Reacție rapidă la Congresul PSD: Războiul cu PNL, doar tactică electorală? Marcel Ciolacu a apelat la românii „care nu au”, sunând goarna mobilizării electoratului său

Congresul PSD s-a derulat pe firul roșu al mesajului: ”noi facem, în timp ce dreapta e leneșă și risipește”. Ciolacu, Grindeanu, Olguța Vasilescu și ceilalți lideri social-democrați au lăsat proza guvernării comune și au trecut la poezia criticii PNL. 

• Rămâne să aflăm dacă folosirea conflictezei, limba conflictului, e o formă de a-și mobiliza electoratul de stânga, în timp ce pregătesc prelungirea coabitării, sau chiar ne găsim în punctul de adâncire a diferențelor dintre PSD și PNL.

Într-un congres standard, aproape economic, liderii PSD au avut sâmbătă o retorică pusă la punct. Și un adversar țintit: dreapta. 

Ei nu au atacat populismul AUR, pe care îl prezentau până acum ca factor destabilizator, cum corect a sesizat liberalul Florin Roman, care a remarcat cum AUR a dispărut de pe ecranul radarului PSD. Adversar nu a fost nici progresismul USR, pe care social-democrații îl dau la o parte, printr-o mișcare disprețuitoare de mână, așa cum îndepărtezi o muscă politică fără greutate.

Cine a rămas, atunci, disponibil, ca să-ți motivezi electoratul de stânga? Mai ales că, în sine, congresul a fost moderat, cu doar jumătate din sala Romexpo convocată, față de mulțimea care gemea altădată. Pe bannere n-a fost chipul lui Ciolacu, semnul unui congres voit fără strălucire și fără excese.

În urma congresului a rămas atacul la dreapta, o dreaptă materializată concret în PNL, dar mai degrabă intensificată, cum au remarcat liderii PSD în mai multe discursuri, în binomul Băsescu – Iohannis. 

Băsescu este adversarul prin definiție, de vreme ce ”băsismul” s-a construit drept substantiv comun prin raportarea antagonică la ”pesedism”. E o chestiune de ADN. E ca într-un meci Steaua – Dinamo, când dispar numele de cluburi sau situația actuală din clasament și te întorci direct la tapiseria rivalității ciclice.

Iar umbra neglorioasă președintelui Iohannis, cu proverbiala sa indiferență de lux, a bântuit Congresul PSD ca o versiune somnolentă a ”băsismului” și, speră cei din PSD, drept formă terminală din punct de vedere politic a dreptei pe care vor s-o învingă decisiv la toamnă. Pentru a avea, după 20 de ani, din nou președinte.

Pentru că, a spus explicit Marcel Ciolacu, doar din cauza dreptei ”președinții au fost aliații celor care au. Și i-au ignorat complet pe cei care nu au”. Acest limbaj abraziv al disputei, conflicteza, nu e o surpriză. Surpriză a fost ținta monocoloră.

Probabil ținta însăși va riposta, miercuri, când PNL și-a convocat conducerea. Mai departe, nu vorbele, ci faptele vor arăta cât de dispuși sunt fiecare dintre partide să se contureze autonom sau cum vor merge la alegeri împreună, pe liste separate.