Proiectul Rosia Montana, dezbatut de istorici, arheologi si reprezentanti ai RMGC, la Institutul "Nicolae Iorga"

Prima dezbatere din seria de colocvii consacrata problemelor patrimoniului cultural romanesc si politicilor de conservare a acestuia s-a desfasurat, miercuri, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Primul colocviu, intitulat ”Patrimoniul istoric in contextul modernizarii-permanenta si actualitate”, a reunit academicieni, istorici, arheologi si arhitecti, dar si reprezentanti ai Rosia Montana Gold Corporation, iar discutiile s-au axat asupra problemelor patrimoniului istoric si arheologic din zona Rosia Montana, informeaza organizatorii dezbaterii.

Lucrarile s-au desfasurat pe trei sectiuni – Proiectul Rosia Montana si apararea patrimoniului cultural-istoric national, Situri arheologice si santiere arheologice, Impactul exploatarii miniere asupra patrimoniului cultural al zonei – si au fost moderate de: dr. Ovidiu Cristea, director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“, acad. Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Romane si acad. Razvan Theodorescu.

Din prezentari si interventii s-au desprins cateva pozitii bine definite, dintre care unele au fost indelung dezbatute si mediatizate in ultimii ani.

RMGC: Este necesara deschiderea imediata a programului de exploatare a aurului

Din partea Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) a fost prezentat proiectul, aspectele legate de dezvoltarea sociala a zonei, in mod traditional angrenata in exploatarea miniera, masurile preconizate pentru protectia mediului si ecologizare, cu interventie rapida acolo unde exploatarea din anii comunismului a afectat grav spatiul inconjurator. De asemenea, au fost subliniate contributiile financiare facute in conformitate cu Legile 378/2001, 422/2001, 462/2003, 258/2006, ce prevad obligatia investitorului de a finanta cercetarile arheologice de salvare in zonele ce intra in spatiul proiectului vizat.

In acest sens RMGC a incheiat acorduri de cercetare cu institutii stiintifice acreditate, care au desfasurat mai multe campanii de sapaturi arheologice, cu rezultate de o mare importanta pentru istoria mineritului european. RMGC s-a implicat in conservarea patrimoniului istoric si urban din Rosia Montana, prin deschiderea unei expozitii a mineritului si consolidarea imobilelor din zona centrala istorica, pentru conservarea si restaurarea lor ulterioara. Au fost prezentate si planurile de amenajare, in vederea vizitarii, a galeriilor romane si medievale Catalina-Monulesti, Parul Carpeni si Piatra Corbului, precum si de restaurare a celor 233 de imobile din zona protejata, care apartin companiei.

Dincolo de toate aceste demersuri ramane, in opinia RMGC, evidenta si necesara deschiderea programului de exploatare a aurului, conform contractului de concesiune incheiat cu statul roman. Altfel RMGC nu poate sa se implice, in continuare, in salvarea patrimoniului istorico-cultural al zonei, fondurile alocate activitatilor de conservare si restaurare a patrimoniului urban si arheologic, urmand sa provina din profiturile obtinute in urma exploatarii zacamintelor aurifere.

Istorici: Rosia Montana trebuie inclusa in patrimoniul UNESCO

Cea de-a doua opinie, care pana la aceasta data este ireconciliabila cu pozitia RMCG, considera ca importanta descoperirilor arheologice din zona este unica in Europa si drept urmare conservarea acestora trebuie facuta integral. Ca urmare, zona Rosia Montana ar trebui scoasa din circuitul exploatarilor miniere, iar ca proiect de dezvoltare durabila ar trebui luat in considerare mai ales turismul. In acest sens, bine venit ar fi demersul Ministerului Culturii de a include Rosia Montana in patrimoniul UNESCO, pentru ca ea reprezinta nu numai situl roman Alburnus Major, ci si traditia etnografica, peisajul cultural, precum si patrimoniul de arheologie industriala.

Cei care au prezentat acest punct de vedere au fost dr. Ioan Piso, director al Muzeului de Istorie a Transilvaniei, dr. Mircea Babes, Institutul de Arheologie „Vasile Parvan“, dr. Horia Ciugudean, Muzeul National al Unirii Alba Iulia, dr. arh. Monica Margineanu-Carstoiu, Institutul de Arheologie „Vasile Parvan“.

Domniile lor nu au pus in discutie calitatea cercetarilor arheologice intreprinse, ci au pus sub semnul intrebarii modul in care autoritatile abilitate ale statului roman au instrumentat rezultatele acestor cercetari, acordand certificate de descarcare de sarcina arheologica, dintre care unele au fost anulate prin justitie (cazul siturilor din zona muntelui Carnic).

Cercetatori: Este nevoie de o negociere intre toate partile implicate

Interesante au fost interventiile prof. univ. dr. Alexandru Sandu, decan al Facultatii de Urbanism (UAUIM) si a dr. Beatrice Cauuet (Laboratoire TRACES-CNRS, Université Le Mirail, Toulouse).

Prof. univ. dr. Alexandru Sandu a subliniat faptul ca dezvoltarea durabila este un concept integrator si are trei componente – comunitate, dezvoltare, mediu –, iar nici una dintre acestea nu poate fi prioritara in detrimentul celeilalte, de aceea protejarea si conservarea patrimoniului istoric nu pot fi facute decat punctual, ca rezultat al unui proces de negociere intre toate partile implicate, care sa duca la coordonarea si concertarea intereselor tuturor.

Dr. Beatrice Cauuet, reputat cercetator, specialist in arheologie subterana, a prezentat sistematic rezultatele sapaturilor arheologice pe care le-a condus in zona Rosia Montana intre 1999-2006, insistand pe descoperile de exceptie, cum au fost camerele si rotile de drenaj din zona Paru Carpeni, considerate unicat in Europa, conservate in situ.

Intrebata daca poate considera oportuna continuarea proiectului de exploatare miniera, in conditiile unor descoperiri arheologice de exceptie, dr. Beatrice Cauuet a facut referire la legislatia din Franta, unde sarcina arheologilor, in cazul unor sapaturi de salvare cum au fost si cele de la Rosia Montana, este aceea de a incerca intr-o perioada de timp limitata si cu un buget determinat, sa inventarieze, sa fotografieze si sa conserve, in situ sau in alte spatii, cat mai mult din vestigiile descoperite. Parerea arheologilor ramane consultativa, desi visul lor este acela de a se conserva totul. Decizia – in Franta– se ia insa la alt nivel, in functie de multe alte considerente.

Academicieni: Un subiect de interes ce poate fi supus chiar unui referendum

La aceasta dezbatere au participat cu interventii si ca moderatori: acad. Ioan Haiduc, Presedintele Academiei Romane, acad. Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Romane, acad. Razvan Theodorescu.

Acad. Ioan Haiduc a subliniat inca o data faptul ca finantarea cercetarilor arheologice de la Rosia Montana de catre RMGC a fost o obligatie ce decurgea din legislatia in vigoare privind protejarea siturilor arheologice. In acelasi timp, etica si deontologia profesionala obliga pe cercetatorii implicati sa pastreze o atitudine corecta si echidistanda indiferent de banii alocati. El a mai pus in discutie si numarul real de locuri de munca pe care proiectul il va pune la dispozitia minerilor din zona. Acesta nu va fi mai mare de 500-600 locuri de munca, restul fiind in domeniul industriei chimice, pentru care – de altfel – nu exista personal calificat in zona. In incheiere a citat parerea unor publicatii de profil care considera ca valoarea patrimoniului arheologic reprezinta „o comoara mai mare decat aurul insusi“.

Acad. Dan Berindei considera ca subiectul este de un atat de mare interes incat poate fi supus chiar unui referendum, iar acad. Razvan Theodorescu a salutat initiativa Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ si a scos in evidenta faptul ca pentru prima data in problema Rosiei Montane s-a instaurat un climat de dialog.

Avand in vedere importanta deosebita a subiectului ce a fost tema colocviului din 3 martie, decizia, in ultima instanta, depinde de modul in care statul roman vede dezvoltarea in continuare a zonei; este vorba despre continuarea traditiei miniere sau de alocare a unor fonduri indestulatoare pentru conservarea intregului patrimoniu istoric-cultural al zonei si de sprijinirea dezvoltarii turismului ca principala ocupatie a locuitorilor zonei, ceea ce implica, evident, construirea unei infrastructuri indispensabile.