Rata de vaccinare a copiilor s-a prăbușit. Riscurile lipsei imunizărilor, explicate de medici: „Sunt multe semnale de alarmă care ar trebui să fie un stimulent pentru părinți ca să-și vaccineze copiii”

Pentru multe dintre vaccinurile incluse în Programul național ratele de vaccinare sunt departe de ideal, iar în câteva situații sunt de-a dreptul catastrofale. Boli infecțioase, prevenibile prin imunizare, riscă să reapară sub formă de epidemii sau chiar au apărut. Rujeola este doar un exemplu. Lipsa educației medicale a crescut neîncrederea oamenilor în vaccin, plus că nu de puține ori aprovizionarea cu vaccin a fost deficitară. Ce ar trebui făcut în opinia medicilor pentru ca situația să se schimbe? Iată ce spun specialiști de top din medicina românească.

În ultimii trei ani aproape, adică de la 1 ianuarie 2023 și până la 30 septembrie 2025, au murit din pricina rujeolei 30 de copii din România, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică (INSP). Numărul cazurilor confirmate era la 35.633. Anterior, până în luna mai 2020, numărul deceselor înregistrate tot din pricina rujeolei a fost de 64.

Un copil din patru cu pojar are nevoie de spitalizare

Rujeola – sau pojarul – este o infecție extrem de contagioasă provocată de virusul Morbillivirus. Boala este extrem de frecventă la copii și afectează celulele pulmonare și faringiene și adesea duce la complicații.

Datele INSP arată că una din patru persoane care face rujeolă are nevoie de spitalizare. Virusul care provoacă rujeola poate trăi două ore pe suprafețe sau în aerul în care o persoană infectată a tușit sau a strănutat.

În România, potrivit schemei din Programul național de vaccinare, imunizarea cu ROR – rujeolă, oreion, rubeolă – este gratuită și presupune două doze. Prima, la vârsta de un an a copilului, iar a doua, la vârsta de 5 ani. Pentru ca boala să nu apară este nevoie ca măcar 80% din cohorta de copii care se încadrează la categoria de vârstă să fie vaccinată. Datele arată însă că, ratele de vaccinare au tot scăzut în ultimul deceniu, ajungând în 2025 la vaccinarea ROR undeva la 55% pentru a doua doza și 65%, pentru prima. La fel și la celelalte vaccinuri – DTP – difterie, tetanos, pertussis sau hepatita B.

Această prăbușire a ratei de vaccinare nu s-a întâmplat peste noapte și are mai multe cauze. „Și eu, și alți medici care am vorbit despre vaccinare am tot tras semnale de alarmă și am spus că, dacă situația va continua și oamenii nu-și vor vaccina copiii, vom ajunge să avem și alte epidemii. Nu doar pe cea de rujeolă care este cvasipermanentă. Deja de o grămadă de ani ne tot trezim că rujeola mai mult este, decât nu este. Și spuneam că vor apărea și alte infecții. Și iată că a apărut epidemia de tuse convulsivă cu care ne-am confruntat anul trecut și acum doi ani”, atrage atenția prof.dr. Emilian Popovici, medic primar epidemiolog, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie.

Ori A, ori B. Varianta C nu există

Dacă ne uităm la aceste rate îngrijorătoare de acoperiri vaccinale, adaugă specialistul, și dacă ținem cont de faptul că, practic, imunitatea colectivă începe să devină funcțională la acoperire vaccinală de peste 80% și devine deplin funcțională la peste 90-95%  – iar noi avem acoperire vaccinală de 65% – trebuie să ne dăm seama că suntem în risc pentru apariția altor boli infecțioase mult mai grave. 

„Cum ar fi, spre exemplu, difteria. Anii trecuți, în Europa, au fost în jur de 300 de cazuri de difterie, dintre care vreo 10 s-au soldat cu decese. Pericolul există. În plus, România, din cauza acoperirii vaccinale slabe și la vaccinul polio inactivat este considerată una dintre țările cu risc de reîntoarcere a virusurilor polio sălbatice, din păcate. Așadar, sunt atâtea semnale de alarmă care ar trebui deja să constituie un stimulent pentru părinți ca să-și vaccineze copiii”, adaugă universitarul.

Mai ales că nu există decât două variante. Fie părinții își vaccinează copiii și pericolul epidemiilor este îndepărtat – varianta A-, fie părinții refuză să-și vaccineze copiii, prin urmare crește masa de copii nevaccinați, imunitatea colectivă devine nefuncțională și reapar epidemiile – varianta B-, avertizează profesorul: „Varianta C, în care părinții să nu-și vaccineze copiii și să nu apară epidemiile, nu există”. 

Medic și părinte – o echipă în beneficiul copilului

La rândul ei, dr. Raluca Bidiga, medic specialist pediatru la MedLife, explică beneficiile imunizării precoce cu vaccinurile din Programul național: „Vaccinarea oferă protecție în perioada de vulnerabilitate maximă, asigură apărare înainte ca expunerea naturală să poată produce forme grave de boală, previne complicațiile severe, scade riscul de spitalizare, sechele neurologice și deces și contribuie la imunitatea colectivă”, enumeră medicul pediatru.

„Când ne gândim la vaccin, beneficiile nu sunt doar individuale, ci și la nivel de societate, iar omul este o ființă socială, nu trăim izolați”, adaugă dr. Bidiga.

Se întâmplă uneori ca părinții să întrebe dacă pot amâna vaccinarea și cât timp: „Și atunci le spun că vaccinarea se poate amâna …..până când copilul face boala respectivă, atunci este deja prea târziu”, avertizează medicul pediatru.

Dr. Bidiga dezvăluie ce argumente oferă la cabinet pentru a convinge părinții să-și imunizeze copiii: „Eu consider că suntem o echipă care colaborează doar în beneficiul copilului, așa încât nu încerc să conving, doar discutăm foarte deschis despre argumente, despre indicații, despre riscuri, despre ce știm și ce nu știm încă, despre ce putem face ca să ne creștem șansele de a fi sănătoși”.

„Avem aproape 3.000 de cazuri de tuse convulsivă! De ce?”

Copilul are nevoie să fie imunizat, recomandă la rândul său, prof. dr. Doina Anca Pleșca, medic primar Pneumologie și Neurologie pediatrică la Spitalul Clinic de Copii „Victor Gomoiu” din București, președinta Societății Române de Pediatrie: „În România, avem aproape 3.000 de cazuri de tuse convulsivă. De ce? Dacă noi i-am avea vaccinați pe copii într-o proporție de peste 95% cu vaccinul hexavalent, atunci nu am mai avea tuse convulsivă. Mă gândesc că, iarăși, va apărea scarlatina. Varicela. Trebuie spus că noi nu avem putere financiară de a introduce prin programul național vaccinul împotriva varicelei. Varicela – e drept, în majoritatea cazurilor se dezvoltă ca o formă ușoară de boală – dar sunt unii care fac niște forme severe. Unde mai pui că virusul poate «stagna» în organism, pentru ca apoi, după niște ani, să se «redeștepte». Și atunci, iarăși, avem niște probleme. Deci, vaccinarea este esențială”.

Cât de deschiși sunt părinții

Un pas important în câștigarea familiei de partea sănătății copilului este să porți un dialog cu părinții, într-un limbaj nesofisticat. Apoi, mai spune prof. dr. Pleșca, prescripțiile trebuie să fie cât mai simple: „Asta înseamnă să nu dai medicamentul de 2 sau de 3 ori pe zi. Pentru că, dintr-o dată complianța scade. Prin noiembrie, ne așteptăm să înceapă cazurile de gripă. Eu, de cel puțin o lună, pe toate rețetele și recomandările pe care le fac scriu vaccinare antigripală. Pentru că sunt copii de colectivitate. Unde mai punem că o proporție importantă a părinților nu cunosc faptul că vaccinarea antigripală la vârste cuprinse între 0-18 ani este intranazală. Adică, pe poarta de intrare a virusului și nu injectabil. Ceea ce face ca traumatismul să nu existe. Eu mărturisesc că am niște părinți foarte complianți, chiar dacă nu sunt foarte educați. Pentru că, în timp, îți creezi o relație afectivă și dacă copilului îi merge bine, părintele capătă încredere în tine, te vizitează și respectă ad literam ce-i spui. Repet, fără rețetă e foarte complicat”, mai spune medicul.

Unul dintre motivele pentru care părinții se opun vaccinării copiiilor împotriva pojarului este acela că au auzit că ar determina autism. „Au rămas cu impresia asta. Ori, între anii 2016 și 2019, în România, au fost 18.000 de cazuri rujeolă, cu 65 de decese. Am fost lideri absoluți, poziția a doua, a treia, nu exista. Până la finalul lui august aveam peste 35.000 de cazuri cu 30 de decese. Mai mult, la nivel mondial, lumea medicală a încercat să vină cu niște argumente fondate pe studii populaționale care să demonstreze că vaccinul nu are nicio influență vizavi de autism. Autismul este o boală genetic controlată. Care începe să se exprime clinic în jurul vârstei de 2 ani. Și atunci există această asociere între vaccin și apariția autismului. Dar nu are nicio legătură”.

Puterea exemplului personal

În opinia profesoarei universitare, exemplul personal este important și are putere de convingere: „Este important pentru noi să spunem: m-am vaccinat! Pe de altă parte, le povestesc întotdeauna părinților cazurile pe care le-am trăit, cu niște mari drame produse de boli care ar fi putut fi prevenite. Ceea ce e foarte important. Pentru că te poți imuniza repede prin boală, dar un copil poate rămâne cu epilepsie, cu deficit mintal, fără mâini, fără picioare, pentru că i le amputează ca urmare a leziunilor produse să spunem de un meningococ sau un pneumococ. Dar părinților trebuie să le spui toate lucrurile acestea. Iar ei trebuie să decidă”, consideră medicul.

De-a lungul timpului s-a confruntat și cu situații în care părinții aveau un anumit nivel de educație de la care te-ai fi așteptat să aibă o altă percepție, mai spune medicul: „Și câteodată refuz să le văd copiii în absența vaccinării. Argumentând că nu-mi pot asuma bolile, care sunt groaznice, în absența acoperirii vaccinale. Și e un argument forte ca să se vaccineze.

E foarte important să știm că agenții infecțioși nu sunt blocați de granițe. Nu sunt ziduri de care ei se izbesc. Noi ne mișcăm, mergem în tabere, în excursii, vizităm, mergem la congrese și putem fi purtători. De exemplu, războiul din Ucraina. Ce știm noi de acolo? Difteria! Păi, aceasta este o infecție bacteriană foarte gravă care poate duce la deces. Dar eu stau liniștită dacă știu că am făcut hexavalentul copilului. Mai ales sugar fiind. Iar toate acestea, noi, medicii pediatri, trebuie să le explicăm pe îndelete. Cu alte cuvinte, să avem timp și respect vizavi de sănătatea copilului”, conchide președinta SRP. 

Refuzul vaccinării ne va aduce în situația în care bolile transmisibile vor reîncepe să evolueze epidemic, în funcție de sezoanele lor. „Acum, aceste evoluții s-au stins tocmai ca urmare a introducerii vaccinării. Pentru că minoritatea de copii vaccinați – dacă se va ajunge la o minoritate – cu siguranță nu va proteja majoritatea de copii nevaccinați. Majoritatea de copii vaccinați poate proteja minoritatea de copii nevaccinați. Și aici, iarăși, nu poate să existe altă variantă”, avertizează prof.dr. Emilian Popovici.

„Medicii să găsească timp să discute cu părinții”

Un lucru important în discuția despre vaccinuri este legat de aprovizionarea cu ser. Adică, aceste vaccinuri trebuie să fie permanent accesibile părinților.

Informarea populației să fie cât mai constantă, cât mai consecventă și mai profesionistă, derulată atât la nivel guvernamental, cât și prin intermediul organizațiilor nonguvernamentale de bună credință care înțeleg importanța vaccinării, recomandă profesorul Popovici. „Medicii să-și găsească timp să explice părinților nelămuririle pe care le au sau chiar îngrijorările pe care le au vizavi de vaccinare. Iar acesta este un lucru important. Pentru că tocmai pe acest fond al dezinformării apare antivaccinismul. Eu am făcut acest exercițiu de a discuta cu părinți, nu ca să fac vaccinologie și să câștig bani de pe urma asta, ci pur și simplu pentru a observa care este reacția părinților în momentul în care primesc explicații complete și corecte vizavi de vaccinare. N-am avut niciun caz în care părinții să fi ieșit neconvinși din cabinetul în care am discutat cu ei și majoritatea au fost foarte mulțumiți, au plecat relaxați, cu zâmbetul pe buze după ce au primit explicații complete și profesioniste. Asta ar trebui să se întâmple în fiecare cabinet medical. Deci medicii să găsească timp să discute cu părinții”, punctează medicul epidemiolog.

Miturile care trebuie combătute

Pe lângă informarea calmă, constantă și profesionistă vizavi de vaccinare, de aprovizionarea cu vaccinuri și munca de lămurile din cabinetele medicilor pediatri mai este nevoie de corectitudinea desfășurării unei campanii de vaccinare, ca să nu apară accidente. „Pentru că acele accidente vor fi speculate de antivacciniști.  Iar dacă apar asemenea accidente, ele trebuie explicate prompt, cu toată deschiderea. În așa fel încât lucrurile să fie foarte clare și să nu se nască mituri”, invită profesorul Popovici.

Unul dintre aceste mituri intens promovat de antivacciniști esta acela că rolul vaccinurilor este acela de a răsturna sănătatea cu susu-n jos! „Se spunea că prin vaccinuri, unii vor să reducă populația globului. Păi haideți să stăm strâmb și să judecăm drept. Dacă s-ar fi dorit acest lucru, n-ar fi trebuit să găsim cele mai elaborate scheme de vaccinare în Africa și în Asia, acolo unde este multă populație? Acolo ar trebui să se întâmple, da? Ori, acolo nu găsim vaccinuri. La ei copiii mor pe capete, pentru că autoritățile nu au capacitatea să lanseze programe de vaccinare cu care să le protejeze sănătatea. Unde găsim cele mai elaborate scheme de vaccinare? În țările dezvoltate. Le găsim în Statele Unite, le găsim în Europa de Vest, le găsim în Japonia, le găsim în Australia. Păi ce fac aceștia? Încep să reducă populația începând cu a lor?Deci aici e o logică elementară care spune că lucrurile sunt exact pe dos, de cum spun antivacciniștii. Doar că prea puțini găsesc timp să explice și probabil că tot puțini au și capacitatea să explice ca să fie convingători”, consideră medicul epidemiolog.