Propunerea de consolidare fiscală: Ce avantaje ar avea grupurile de companii
Consolidarea fiscală din perspectiva impozitului pe profit s-a aflat constant, în ultimii ani, pe agenda discuțiilor dintre mediul de afaceri și reprezentații autorităților. Recent, au apărut semnale că această facilitate are șanse să fie preluată în proiectul de modificare a Codului Fiscal aflat în pregătire la Ministerul de Finanțe.
De altfel, propunerile făcute de mediul de afaceri, în acest sens, în cadrul consultărilor pe marginea modificării Codului fiscal din vara trecută, se află postate pe site-ul Ministerului de Finanțe. Propunerile au fost colectate de minister, urmând ca cele care vor fi acceptate să fie incluse într-un proiect de act normativ.
Consolidarea fiscală ar reprezenta o opțiune prin care companiile afliate își pot reduce povera fiscală agregată la nivelul grupului, precum și unele obligații de conformitate fiscală. Cel mai evident avantaj al consolidării ar fi posibilitatea ca societățile afiliate să compenseze pierderile cu profitul fiscal obținut în interiorul grupului. În acest fel, grupurile și-ar diminua impozitul pe profit datorat și ar putea recupera mai rapid pierderile fiscale reducând riscul ca aceste pierderi să expire înainte de a fi utilizate. Un alt avantaj ar fi eventuala eliminare a obligației de a întocmi dosarul prețurilor de transfer pentru tranzacțiile cu rezidenți români, din interiorul grupului fiscal.
Pentru o mai clară a înțelegere a avantajelor pe care le-ar putea aduce un astfel de mecanism, am putea să ne gândim la un grup fiscal format din două companii, una care înregistrează pierdere fiscală, iar cealaltă profit fiscal. În cazul consolidării, baza de calcul a impozitului pe profit va fi ajustată cu pierderea fiscală a companiei din grup, rezultând o datorie diminuată cu impozitul pe profit către bugetul de stat.
Trebuie precizat că această consolidare are impact doar asupra impozitului pe profit datorat, și nu afectează profitul realizat de companii sau capacitatea lor de a distribui dividende către acționari. Dimpotrivă, consolidarea fiscală ar putea îmbunătăți semnificativ disponibilitățile de numerar ale companiilor care înregistrează profit și, implicit, capacitatea lor de a distribui dividende, deoarece nu sunt puține cazurile în care societățile cu profit „pe hârtie” nu dispun de suficient numerar pentru a-l și distribui.
Condițiile pentru crearea unui grup fiscal prevăzute de legislația din alte țări constau în:
- Existența unui procent ridicat de deținere directă sau indirectă între societățile care intenționează să formeze un grup fiscal;
- Societățile sunt plătitoare de impozit pe profit având același an fiscal;
- Menținerea grupului fiscal pentru o perioadă de aproximativ 5 ani pentru a evita consolidările „artificiale”.
Reglementarea, dacă va fi preluată, însă, trebuie să răspundă multor întrebări care vizează aplicabilitatea unor facilități fiscale (e.g. creditul fiscal din sponsorizare, scutirea disponbilă pentru profitul reinvestit) sau corelarea grupului de impozit pe profit și cel pe TVA. Este posibil ca, în anumite situații, o societate membră să înregistreze o povară fiscală individuală mai mare din cauza apartanentei la un grup fiscal.
Din acest motiv, fiecare grup va face cel mai probabil o analiză de tipul “the greater good” înainte de a lua o decizie privind crearea unui grup fiscal.
Preluarea consolidării fiscale și în legislația românească, similar cu a altor state, considerăm că va favoriza atât dezvoltarea unor grupuri românești de companii care ar putea beneficia de diminuarea poverii fiscale, cât și creșterea atractivității României pentru investitori.
Un articol semnat Mihaela Iacob, Senior Manager – Impozitare Directă Deloitte România