Războiul din Ucraina. Volodimir Zelenski VS Vladimir Putin. Cine vorbește, cine câștigă. Cum devenim lași

Volodimir Zelenski VS Vladimir Putin. ​Războiul armat din Ucraina merge la pas cu cel al Comunicării și PR – ul. Iată o scurtă analiză a celor care ne vorbesc pe rețelele media. Războiul din Ucraina pune la mare încercare emoția noastră. Iată momentul în care începem să-i lăsăm singuri în lupta lor pe ucraineni. Oricât de sinceri am fi, oricât de mari patrioți ne dăm.

Vocile media. Schematizarea relatărilor de război

A zecea-a unsprezea zi. Discursul reporterilor de la fața locului s-a osificat. Dominante sunt imaginile/relatările cu: Ucraina devine ruină. Ucraina rezistă. NATO nu intervine. UE impune sancțiuni. Armata lui Putin se împotmolește sau cucerește locuri simbolice. Ucrainenii fug din calea războiului. Copiii sunt victime. Femeile sunt eroine. Recapitulăm 5-6 ipostaze repetate infinit de televiziuni și social media.

Motivele sunt clare. Războiul reduce drastic posibilitățile de mișcare. Reporterii și “staff-urile” lor acționează restricționat și-n oglindă. Ați văzut, nu, ce-a pățit un reporter confruntându-se cu ploaia de gloanțe a rușilor. Rușii trăgeau, nu le păsa cine-i acolo, trăgeau înspre reporter, în portiera mașinii. Reporterul a urlat că e jurnalist. Urla! Păi, cum să te aventurezi când te ia rusul țintă? Majoritatea subiectelor sunt date / dirijate din tabăra galben-albastră. Jurnaliștii, puțini și așa veniți în Ucraina, nu vor să moară ca proștii. Sunt oameni ca noi toți.

Noi cunoaștem cât ni se arată de către reporteri.Noi trăim mediat, prin ceea ce mintea și aparatura reporterului ne oferă. Atenție, nu cunoaștem prea mult, ci trăim “în ritmul, după posibilitățile de înțelegere” ale reporterului aflat la fața locului.

Dar nu asta e o problema majoră. Așa se întâmplă mereu. Asta e condiția spectatorului. Trăim evenimentele majore și pe cele zilnice “prin delegație”, prin rețele de socializare, nu? Prin shortcut-uri cognitive.

Uite un fel deformat cu adevărat de a cunoaște și de a te sinucide apoi.Cazul soldatului rus

Vocea soldaților ruși n-am auzit-o cu adevărat. Dar noi deja ne-am făcut imaginea noastră despre soldatul rus. De ce? Avem nevoie de o imagine concretă a inamicului. Psihicul nostru nu duce prea multă ambiguitate. Moare, dacă nu află domle cum arată soldatul rus. Imaginea inventată de către noi e a unui tânăr, care, spune el, e manipulat, nu știe unde este și nici cauza războiului pe care îl duce. Avem o voce a războiului care brusc, capturată, devine inocentă: n-am făcut eu, Putin a făcut. Putin e Răul. Este această imagine generală a Soldatului rus? Mă îndoiesc. Ar fi prea simplu.

Care este eroarea?Bineînțeles, nu se poate să nu ne impresioneze o asemenea voce a soldatului inocent. Dar nu putem știi cât de inocenți sunt acești soldați care omoară tot ce întâlnesc pe fața pământului. Clădire, om, copac cu o ură ieșită din comun. Vedem cazuri particulare PUȚINE ca fiind generale. Eroare de percepție! Exces de imaginație! Nevoia de a întrupa dușmanul. Funcționăm pe nevoia de a întrupa dușmanul cu orice preț, cu calități pe care le atribuim noi, pe care nu le are el. Dezamăgirea va fi mare când vom vedea fața adevărată a sângerosului soldat rus.

Vocile oficiale: Volodimir Zelenski VS Vladimir Putin

În războiul Zelenski VS Putin fiecare și-a delimitat publicul. Bineînțeles, noi spunem că al nostru e mai frumos, ei spun că al lor este cel mai puternic. Ne-am retras în peșterile noastre, trăim în bule, ca de obicei. Comunicarea este clară: fiecare vorbește pentru oamenii lui, nimeni nu cedează, nimeni nu-i acordă celuilalt loc de emisie în propriul spațiu. Fiecare își “omoară” dușmanul cu fiecare apariție.

Zelenski vorbește direct, fără mediere, sincer, “n-are mamă, n-are tată”, cum îi vine la gură. Este războiul lui personal împotriva Tiranului fără inimă. Empatie VS Ură. Astea se văd la nivel global. „Suntem aici. Nu ne predăm”, a spus Volodimir Zelenski în fața camerei telefonului mobil, în 25 februarie, a doua zi de război.

Putin e un gherțoi, grețos în fața televizorului, constipat, controlat, rece, distant. Înconjurat de slugi. Inspiră frică.

Volodimirul este eroul nostru și al lumii interesate de război. E Binele și Frumosul, este Eroul, este direct, concret, spurcă și Occidentul care nu-l ajută și Putinul blestemat.

Vladimirul este un înțepat, un monstru, vorbește ca-n transă, este Răul, robotizat, mortul viu. Aici, e clar pentru unii dintre noi că Putin e nebunul și Zelenski bunul. Dar, atenție, pentru unii dintre noi.

Repet, sunt imagini reale mediate (Putin, Zelenski, războiul scârbos) și imagini mediate și create în capul nostru (soldatul rus).

Repet însă, pentru o mică parte dintre noi oamenii de pe globul pământesc, pentru o parte dintree noi, românii din România. Aici are loc iar o eroare de percepție. Nu pe toți îi interesează Ucraina. Să nu uităm de cei mulți neinteresați de război. Îi doare-n cot, locuiesc departe de orice pericol. Pun pariu că unii dintre aceștia locuiesc aproape de granița cu Ucraina și nu-i interesează de-a dreptul. Într-o zonă gri se află speculanții (oare nu ați văzut cum s-a retras euro de pe piață ca să se creeze panică?). Aha, și să nu uităm de armata de conspiraționiști. Câte case atâtea obicee, nu?

În ultimul timp pe rețelele de socializare am citit teorii “minunate” privind Putin, de la bietul om care trebuie să-și salveze rușii de pericolul nazist până la “istoria nu e bună, nu mai avem nevoie de ea, uite, duce la război!”. Astfel de teorii sunt de partea Răului, evident.

Repet, evident, dar pentru cine? Suntem într-un relativism al interpretărilor dar de polarizările explozive. Se pune întrebarea chiar cine e Răul, Care e binele? Am auzit inclusiv despre copiii ucraineni care trebuie să plătească pentru păcatele strămoșilor.

Toate aceste năluciri diminuează tabăra Ucrainei.

Ne certăm ca chiorii pe rețelele de socializare, având-o în frunte la Dana Budeanu:

Ce facem cu Biden, Stoltenberg, Ursula von der Leyen? Ce facem cu Macron, Orban al Budapestei, Xi Jinping al Chinei?

Zelenski îi invocă pentru un ajutor concret: avioane, arme. Ei fac totul de la distanță și le e frică de Nebun, de Putin. Putin îi amenință cu butonul nuclear. Și îi are de partea lui pe dezertori ca Orban și Xi Jinping.

Coperta le canard enchaîné

Ori, aici sunt limitele majore ale discursului mai marilor lumii. Și Putin îi face în sos tomat. Putin vrea dezbinarea cu orice preț. Și cu cât va dura mai mult războiul, cu atât dezbinarea poate să apară. Vor veni infinite nuanțe privind intervențiile indirecte și directe în economia lui Putin. Putin și propaganda lui trag din orice poziție. Cu cât durează mai mult războiul cu atăt el va câștiga prin stagnare, încremenire în proiect și, repet, prin nenumăratele disensiuni, nuanțe ale mai marilor lumii. Nasol moment.

Vocile rușilor

Să observăm că avem un adevărat pustiu din zona stăpânită de Putin. Nu avem destule glasuri moscovite, nu știm ce gândesc cu adevărat rușii de la Moscova. Bănuim sărăcia, frica și condamnăm lașitatea. Observăm restricționările impuse de Putin. Și aici întrupăm niște voci rare. Imaginarul nostru, nevoia noastră de coerență caută un portret al rusului contemporan. Nu-l are. Îl considerăm idiotizat de vodcă. Cum e rusul care tace? Nu știm.

Iată un curajos, o voce rară, într-un reportaj Recorder:

Vocea victimelor

Din ruină, din sânge, din rău, din panică, se întrupează glasul suferinței. Refugiații, cei ce fug din fața războiului, femeile și copiii Ucrainei. Cele mai importante glasuri pe care social media le captează și le amplifică. E-ngrozitor. Vieți simple sunt smulse din rădăcină și aruncate la gunoiul unui război absurd. Cum să nu te implici? Cum să nu-ți dea lacrima?

Dar și aici avem o problemă. Publicul stârnit emoțional se hrănește ca balaurul cu emoție și emoția este prima care migrează spre alte preocupări. Nu este de lungă durată, este usor de disimulat, este ușor de migrat.

“Miracolul sufletului românesc”

Greu de crezut. Mobilizarea greu de descris a românilor de la graniță. Cazare, asistență medicală, mâncare pentru cei mai fragili dintre ucraineni: copiii. Și aici confirmăm. Creeăm în stilul nostru generalitate: ăsta e sufletul românesc. Aici, confirmăm partea bună a mitologiei despre “sufletul românesc”.

Păcălicii politici și aviația

realitatea însă contraatacă. România nu e toată frumoasă. Bineînțeles, politica lui Ciucă și ai lui s-a mișcat confuz la început. Ciucă și ai lui au rămas trădătorii neamului, au uitat de facturi și de scandalul lor. Au băgat pe din dos diverse numiri și legi (cele mai tâmpite: Iancu-ANRE,legea antiAIRBNB).

Cum altfel, tragedia de la Cogealac cu MIG-ul și elicopterul prăbușite n-a făcut decât să confirme înc-o dată bancurile cu proști în care oficialii sunt parte zilnic. De data asta, Oficialii români, cei mai pregătiți din lume pentru pensii speciale, au creat panică la granița războiului. Nu-i fază de idioți, de Las Fierbinți?

Bineînțeles, nicio demisie nu vine din partea conducerii aviației.

Cine câștigă? – vor întreba obsedații

Practic este posibilă orice desfășurare de forțe. Pe internet a câștigat Zelensky și Ucraina. Dar în realitate Zelensky și Ucraina sunt înconjurați de Tiranul Putin, urmat de un popor tăcut. După cum ni se arată, războiul începe să-și arate durata, colții.

nasol! Trăim din Emoții și Fantome. Dintr-un imaginar volatil. Din clipulețe de influenceri și lacrimi de mame. Din Zelenski cel erou, cel bun.

Pac pac! Toate acestea nu-s alimentate de o gândire de durată privind semnificațiile, consecințele. Câți dintre noi știu istorie, câți dintre noi înțeleg ce-i cu Ucraina, câți dintre noi au răbdare cu fake news-ul? Nu realizăm ce nseamnă Tiranul de Putin dezlănțuit în viața noastră reală. E acolo la Kremlin, nu ne atinge.

Imaginarul și emoția dispar la prima schimbare din teren a raporturilor de forțe. Dispar o dată cu plictiseala, cu apariția altor senzații și evenimente cât de minore. Vom fi lași.

Ne așteaptă de astăzi așteptarea cea lungă a războiului. Ce-nseamnă lașitatea noastră?

Pe durata lungă, interesul publicului conectat emoțional se diminuează. În afară de Polonia și România, dar, atenție, doar în părțile lor de la graniță, interesul se poate stinge treptat. Compresia interesului și emoțiilor va fi un dezastru.

Trăim o unitate de vederi, acum, noi cei Buni, împotriva Răului și pentru că primim informațiile filtrate de către aceleași canale media. Deconectați de la aceste canale media, vom fi cu mult mai ușor pradă fake news-ului propagat de către Putin și băieții lui de zgomot. Putin pe acest detaliu mizează. Este una dintre mișcările de Comunicare și PR la îndemâna lui. Durata e de partea Răului, nu? Își poate planta “pe liniște” mesajele, fake-urile.

Vom fi deconectați? Păi, va urma și Enervarea. Lasă-mă, bă, cu războiul. Nu vezi cât mi-a venit factura? Vor spune unii dintre noi: Băi, nu vezi că nu câștigă nimeni? Obsesia câștigului imediat, cu orice preț, cu care ne-am obișnuit în viața noastră tâmpită e daună majoră pentru Ucraina.

Situația care bate pasul pe loc poate fi interpretată în multiple feluri. Tot mai mulți o vor rezolvată în capul lor mediocru. Vor războiul să nu le mai tulbure ca musca viața lor. Și vor ucide musca. Adică, vor uita de război. Vor uita de ucraineni. Îi vor face pe ruși marii câștigători. Nasol moment. Putin le va fi indiferent. Putin va câștiga Războiul cu Ucraina. deși, în realitate, Putin e un tiran, înfrânt.