Refuzul cancelarului austriac privitor la extinderea Schengen și instrumentarea politică a tragicului caz Leonie

În Austria, în vara lui 2021, moartea brutală a unei adolescente a provocat indignare. Trei tineri de origine afgană i-au dat unei fete de 13 ani o doză letală de droguri, au violat-o și au lăsat cadavrul în stradă. Ministrul de Interne austriac de atunci, Karl Nehammer, era sub presiune și s-au forțat deportări de afgani, în presupusă înțelegere cu fostul ministru de interne german, Horst Seehofer. În decembrie 2021, Nehammer a ajuns cancelar. Un an mai tarziu, s-a dat verdictul în procesul Leonie. Tot atunci, Nehammer a refuzat României intrarea în Schengen, pe motiv de migranți.

Scurta istorie a cazului Leonie

„Cazul Leonie”, numit după tânăra decedată din Austria Inferioară, a făcut furori mult dincolo de Viena – pentru că făptașii erau migranți, pentru că doi dintre ei obișnuiau să facă trafic cu droguri, pentru că o abuzaseră pe tânără și nu o salvaseră de efectul celor șase pastile de Ecstasy, luate de aceasta. Vineri seara, în 2 decembrie 2022, a venit verdictul în sala de judecată.

Principalul inculpat a fost gasit vinovat de crimă premeditată și a fost condamnat la închisoare pe viață. Ceilalți doi inculpați au fost condamnați pentru omor prin omisiune și viol, fiecare primind o pedeapsă de 20 de ani de închisoare. Hotărârile nu sunt definitive.

Șase zile au durat audierile. Înainte de verdictul de vineri, Zubaidullah R., Ibraulhaq A. și Ali H. și-au cerut scuze familiei. Ultima zi a procesului a fost deosebit de emoționantă, deoarece părinții victimei și-au descris durerea.

Într-un interviu anterior pentru heute.at, mama spunea că fiica moartă a fost „micul ei rebel iubit”. Leonie mai dispăruse de trei ori, fiind căutată de poliție și petrecuse o săptămână într-un centru de criză din Hollabrunn.

Înțelegeri de culise

Documente confidențiale ale guvernului federal, evaluate de televiziunile germane WDR, NDR, împreună cu Süddeutsche Zeitung și ziarul austriac, Falter, arată acum în ce măsură, după incident, ministrul de interne german de atunci, Horst Seehofer (CSU), dorea să-și ajute omologul austriac, cancelarul de astăzi al Austriei, Karl Nehammer (ÖVP), să facă deportari într-o zonă de război.

Ideea era că Austria voia să deporteze afgani din „motive politice interne”, lucru ce contravine Convenției de la Geneva, de drept internațional, privind protecția persoanelor civile provenite din zone beligerante.

În investigația de presă, mai sus citată, se precizează: Un diplomat de la ambasada Germaniei din Viena a auzit de la un minister ÖVP că se ia în considerare o „deportare demonstrativă a unui număr mare de afgani, prin zbor charter”. Un alt oficial a raportat din situația prezentată de serviciile de informații din Cancelaria Federală, că Austria exercită „presiuni mari” la nivel ministerial, iar ministrul Seehofer „ar dori să dea curs acestei solicitări”. Se spune că Austria ar fi prezentat motivul, la acea vreme, ca fiind „uciderea unei fete de 13 ani”.

Solicitarea din partea Austriei se pare că a avut priză la Seehofer. Potrivit Ministerului de Externe german, citat în investigație, reprezentantul special al Guvernului Federal pentru Afganistan a determinat posibilitatea deportării, „în vederea acordului dintre BM Seehofer și ministrul de Interne al AUT”. Afganii au acceptat în următoarele condiții: număr mic, doar infractori gravi și „discreție maximă”.

Câteva zile mai târziu, dată fiind situația catastrofală de la Kabul, care era controlat de talibani, Germania a declarat o interdicție generală a deportărilor. Austria, însă, a rămas fermă în atitudinea sa. În august, un reprezentant al ambasadei Germaniei s-a întâlnit cu Nehammer la Viena, care a subliniat presupusa „amenințare mare la adresa securității interne, din partea tinerilor afgani”. FPÖ, partid de extremă dreaptă, care luase avânt, nu lăsa decât „o marjă îngustă de libertate politică internă”.

Seehofer s-a retras din politică la sfârșitul anului 2021. Întrebat astăzi, el nu știe ce să spună despre tentativa de deportare de atunci. „Nu-mi amintesc pe moment”, a spus Seehofer, adaugând că a avut „o relație de lucru foarte bună” cu Nehammer. Nehammer a ajuns, tot la finele anului trecut, cancelarul Austriei.

Comisia UE, în dilemă

Numeroase videoclipuri documentează modul în care refugiații sunt trimiși înapoi la frontierele externe ale Europei. Acest lucru pune Comisia de la Bruxelles într-o dilemă, deoarece este o încălcare a legislației UE.

Carta drepturilor fundamentale a UE garantează dreptul la azil, în conformitate cu Convenția de la Geneva privind refugiații. Și există o „interdicție clară a expulzării și respingerii”. Dar asta nu pare să joace un rol la frontierele externe ale UE.

De fapt, Uniunii Europene îi place să se prezinte ca un campion al drepturilor fundamentale. Comisia Europeană, în special, are un rol important de jucat aici, fiind responsabilă pentru asigurarea respectării drepturilor fundamentale, pentru că este sarcina Comisiei să monitorizeze măsura în care membrii săi respectă legislația europeană.

CE se află însă într-o dilemă politică. Pe de o parte, ea este gardianul tratatelor și trebuie să controleze dreptul european, pe de altă parte vrea să-și dezvolte noile planuri pentru o nouă politică de migrație și azil. Iar pentru a face acest lucru, CE se bazează pe cooperarea statelor de la frontierele externe.

Croația și deportările ei

Poliția croată deportează persoane care au nevoie în mod deosebit de protecție peste granița UE în Bosnia și Herțegovina, după cum arată investigațiile televiziunii germane, ARD. Guvernul de la Zagreb neagă însă că a acționat ilegal.

Echipa de investigație de la ARD-Studio Viena, Lighthouse Reports, SRF Rundschau, Der Spiegel și Novosti a filmat în total șase deportări ilegale de grup, așa-numitele „ respingeri”, la granița verde din apropierea orașului bosniac Glinica. Afectate au fost 65 de persoane, inclusiv 20 de copii. Înregistrările de la sfârșitul lunii mai 2021 arată, pentru prima dată, modul în care polițiștii croați escortează familii întregi prin pădure -mame și tați cu copii, o gravidă, un bătrân cu cârjă.

La solicitarea studiourilor ARD din Viena și a partenerilor de anchetă jurnalistică, Ministerul de Interne croat a declarat că acțiunile au implicat refuzuri legale de intrare, direct la graniță. Nu este necesar să se determine „nevoile migranților”, iar când vine vorba de „protecția frontierei”, Croația aderă la regulile naționale și internaționale, s-a mai spus la nivel oficial.

Cu toate acestea, Ministerul de Interne al lui Davor Božinović ignora faptul că aceia care caută protecție erau deja de o vreme în Croația și au cerut în mod expres azil. În acest caz, legislația UE interzice deportarea și prescrie o procedură de azil individuală.

Iar povestea merge mai departe. Într-un reportaj ARD de săptamâna trecuta, din 8 decembrie, se arată noi grozavii, sub titlul „Abuzați și ținuți captivi“.

„Potrivit emisiunii politice germane Monitor, forțele de securitate rețin refugiați la frontierele externe ale UE din Bulgaria, Ungaria și Croația în locuri secrete – apoi îi aduc ilegal înapoi peste graniță”. Iar aici remarcăm că Romania nu e printre „făptași”, însă nici nu i s-a dat drumul în Schengen.