Raport CJI: Cum au cumparat institutiile statului publicitate in 2009

In 2009, Elena Udrea a cheltuit 7 milioane de euro pentru publicitate, adica jumatate din bugetul Guvernului alocat pentru astfel de achizitii, arata un raport al Centrului pentru Jurnalism Independent. Acesta mai arata ca din raspunsurile partiale obtinute de la ministere reiese ca Guvernul a cheltuit 14 milioane de euro pe publicitate, desi avea alocata suma de 10,2 milioane euro. Din analiza CJI se mai intelege ca, in continuare, contractele de publicitate sunt folosite pentru a inchide gura presei. Raportul arata cum au cumparat publicitate, intre altii, ministrii Elena Udrea, Nicolae Nemirschi, Monica Iacob Ridzi si primarul Radu Mazare.

Vezi in text si cazul contractului de 200 000 de euro pentru emisiunea All Inclusive de la Realitatea TV

• Descarca aici concluziile raportului
• Descarca aici raportul integral

Raportul a fost prezentat, luni, in cadrul unei conferinte in cadrul careia Ioana Avadani, directorul CJI, a precizat ca „as fi vrut sa pot spune cati bani s-au cheltuit pe publicitate publica in 2008-2009. Nu pot sa fac in 2010 ceea ce am facut in 2005, deoarece guvernul nu a raspuns la aceasta intrebare”.

Raportul CJI prezintă o imagine a modului în care se alocă publicitatea publică în România, atat la nivel local, cât şi la nivel central. Documentarea CJI a avut in vedere opt judete din Romania si toate ministerele Guvernului. Iata cele mai importante aspecte relevate in raport:

• Raportul constată că legislaţia privitoare la achiziţiile publice a fost adoptată sau amendată de către Guvern, prin intermediul ordonaţelor de urgenţă, ceea ce indică o puternică voinţă politică de a controla această chestiune. În urma amendamentelor succesive, reglementările au devenit confuze atât pentru autorităţile publice, cât şi pentru industria mass-media.
• Doar şapte ministere din cele 15 care compun actualul Executiv au răspuns, fie şi parţial, cererilor de informaţii. Răspunsurile primite relevă câteva probleme generale: lipsa unei distincţii clare dintre „reclamă” şi „promovare”; lipsa cvasi-generală a studiilor de impact, cerute de lege la şase luni după încheierea demersului publicitar; abateri de la aplicarea procedurilor de alocare; un acces greoi la informaţii detaliate refeitoare la benficiarii finali ai contractelor de publicitate. În mod paradoxal, în unele privinţe, situaţia este similară cu cea din 2004, când publicitatea publică nu fusese încă reglementată: nu ştim unde se duc banii publici şi pentru ce anume servicii sunt cheltuiţi.
• Principalii cumpărători de spaţiu media în 2009 au fost Ministerul Turismului şi Ministerul Mediului. Din informaţiile parţiale primite pentru 2010, rezultă că s-au alocat pentru publicitate (prin bugetul de stat) peste 47 de milioane de lei (peste 11 milioane de euro, aproape un million de euro pe lună). S-ar putea spune că, în ansamblul său, Cabinetul a intenţionat să îşi menţină rolul de jucător important pe piaţa de publicitate.

“Problema cheltuielilor publice pentru publicitate a ajuns in dezbatere publica in 2004. (…) As fi vrut sa pot spune cati bani s-au cheltuit pe publicitate publica in 2008-2009. Nu pot sa fac in 2010 ceea ce am facut in 2005, deoarece guvernul nu a raspuns la aceasta intrebare. Niciun raspuns primit nu este complet (…) Exista probleme de ordin legislativ, de ordin practic si probleme care tin de functionarea presei. Din punct de vedere legislativ, prevederile din 2005 nu mai corespund situatiei din 2010″, avand in vedere cresterea presei, profesionalizarea dintr-un anumit punct de vedere” a presei si aderarea europeana, ce a adus bani prin proiecte europene, care au componente de publicitate, a aratat, luni, Ioan Avadani, directorul CJI.

Alte concluzii ale raportului:

• Alocarea publicităţii în baza unor contracte-cadru este o practică des întâlnită, care uneori maschează însă tratamentele favorizante acordate unor canale mediatice. Astfel de contracte nu au obiective specifice măsurabile, iar plăţile nu se fac pe baza unor monitorizări clare a spaţiului mediatic alocat instituţiei, ci în baza unor estimări vagi. Unii lideri locali confundă, intenţionat sau nu, comunicarea destinată publicului lor cu serviciul de relaţii publice al instituţiei şi cu promovarea propriei imagini (favorabile). În consecinţă, autorităţile cumpără (mai ales) spaţiu TV ca să transmită în direct diversele lor şedinţe, ceea ce cu greu se poate încadra la capitolul “publicitate”.
• Contractele de publicitate continuă să îndeplinească şi funcţia de “semn de recunoaştere”, destinat oamenilor de afaceri locali sau altor potenţiali furnizori de contracte, care semnalează că instituţia de presă sau proprietarul acelei companii este în relaţii bune cu autorităţile
• O altă problemă relevată de prezentul raport este abdicarea jurnaliştilor de la misiunea lor de a servi interesul public. Unii jurnaliştii se plasează în conflict de interese, acceptând funcţii plătite de autorităile locale, funcţii care presupun exact informarea cetăţenilor şi comunicarea cu publicul. Aceste funcţii sunt exercitate în paralel cu meseria de jurnalist şi rămân necunoscute publicului. Totodată, cei care conduc companii de presă s-au dovedit extrem de dispuşi să valideze şi să beneficieze de decizii ilegale sau neetice, sub pretextul crizei economice.

Ca o concluzie generală, presa românească, lipsită de forţă şi resurse, se pune de bună voie la dispoziţia autorităţilor locale, în încercarea de a beneficia de resursele publice. Odată intrată în acest angrenaj, ea îşi pierde independenţa editorială şi nici nu reuşeste să îşi asigure viabilitatea financiară pe termen lung.

Citeste aici concluziile raportului sau descarca aici documentul integral

Cazuri prezentate in raportul extins

In raportul CJI sunt prezentate si cateva cifre cu cifra totala a cheltuielilor cu publicitatea facute de Guvern. CJI mentioneaza ca suma se bazeaza doar pe raspunsurile partiale ale ministerelor, astfel ca ea nu este una exacta. In 2009 Guvernul Boc a alocat 42 milioane de lei (10,2 milioane euro) dar a chetuit 58,7 milioane de lei (14 milioane euro). Pentru 2010 Guvernul are alocati 11,4 milioane euro. Potrivit raportului Ministerul Turismului si cel al Mediului au fost cheltuit cei mai multi bani pentru publicitate. Ministerul Turismului a chetului pe publicitate in 2009 aproape 29 de milioane de lei, desi avea alocati doar 10,8 milioane lei.

Cazul Realitatea TV – emisiunea All Inclusive

HotNews.ro a relatat de mai multe ori despre contractul de 200 000 de euro dintre Ministerul Turismului si Dezvoltarii Regionale si Realitatea Tv pentru realizarea emisiunii All Inclusive. Din raspunsurile oficiale primite de HotNews.ro de la minister, dar si de la Realitatea TV am aflat ca acest contract nu a mai fost platit de minister pe motiv ca televiziunea ar fi incalcat mai multe obligatii contractuale. Raportul CJI arata insa altceva. Potrivit unui raspuns trimis de Minister la solicitarea CJI referitoare la banii chetuiti pe publicitate, acest contract apare la rubrica contracte platite. Iata ce arata rapotul CJI: „Recent, atât ministerul cât şi postul TV au negat că în cadrul acestui contract s-ar fi efectuat vreun transfer de bani. Totuşi, în datele furnizate de minister, suma apare la capitolul „sume cheltuite”. Hotnews.ro a relatat despre aceste contract aici si aici.

Raportul CJI prezinta si alte cazuri in care Ministerul condus de Elena Udrea a cheltuit bani publici pe publicitate intr-un mod care ridica multe semne de intrebare. „Verificările efectuate de Curtea de Conturi la începutul anului 2010 au identificat mai multe nereguli, legate în principal de publicarea cu întârziere a anunţurilor de atribuire (în unele cazuri, anunţurile au fost publicate după derularea contractului respectiv), a referatelor de oportunitate, publicate ulterior alocării sau de lipsa unor documente din dosarul de alocare. Potrivit raportului de audit, aceste nereguli au avut doar caracter administrativ. Nicio încălcare a legii cu caracter penal nu a fost reţinută în sarcina ministerului, dar au fost aplicate amenzi de 500.000 de lei” – raportul CJI

• Raportul mai arata si ca ministerul a chetuit in 2008 pe o campanie publicitara nu mai putin de 17.000 de euro pe zi. „Situaţia cea mai ieşită din comun s-a înregistrat între 25 octombrie si 15 noiembrie 2008, când ministerul a investit peste 500.000 de euro într-o campanie naţională de promovare a turismului intern… În speţă, s-au investit aproape 17.000 de euro zilnic pentru publicitate pe canalele media obişnuite”, se mai arata in acelasi raport.
• In raport mai este prezentat si cazul Ministerului Mediului  Mediului, Nicolae Nemirschi, care era acuzat de a fi alocat un contract de 500.000 de euro de publicitate fără respectarea procedurilor corespunzătoare. Ca exemplu de chetuire a banilor publici pentru publicitate in mod ilegal a fost prezentat si cazul Ridzi-2 Mai. Raportul mai retine si urmatoarea concluzie: „Este prima dată când politicieni de rang înalt sunt investigaţi în legătură cu relaţiile lor cu media. Faptul că aceste investigaţii nu au fost finalizate de procurer nu serveşte nimănui”.
• Raportul mai analizeaza si modul in care sunt alocati banii pentru publicitate in provincie. Unul din cazurile prezentate este cel al primarului Radu Mazare. “În luna iulie 2009, publicaţia online hotnews.ro a publicat o anchetă care îl acuza pe primarul Constanţei, Radu Mazăre, de cumpărarea unor materiale publicitare la un post local de televiziune pentru un preţ de peste 1000 de euro/minut. Preţul este comparabil cu cel perceput de principalele televiziuni comerciale cu acoperire naţională şi este neobişnuit de mare pentru o televiziune locală. Potrivit relatărilor de presă, primarul Mazăre încercase de fapt să cumpere nu doar reclame, ci şi spaţiu editorial.”, se arata in raport.

In final, raportul mai face si cateva recomandari pentru institutiile statului dar si pentru institutiile mass-media.