Radu Jude Tipografic Majuscul. Tu ucizi zilnic. Notează înc-o rețetă de ucis Inocența – cronica de film

Un puști ascultă radioul. Și el este covârșit de ideile de libertate auzite. Este un puști, repet, la vârsta la care vrei, respiri, trăiești libertatea. Și el scrie cu creta pe lucruri libertatea. Dar vigilența organelor de ordine nu este înșelată. Puștiul devine dușmanul. Apoi, părinții sunt înfricoșați. Școala? devine sala de tortură. Puștiul e prins ca șoricelul. Oamenii la care ținea, colegi de școală ori părinți, picaseră testul. Nu-nțelegeau ce-i libertatea, nu-l înțelegeau și gata. Puștiul tace, ia note tot mai bune, se reeducă. Dar organele de ordine îl iau din nou la tors, la hărțuit. Puștiul nu-nțelege asta. Păi, nu asta ați vrut? Anchetele repetate îl bagă în mormânt.

Este povestea de fiecare zi. Tinerețea tulburată de Libertate, primește zilnic un glonț în cap. de la părinți, de la școală.

Să ne întoarcem la film. Să-ncepem cu detaliile care au adus pe ecrane această poveste reală. Povestea inocenței, a seducției libertății și a societății care-ți taie aripile este universală, dar mai ales este a lui Mugur Călinescu din Botoșani.

Această poveste întâi a fost în 2013 pusă în scenă de Gianina Cărbunariu la Teatrul Odeon din București. „Tipografic majuscul” este cazul Mugur Călinescu, tânărul de 16 ani care, în anii ’80, scria cu creta pe zidurile unor clădiri din Botoșani mesaje împotriva regimului Ceaușescu. Radu Jude a văzut piesa, l-a entuziasmat subiectul, a filmat-o în 6 zile.

Așa cum arată filmul, el încorporează scene statice-piesa de teatru, spartă cu imagini difuzate de Televiziunea Națională în aceleași momente în care se desfășurau întîmplările lui Mugur Călinescu. Mugur urlă de durere. Caravana ticăloșilor merge mai departe.

Am simțit nevoia să fixez reperele banale ale filmului Tipografic Majuscul. Pentru că ceea ce urmează este rană, este atroce. Iată dialogul tată-fiu

Mugur Călinescu dovedește că a acționat de capul lui. Și reeducarea prin profesori și părinți ar trebui să fie destulă. Mugur dovedește prin note bune, cumințenie. Dar nimic nu-i destul. “Scrisul cu creta” a libertății îl urmărește peste tot. Fiarele ordinii sunt flămânde. Teroarea urmează. Sufletul de copil nu-nțelege. Dece nu e gata. Ce nu fac destul? Cu ce-am greșit? Am văzut că lumea nu-nțelege Libertatea cum o văd eu. Am înțeles. Ce vor? Și liniștea Mugur și-o pierde. Pedepsit pentru că a încercat să trăiască libertatea în forma cea mai inocentă, intră într-un infern, în care se rătăcește, n-are niciun reper care să-l îndrume. Uite aici scena infernală:

Insist.

Nu-i doar o poveste comunistă. Este povestea tinereții care-nțelege libertatea în deplinătatea ei, fără pic de zgură și rest. Și este povestea societății care împușcă matur, conștient, tinerețea direct în cap, cum poate ea mai bine. Apoi, tinerețea, culcată pe jos, îndurerată, e pișată, i se mai trage un șut în fund. Ia, bă, nenorocire. Uite, bă, libertatea noastră de a te face terci, dacă tu ai tu libertate, bă, avem și noi libertate. Circul hidos merge mai departe.

Generic

Cum s-a întâmplat Tipografic Majuscul – povestea pe SCENA9, în Interviul Cărbunariu-Jude

Distribuția: Șerban Pavlu, Ioana Iacob, Bogdan Zamfir, Șerban Lazarovici Producție HI-FILM Ada Solomon Director imagine: Marius Panduru Decoruri Irina Moscu