa promoveze valorile romanesti reprezinta un pas important spre o societate puternica, mandra de trecutul si de prezentul ei, gata sa construim un viitor mai bun. Reunim toti romanii in jurul mandriei fata de tara lor, in jurul traditiilor si personalitatilor recunoscute, dar si in jurul eroilor romaniei moderne, fie ca sunt celebri sau oameni obisnuiti ce savarsesc fapte iesite din comun sau pur si simplu muncesc cinstit pentru binele lor si al comunitatilor in care traiesc (…) In egala masura, politica noastra externa trebuie sa transmita aceasta mandrie de a fi roman”.

Politica externa este abordata tot in cheia dublului discurs. Candidatul Ponta vorbeste despre consolidarea parteneriatelor strategice euroatlantice (in special cel cu Statele Unite ale Americii) dar ca premier a vizitat mai des Beijing-ul decat Washington-ul iar de inaltii oficiali americani a fugit la propriu din tara pentru a-i evita. Cu toate aceste, China e pusa la propriu in paranteza, fiind pomenita in treacat la finalul capitolului dedicat politicii externe.

In rest, unele angajamente amintesc de preocuparile lui Basescu. Ponta doreste si el sa reformeze Constitutia, administratia si sistemul electoral (cel mai probabil revenirea la liste, cam dorita de toate partidele). In concluzie, candidatul PSD defileaza cu un program strabatut de nationalism, construit din lozinci fara acoperire in actiunea guvernamentala din ultimii doi ani, din care lipsesc teme definitorii pentru un candidat de stanga, dar plin de abordari menite sa seduca pe cat posibil publicul dreptei.