Războaiele „adormite” ale Rusiei din Caucaz. Corespondenta HotNews.ro a vorbit cu refugiați georgieni din Abhazia: „În casa mea locuiesc acum alți oameni”
Mai mulți refugiați georgieni din republica separatistă Abhazia, susținută de Rusia, au povestit corespondentei HotNews.ro cum au trebuit să plece din casele lor în urmă cu 30 de ani și cum își văd viitorul.
Întoarcerea în casele pe care au trebuit să le părăsească în urmă cu 30 de ani, în grabă, de frica morții. Aceasta este dorința cea mai mare pentru mulți dintre cei aproape 300 de mii de refugiați din Abhazia, un teritoriu pe care ONU îl consideră a fi parte din Georgia, dar care și-a proclamat independența după războiul din 1992-1993.
În timpul unei deplasări în Georgia, am stat de vorbă cu mai mulți georgieni care și-au părăsit locurile natale după războiul dintre separatiștii abhazi, susținuți de Rusia, și forțele guvernamentale.
La începutul anilor 90, două provincii care făceau parte din proaspătul stat Georgia, Abhazia și Oseția de Sud, și-au proclamat independența. Au urmat lupte cu forțele guvernamentale georgiene, soldate (în cazul Abhaziei) cu între 10 mii și 30 de mii de morți și cu purificări etnice.
Se spune că între 250 de mii și 300 de mii de georgieni au trebuit să părăsească Abhazia după ce separatiștii ajutați de Rusia au învins forțele guvernamentale georgiene.
Orsantia este un sat situat la cinci kilometri de linia administrativă cu Abhazia. Numai din acest sat, aproximativ două mii de persoane sunt refugiate din republica separatistă.
Acum, acești oameni au statut de persoane temporar strămutate. Fiecare dintre ei are o poveste aparte, iar toate aceste povești se unesc într-o mare durere comună.
Localnicii din Orsantia care mi-au povestit despre cum au plecat de acasă în urmă cu 30 de ani și ce speranțe au acum pentru întoarcerea în locurile de baștină.
Ei spun că în casele lor trăiesc alți oameni, iar accesul în locurile natale le este interzis. Oamenii au luat totul de la capăt, și-au făcut o nouă viață, de partea cealaltă a așa-numitei „granițe”, însă dorul de casă nu trece atât de ușor.
Refugiată georgiană din Abhazia: „Nu am luat cu mine decât cărțile”
Împreună cu câțiva dintre ei am încercat să reconstruim evenimentele din 1993:
„Pe 27 octombrie 1993, apărarea din Sukhumi (n.r.- oraș din Abhazia unde au avut loc lupte între separatiști și armata georgiană) a căzut. Spre 30 octombrie, am început să plecăm din satul Nabakevi, raionul Gali.
Armata inamicului era deja în Ochamchire, la 20 de km distanță de noi. Am fost nevoiți să plecăm din Nabakevi în Hurcu, care era în apropiere. Aici erau școli, grădinițe, locuri de muncă, familie … Cei care au trăit în Hurcu, inclusiv eu, aveam servicii în Nabakevi.
Având în vedere evenimentele, ne-am strâns lucrurile și am plecat de acolo. Nu am luat cu mine nimic altceva decât cărțile”, își amintește una dintre localnicele din satul Orsantia.
„Încercând să ne salvăm de război, am fost aproape să ne înecăm în apă”
„Este foarte dificil pentru mine să îmi amintesc acele momente, deoarece în acea perioadă a fost ucisă una dintre rudele mele, iar eu a trebuit să plec. Am trecut peste râu, unde nivelul apei a crescut.
Locuitorii satului în care trăiesc acum stăteau pe mal și i-au scos pe fiecare membru al familiei din locuri diferite. Încercând să ne salvăm de război, am fost aproape să ne înecăm în apă. Și toate lucrurile noastre au fost luate de ape.
Este foarte asemănător de ceea ce acum se întâmplă în Ucraina. Acum orice se poate întâmpla”, spune un locuitor din Orsantia.
„Am un frate acolo, iar pe al doilea l-au ucis. … Cum să traversezi fără documente, rușii (regimul din Abhazia este susținut de Rusia – n.r.) nu te lasă să treci. Dar avem contacte. Sunăm și vorbim. Dar casa mea nu mai este acolo, a ars în acel moment”, ne-a spus un alt bărbat.
„Au început bombardamentele. Am crezut că e sfârșitul. Dar apoi unchiul meu m-a ajutat, m-a zis să mă grăbesc să plec. Cum am ajuns aici, calea ferată a fost distrusă. Abia am scăpat de acolo.
Locuiesc aici de atâția ani, dar îmi doresc să mă întorc acolo imediat ce aud că cineva se mută sau se întâmplă ceva familiar. Vorbim pe Facebook, ascult cu plăcere ce se întâmplă acolo. Până nu va fi pace acolo, nu mă voi duce. Este necesar să fie schimbați politicienii din Rusia”, spune o altă refugiată din Abhazia.
„Cu războiul din Ucraina, situația s-a înrăutățit deoarece influența părții ruse asupra Abhaziei ocupate este cunoscută”
Jurnalista Maya Pipia de la Radio Atinati. FOTO: HotNews.ro/ Oxana Mihailova
Potrivit jurnaliștilor georgieni, după ce a început războiului din Ucraina, Rusia și-a intensificat atacurile informaționale asupra Abhaziei. Aceștia spun că singura sursă obiectivă de informații rămâne Radio Atinati, care emite din orașul Zugdidi (n.r.- oraș georgian aproape de linia administrativă cu Abhazia).
„Cu războiul din Ucraina, situația s-a înrăutățit deoarece influența părții ruse asupra Abhaziei ocupate este cunoscută. Există presiune, deci situația s-a înrăutățit cu siguranță. Există presiune asupra organizațiilor neguvernamentale, asupra organizațiilor media, adică control.
Desigur, multora nu le place atunci când spunem „teritoriu ocupat”, există opinii contrare și așa mai departe, dar există și anumite standarde n.r.- internaționale). În regiunea Gali, influența se intensifică, iar în școli li se interzice să învețe în limba maternă”, a declarat jurnalista Maya Pipia de la Radio Atinati.
Fostul diplomat georgian și actualul lector universitar Gua Japaridze susține că felul în care se va încheia războiul din Ucraina va influența mai multe conflicte înghețate, inclusiv, cele de pe teritoriul Georgiei.
„Sunt sigur că Abhazia și Georgia vor putea exista în cadrul unui singur stat. În condițiile în care Rusia va fi învinsă în războiul din Ucraina, va apărea șansa de a redobândirii independenței noastre, pentru că în prezent Abhazia nu este independentă în deciziile sale, iar asta este o problemă”, a declarat și fostul diplomat georgian Gia Japaridze, aflat la un eveniment la Batumi, unde a dat declarații și pentru corespondenta HotNews.ro.
Am încercat să aflu și cum se văd lucrurile de partea cealaltă a liniei administrative și am luat legătură cu așa-zisul minister de externe al Abhaziei. Am trimis întrebările legate de lipsa de acces a localnicilor pe teritoriul Abhaziei și temerile lor despre eventualele tensiuni în regiune. Până la momentul publicării acestui articol, nu am primit niciun răspuns.
Războaiele „adormite” ale Rusiei din Caucaz: Abhazia și Oseția de Sud
Războiul din Abhazia a avut loc între 1992-1993. Conflictul a început după ce liderii acestei regiuni și-au exprimat dorința de a se separa de Georgia după destrămarea Uniunii Sovietice, deși au făcut parte din aceeași republică sovietică.
Luptele s-au încheiat cu victoria separatiștilor, ajutați de armata rusă. La fel ca și în cazul Oseției de Sud, alt stat autoproclamat de pe teritoriul Georgiei, comunitatea internațională nu recunoaște Abhazia.
De asemenea, în 2008, încercarea președintelui Saakaşvili de a recâștiga controlul asupra Oseției de Sud a declanșat intervenția militară a Rusiei și înfrângerea Georgiei.
Purificarea etnică și distrugerea intenționată a satelor și bisericilor georgiene din teritorii Abhazia și Oseția de Sud au fost condamnate de Parlamentul European la zece ani de la invazia rusă. Abhazia este în prezent recunoscută doar de Rusia, Venezuela, Nicaragua, Naru și Siria.
INTERVIURILE HotNews.ro