Purgatoriul Bisericii Ortodoxe. Citeva implicatii ale deciziei premierului Ciolos de a nu da bani de la buget pentru constructia de biserici noi

Guvernul Ciolos a luat decizia corecta in relatia cu Biserica Ortodoxa, chiar daca pare drastica. Nu a prevazut bani in bugetul 2016 pentru constructii de biserici si, in ciuda nemultumirii evidente a Patriarhului, si-a mentinut pozitia. Premierul Ciolos inregistreaza o premiera a ultimilor 25 de ani: rezistenta statului in fata populismului pseudo-religios. Patriarhul Daniel are doua optiuni. Sa continue lupta pentru bani in Parlament si la primari, sau sa inceapa reformarea Bisericii. De aceasta decizie vor depinde multe in Romania anilor viitori.

Ciolos a inteles ca in societate exista o preocupare majora fata de modul in care statul roman finanteaza Biserica Ortodoxa. Prea multe abuzuri ale unor inalti ierarhi (vezi cazul recent al automobilului de lux cumparat de Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza), prea multe abuzuri ale unor preoti (vezi cearta cu enoriasii pentru o biserica ridicata pe spatiul verde in Piatra Neamt sau taxe percepute abuziv pentru inmormintari), prea mare presiune pentru propaganda religioasa in scoli.

Nu in ultimul rind, Biserica s-a pozitionat deseori prin reprezentanti ai sai ca o frina in calea schimbarilor din societate (scandalul cipurilor, scandalul orei de religie bagate cu forta in programa scolara, scandalul Halloween etc). Rezultatul a fost ca multi, tot mai multi romani au inceput sa perceapa Biserica Ortodoxa drept un adversar, o gaura neagra care inghite inutil banii publici care, altfel, ar putea merge spre spitale ori scoli. Protestele Colectiv au aratat ca multi tineri nu se mai regasesc in aceasta Biserica, asa cum arata ea acum.

Iar Ciolos a inteles asta. A spus-o explicit in conferinta de presa de miercuri: „am trăit sentimentul, în aceste zile, când au fost discuţii legate de finanţarea sau nu a lăcaşelor de cult, dincolo de justificarea sau nu a implicării bugetului public, am simţit şi o tensiune foarte mare în societate legat de aceste lucruri” (sursa: gov.ro). Dincolo de faptul ca sint sau nu bani in buget, Ciolos a dat semnalul ca Biserica trebuie sa se reformeze. Pina acum, Biserica Ortodoxa si-a investit cea mai mare energie in construirea de ziduri. E timpul – si societatea a transmis mesajul corect – ca Biserica Ortodoxa sa inceapa sa investeasca in zidirea interna a credintei, in pastoratia sa.

De altfel, distantarea conducerii Bisericii Ortodoxe de oameni mai are un corespondent ingrijorator: distantarea inaltilor ierarhi de preotii simpli. Sint tot mai multe voci din Biserica Ortodoxa care in ultimele luni cer schimbarea interna, cer reforma. Nevoia de schimbare a descris-o perfect Andrei Gaitanaru intr-un articol exceptional:„Primul lucru asupra căruia s-a concentrat după 1989 Sfântul Sinod a fost construirea de noi biserici. Era nevoie de ele, piața credinței o cerea. De asemenea, au fost deschise în țară noi Facultăți de Teologie. Absolvenții acestora au fost hirotoniți. Însă, deși nevoia era legitimă, ea a fost tratată ca și cum ar fi fost vorba despre o cursă a reîmbisericirii neamului. Atenția asupra felului în care arăta școala de pastorație a Bisericii Ortodoxe nu a fost atât de vie precum ar fi trebuit. Nu a contat atât de mult cum se făcea antrenarea celor care urmau să devină călăuze spirituale. Iar pregătirea lor a fost influențată de contaminarea Bisericii cu relele regimului comunist – mai cu seamă frica și duplicitatea”.

Da, e un moment zero pentru Biserica Ortodoxa. Iar decizia Guvernului de a nu aloca fonduri pentru noi biserici poate fi impulsul initial (alaturi de protestele #Colectiv) pentru reforma. Zero bani de la buget pentru biserici noi le va atrage atentia oamenilor bisericii ca ceva nu e in regula, ca nu pot continua asa, iar presiunea va merge pina la virful ierarhiei.

Ce va face Patriarhul Daniel in fata acestei situatii inedite si dureroase pentru un manager de institutie?

• Prima optiune e si cea mai facila. Jocul politic. Patriarhul si ceilalti inalti ierarhi pot incepe jocul seductiei pe linga parlamentari pentru citeva amendamente la buget care sa aduca fonduri bugetare pentru Catedrala Mintuirii. La fel, se pot duce anul viitor la primari si sefii de consilii judetene pentru bani pe plan local. Mai grav: se poate indrepta spre acel partid (sau partide) care promit un ajutor substantial odata ce vor ajunge la guvernare in 2016. Dar asta inseamna ca toata energia se va consuma intr-un comportament la fel de eronat ca pina acum.

• A doua optiune e cea complicata. Reforma Bisericii Ortodoxe. Pentru orice institutie, reforma e o pacoste. Cu atit mai mult pentru o Biserica, orice Biserica. Aici, procesele si mecanismele interne curg dupa alte reguli decit in institutiile laice. Cu toate acestea, si Bisericile trec prin procese de innoire, pentru ca lumea se schimba. Or, Biserica Ortodoxa Romana are nevoie urgenta de reformarea pastoratiei: de la stilistica serviciului religios la fondul invataturilor transmise, de la incremenirea administrativa la optiunile sociale asumate.

Patriarhul are o alegere grea in fata. Vom avea unele semnale la primul Sinod de anul viitor (intalnirea inaltilor ierarhi ai BOR), iar Biserica Ortodoxa ar putea incepe trecerea atit de necesara prin purgatoriu. In functie de drumul pe care si-l alege Biserica vom putea discuta despre relatia viitoare cu Statul. Pina atunci, decizia de azi a Guvernului Ciolos e cea corecta.