Războiul din Iran expune o fragilitate ascunsă a economiei SUA

Creșterea ocupării forței de muncă în Statele Unite încetinește până aproape de stagnare totală. Dacă acest lucru era tolerabil pentru factorii de decizie sau acceptabil pentru investitori înainte de războiul cu Iranul, nu ar mai trebui să fie acum, scrie jurnalistul financiar veteran Jamie McGeever în rubrica sa de pe Reuters.

Piața muncii din SUA se deteriorează constant de ceva vreme, însă acest lucru a fost mascat de rata șomajului, indicatorul principal, care a crescut, dar doar treptat. La 4,4%, aceasta rămâne scăzută în raport cu standardele istorice.

Piața muncii este, în esență, în stagnare.

Raportul atent urmărit „Job Openings and Labor Turnover Survey” (JOLTS), publicat în această săptămână, arată că nivelul total al angajărilor a ajuns acum la minimul din aprilie 2020, când pandemia de COVID-19 începea să își facă efectele.

Îngrijorarea și mai mare este că nu va crește semnificativ în lunile următoare, dacă va crește de fapt.

Datele publicate ce vor fi publicate vineri de Biroul de Statistică a Muncii de la Washington sunt așteptate să arate că economia Statelor Unite a creat un număr net de 60.000 de locuri de muncă non-agricole în martie, ceea ce ar duce media lunară din primul trimestru la aproximativ 30.000.

Media pe șase luni a creșterii lunare a numărului de angajați este aproape de zero și a fost chiar negativă în urmă cu câteva luni. Pentru cea mai mare economie din lume, un colos de 30 de trilioane de dolari, cu o forță de muncă de aproximativ 170 de milioane de persoane, acest lucru nu este nici sustenabil, nici de dorit, subliniază McGeever.

Creșterea numărului de locuri de muncă duce la majorarea veniturilor, ceea ce stimulează cheltuielile, activitatea economică și, în cele din urmă, creșterea economică. Un nivel scăzut al angajărilor încetinește, de asemenea, fluxul de încasări ale bugetul statului din impozitul pe venit, punând presiune asupra finanțelor publice.

Creșterea necesară pentru menținerea echilibrului economiei americane este acum aproape de zero

Paradoxul unei rate a șomajului relativ stabile, în pofida evaporării creșterii numărului de locuri de muncă, este explicat de scăderea nivelului „de echilibru” al creșterii ocupării. Acesta reprezintă creșterea numărului de angajați necesară pentru a menține stabilă rata șomajului.

În urmă cu trei ani, acest nivel era de aproximativ 250.000 de locuri de muncă pe lună, potrivit unui studiu al Rezervei Federale din Dallas publicat în această săptămână. Însă de atunci a scăzut constant și este acum practic zero, ceea ce înseamnă că rata șomajului poate rămâne stabilă chiar dacă economia abia creează locuri de muncă.

În mod normal, încetinirea cererii de forță de muncă ar trebui să fie un semnal de alarmă că rata șomajului urmează să crească, economia încetinește, iar riscurile de recesiune se intensifică. O creștere a ocupării sub nivelul estimat de echilibru este un avertisment și mai sever.

Însă și oferta de forță de muncă se reduce rapid. Acest lucru se datorează în mare parte politicilor administrației Trump de a reduce drastic imigrația netă, ale căror efecte pe termen lung rămân de văzut. Deocamdată, însă, acestea compensează declinul angajărilor.

Din exterior, piața muncii poate părea stabilă dacă oferta și cererea de muncă sunt aproximativ egale, iar rata șomajului rămâne în mare parte constantă. Dar nu este o piață a muncii sănătoasă.

Economia SUA nu mai este atât de robustă sau încrezătoare

Acest echilibru fragil este acum mai vulnerabil la posibilele dificultăți economice care se conturează, iar economia, la rândul ei, este mai expusă riscului ca această piață a muncii fragilă să cedeze.

Economia se confruntă cu prețuri structurale mai ridicate la energie și cu presiuni inflaționiste în creștere, generate de șocurile de ofertă declanșate de conflictul din Orientul Mijlociu. Acestea vor persista cel puțin până la sfârșitul acestui an și, probabil, și după aceea, ceea ce înseamnă că facturile consumatorilor și costurile companiilor vor crește.

Prețul petrolului este de 100 de dolari pe baril și este probabil să rămână în jurul acestui nivel pentru restul anului, în SUA benzina a depășit acum 4 dolari pe galon, iar bugetele gospodăriilor sunt tot mai presate.

Între timp, companiile se confruntă cu creșterea costurilor de producție, precum energia și transportul, condițiile financiare s-au înăsprit, iar factorii sezonieri specifici primăverii și verii tind să frâneze angajările.

Rezerva Federală a întrerupt ciclul de reducere a ratelor dobânzilor în ianuarie, iar factorii de decizie păreau mai încrezători că riscurile negative pentru piața muncii se diminuează.

Jerome Powell, președintele Rezervei Federale, a indicat că o creștere puternică a productivității, alimentată de inteligența artificială, ar putea completa dinamica unei piețe a muncii caracterizate prin „angajări reduse și concedieri reduse” și ar putea contribui la menținerea inflației sub control.

Până la războiul cu Iranul, aceasta nu era o perspectivă neobișnuită. Acum pare considerabil mai puțin solidă – la fel ca piața muncii, conchide McGeever.