Relațiile pozitive în familie se construiesc din primii ani și ajută copiii toată viața. 5 sfaturi valabile inclusiv pentru părinți care au crescut în medii toxice

Pentru orice părinte responsabil este important să aibă o relație bună cu copiii săi. Iată recomandările cele mai importante pentru construirea unei relații sănătoase, inclusiv pentru părinții care au crescut în familii toxice.   

Relațiile de familie pozitive se construiesc prin timp de calitate petrecut împreună, lucru în echipă și apreciere reciprocă. Studiile arată că de timpuriu creierul unui bebeluș este influențat de interacțiuni care-i conturează dezvoltarea emoțională și socială. Spre exemplu, acei bebeluși care au avut relații timpurii pozitive, ajunși la vârsta școlară, sunt mai bine echipați pentru a învăța și a-și face prieteni, lucruri care îi ajută la atingerea potențialului mai târziu în viață.

Părintele, primul model

Aceste relații timpurii influențează și modul în care un copil se percepe pe sine și pe ceilalți. De asemenea, ele au impact și asupra felului în care copiii învață să își regleze emoțiile și să își controleze impulsurile, iar micuții care își pot controla emoțiile și comportamentele pot să se integreze mai ușor și au abilități de învățare mai bune. Ei au un model de relații pozitive pe care l-au văzut în familie, model care le poate facilita interacțiunile cu colegii și profesorii.

Experiențele traumatice timpurii și stresul toxic – definit ca un stres prelungit și de nivel ridicat, în absența relațiilor care protejează copilul – sunt asociate cu o întreagă gamă de rezultate negative. În astfel de cazuri, dezvoltarea psihologică și neurologică se află la risc.

Cinci trucuri pentru construirea unei relații sănătoase

Pentru părintele care a crescut într-un mediu familial toxic, poate fi o adevărată provocare construirea relațiilor sănătoase cu propriul copil.

Există însă lucruri simple care pot fi făcute și care pun bazele unor relații sănătoate pe termen lung.

1. Timp de calitate petrecut împreună cu copilul și familia.

Aceasta poate însemna de la a te juca împreună cu cel mic și până la a citi o carte sau a ieși la plimbare. Timpul petrecut împreună cu copilul îi arată acestuia că părintelui îi pasă de el și că este o important, punctează raisingchildren.net.

Totodată, timpul petrecut împreună creează amintiri și poate fi o bază solidă pentru anii dificili ai adolescenței.

Timp de calitate în familie înseamnă și conectarea zilnică cu propriul copil, fie că este vorba de conexiuni față în față înainte ca el să plece la școală sau la grădiniță, despre plasarea unui bilețel în ghiozdan, alături de mâncarea pentru prânz. Invitația este aceea de a crea un ritual între părinte și copil care să poată fi urmat în fiecare zi. De exemplu, citirea unei cărți înainte de culcare sau o plimbare după cină, o plimbare cu bicicleta sau un joc.

2. Ascultă-ți copilul!

Un alt aspect important al construirii unei relații pozitive cu copilul este ca părintele să învețe să-l ascute. Aceasta înseamnă să-și facă timp pentru a auzi ce are copilul de spus și să răspundă într-un fel în care să arate copilului că îl înțelege. Astfel, cel mic va ști că este ascultat, apreciat și sprijinit.

Iată cum se poate concret asta:

• Când copilul vorbește este util și important ca părintele chiar să ascute, să fie prezent și nu absent. Totodată, e important pentru copil să nu fie întrerupt, ci lăsat să-și termine mărturisirea înainte de a i se răspunde.
• Oferirea unui rol în familie îi arată copilului că i se respectă abilitățile. Oferiți copilului oportunități de a lua decizii și de a-și asuma responsabilități.
• Când copilul împărtășește ceva, este important ca părintele să-l ia în serios, chiar dacă ceea ce spune pare prostesc sau neimportant. Încrederea arătată copilului îl ajută să se simtă respectat.
• Uneori, copiii au nevoie de spațiu pentru a-și procesa gândurile și sentimentele. Așa că, atunci când copilul are nevoie de spațiu, părintele ar trebui să fie dispus să-l ofere.

3. Fii consecvent, dar răbdător!

Consecvența este esențială atunci când vine vorba de construirea unei relații pozitive cu copilul. Atunci când copilul știe la ce să se aștepte, care sunt regulile și consecințele lor, se va simți în siguranță și încrezător.

• Străduiește-te să fii un bun exemplu de responsabilitate și respect.
• Separă-ți sentimentele de comportament. Cu alte cuvinte, nu-ți descărca nervii asupra copilului.
• Stabilește reguli și limite clare.
• Urmărește consecințele.
• Fii răbdător, dar perseverent. Aceasta înseamnă că ești dispus ca părinte să-i acorzi copilului tău timpul de care are nevoie pentru a învăța, fiind în același timp consecvent în ceea ce privește așteptările și consecințele. De asemenea, înseamnă că are răbdare cu copilul atunci când acesta greșește și disponibil în a-l ajuta să învețe din greșeli, astfel încât să se poată descurca mai bine în viitor.
• Ajustează așteptările și regulile atunci când situația o impune, ascultă nevoile și preocupările copilului și lucrează cu el pentru a găsi o soluție care să funcționeze pentru toată lumea. De asemenea, fii deschis la idei și abordări noi atunci când metodele vechi nu funcționează.

4. Rămâi pozitiv!

Este un lucru important în interacțiunea cu copilul. Asta înseamnă ca părintele să se concentreze pe lucrurile bune pe care copilul le face și să-l aprecize pentru eforturile lui. A fi un părinte pozitiv îl ajută pe copil să se simtă bine în pielea lui și îl încurajează să continue să dea tot ce are mai bun.

5. Fii părinte, nu prieten!

Diferențierea e importantă. Părinții sunt responsabili în a-și învăța copiii să distingă binele de rău și să stabilească granițe și limite. Părinții sunt, de asemenenea, cei care ar trebui să ofere îndrumare și sprijin și să-și ajute copiii să dezvolte un sentiment de stimă de sine și autovalorizare.

Un părinte care este mai mult prieten riscă să estompeze aceste granițe, lucru care face mai dificile îndrumarea și sprijinirea de care are nevoie copilul. Prin urmare, este importantă menținerea echilibrului.

Creșterea copiilor nu este simplă, ci mai degrabă o bătălie în care fiecare, părinte sau copil, învață să fie mai bun în rolul său. Răbdarea, perseverența și flexibilitatea sunt, toate, ținte dificil de atins. Dar este pe cât de posibil, pe atât de necesar.