REPORTAJ Cum au ajuns să călătorească DJ-ii srilankezi constant între Italia și România pentru petreceri underground ale comunității lor. ”Au început și românii să danseze”

Niciodată, în istorie, nu au trăit atât de mulți oameni în afara țării lor de naștere, precum în 2024, potrivit unui recent studiu ONU. Asta schimbă nu doar statele, ci și comunitățile și viața de zi cu zi.

• Jurnalista HotNews a participat la mai multe petreceri organizate de membrii comunității srilankeze și a observat cum interacționează cu localnicii. 
• Numărul srilankezilor cu drept de şedere pe teritoriul României pentru muncă era de 18.800 la începutul anului 2025, potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări. Cei mai mulți dintre ei sunt tineri. 

„Comunitatea noastră nu merge la petrecerile românești. Multor români nu le plac oamenii închiși la culoare, eu sunt închis la culoare. Odată, un tip chiar mi-a spus în față: bro, you are black, you can go away — eram la Nook (n.r. – un club de noapte situat în centrul Bucureștiului). Atunci am plecat”, spune Thiwanka, unul dintre organizatorilor petrecerilor srilankeze. 

Asta l-a motivat, însă, să creeze propriile spații, în care el și comunitatea lui să se simtă în siguranță. Despre aceste evenimente, Shenu, o tânără srilankeză care lucrează în Horeca spune că ar merge la toate dacă ar putea pentru că, uneori, acea muzică ne poate vindeca. Programul de muncă de 12 ore și cu zile libere doar în timpul săptămânii o obligă, însă, să își aleagă strategic nopțile de petrecere.

Există, însă, și altfel de experiențe. „Aveam atâtea emoții. A fost prima dată în viața mea când am pus muzică în fața unei mulțimi de români. Eu, Asindu, Dan, Anju (n.r. ceilalți trei DJ-i srilankezi) — toți eram plini de emoție. Apoi, doi-trei români au început să danseze în față, iar din încăpere să se audă oameni vorbind tare, râzând și comandând băuturi la bar. Atunci m-am liniștit și am pus muzică cu zâmbetul pe față, până la sfârșit”, descrie Linda, DJ din Sri Lanka, începutul unei seri din România. 

Migranții nu au prieteni printre localnici

Când un migrant care ajunge legal într-o țară se lovește prima dată de comportamente discriminatorii, este șocat, explică Luis Escobedo, cercetător de origine peruviană, el însuși migrant, care s-a mutat în România în urmă cu câțiva ani. 

Cu experiență de muncă relevantă în domeniul migrației în Germania, Polonia, Austria, Mexic și Africa de Sud, Escobedo investighează în profunzime, de câțiva ani, problema rasismului și a interculturalității în România. 

„Ciocnirea apare mai ales atunci când încerci să rupi eticheta care ți-a fost pusă de societatea respectivă, în cazul de față, aceea de muncitor migrant. Dacă încerci să ieși din rolul impus, ești discriminat, nu reușești să-ți găsești un partener sau să îți faci prieteni. Nu este deloc surprinzător că mulți dintre migranții pe care i-am cunoscut în trecut în Germania nu au nici măcar un singur prieten neamț — nici măcar cei care locuiesc acolo de 20 de ani.”

Escobedo, în prezent cercetător asociat al Societății pentru Studii Interculturale și ale Migrației din București și al Universității Free State din Africa de Sud, spune că există o rezistență structurală puternică, care face foarte greu pentru un migrant să își schimbe statul — mai ales în țări ca România care, afirmă el, îmbrățișează o atitudine utilitară asupra migrației. 

„Vorbim despre faptul că, în spatele unui discus aparent pro-migrație, pentru societate, acești oameni reprezintă strict o unealtă pentru a rezolva problemele economice și demografice. Mai mult, se așteaptă de la migrant să fie recunoscător pentru șansa de a veni aici.”

O rețea de evenimente underground pentru srilankezi în România

Cu numeroși DJ-i, organizatori și producători de progressive house, un stil muzical în plină ascensiune în țara lor de origine, srilankezii au creat o întreagă rețea de evenimente underground, cele mai multe în București, dar și în Timișoara și Constanța. Închiriază cluburi de noapte, spații în restaurante și galerii de artă și le transformă în ringuri de dans, iar la petrecerile mari invită DJ-i consacrați ai stilul progressive, din Sri Lanka și Europa.

Am aflat prima dată de petrecerile lor din întâmplare, dintr-un video live difuzat pe pagina de Facebook a restaurantului srilankez Soare Lanka, într-o dimineață devreme de octombrie. 

Am participat de atunci la câteva astfel de evenimente și am discutat, pe rând, cu zeci de membrii ai comunității. Am aflat că rețeaua lor de petreceri se întinde mai departe de granițele României; că în Italia are loc o mișcare similară, născută în sânul comunității srilankeze de acolo și că cele două sunt cât se poate de conectate. DJ-ii călătoresc constant între cele două țări, România și Italia, pentru a pune muzică și a se reuni. 

„Ceea ce fac prin evenimentele lor este să-și reafirme visurile originale cu care au venit în România, să iasă din rolul pe care îl impune statutul lor legal aici. Este o strategie de supraviețuire la nivelul personal și colectiv, precum și de căutarea recunoașterii culturale – construirea de instituții (boundary building) și de legături interumane (bonding) –, una dintr-o lungă serie de alte strategii folosite în procesul de migrație”, explică Luis Escobedo.

„Scopul a fost să se simtă în largul lor în țara în care se află”

Daniel Petrescu, fondatorul Manasia, un hub cultural, cu bar, bucătărie și grădină, și un cunoscut susținător al comunităților de artiști independenți, a acceptat să îi invite pe DJ-ii srilankezi fără să stea pe gânduri. 

„Noi am promovat mulți artiști la început de drum și sunt sigur că publicului nostru o să-i placă. Nu are ce să iasă rău”, mi-a spus Daniel relaxat, în timpul uneia dintre primele discuții pe care le-am avut despre eveniment. Ulterior, întrebat de ce a acceptat să găzduiască evenimentul, Daniel spune: „Noi i-am primit cu mare drag. Scopul a fost, până la urmă, să se simtă în largul lor în țara în care se află.”

Ideea de a face o petrecere cu artiști din Asia de Sud nu era nouă pentru Daniel, doar că el, asemenea majorității românilor, are cu greu acces la oamenii din aceste comunități. 

„Manasia rămâne spațiul ăla ciudat, dar cu o personalitate eclectica – o fostă casă boierească, transformată la un moment dat în stație de poliție și, într-un final glorios, în loc de petreceri. Unde pereții crapă, dar bass-ul ține totul laolaltă. Și cumva fix asta face parte din farmecul locului”, spune Cristiana, profesoară de germană, participantă la petrecere.

Pe ringul de dans

Ringul de dans se umple încet-încet, inițial cu srilankezi care vin, în parte pentru a-și susține prietenii care pun muzică, în parte din curiozitate. 

Pentru Linda, unul dintre artiștii srilankezi, călătoria muzicală a început la 20 de ani, când mama lui i-a făcut cadou o consolă, iar dacă stai de vorbă cu el, vei băga de seamă că vorbește aproape numai despre muzică. 

„Tata era un mare ascultător al muzicii clasice și datorită lui am început să iubesc muzica”. Își amintește zâmbetul tatălui său când a intrat pentru prima dată în camera lui și l-a urmărit punând muzică la consolă. 

Întrebat care este cea mai nefericită amintire a lui din România, Linda spune că a fost în prima lună după ce a ajuns aici, când tatăl lui a murit din cauza unui stop cardiac, iar el nici măcar nu a putut să se întoarcă acasă.

Este și unul dintre srilankezii care își dorește să rămână în România pe termen nelimitat — nici nu-i trece prin cap să migreze într-o altă țară europeană — și spune că va face tot ce-i stă în putință să își facă un nume aici, ca DJ.

Mi-a spus toate aceste lucruri în timpul unei discuții în lunile trecute, motiv pentru care l-am invitat într-un bar cu DJ-i din centrul Capitalei. 

Ca în orice seară de sâmbătă, locul era înțesat de oameni, și afară și înăuntru. Am intrat, am comandat băuturile de la bar, i-am înmânat una lui Linda și am mers afară să discutăm în liniște. 

Brusc, mi-am dat seama că nu mai vorbeam cu același tânăr relaxat și sigur pe el, pe care îl cunoscusem în spațiile srilankeze. „Hai să mergem mai departe,” mi-a spus atunci.

Același lucru pe care îl ascultasem de la Thiwanka, organizatorul de petreceri, a ieșit la lumină: „Many Romanians don’t like me, because I am dark skinned” („Multor români nu le place de mine, pentru că am pielea închisă la culoare”).

Pe terasa Manasia, românii discută la mese, iar grupul de srilankezi stă separat, deoparte. Pe ringul de dans, mulțimile se contopesc, iar lumina obscură, roșiatică, face să nu mai poți distinge oamenii în funcție de naționalitate. 

„Aveam atâtea emoții. A fost prima dată în viața mea când am pus muzică în fața unei mulțimi de români. Eu, Asindu, Dan, Anju (n.r. ceilalți trei DJ-i srilankezi) — toți eram plini de emoție. Apoi, doi-trei români au început să danseze în față, iar din încăpere să se audă oameni vorbind tare, râzând și comandând băuturi la bar. Atunci m-am liniștit și am pus muzică cu zâmbetul pe față, până la sfârșit”, descrie Linda începutul serii. 

Srilankezii înconjoară pupitrul DJ-ilor, îi încurajează, bat palma și se îmbrățișează. În același timp, românii remarcă atmosfera creată de tinerii asiatici:

„Când am intrat acolo, m-am întâlnit cu un prieten mai vechi și primul lucru pe care mi l-a spus, referitor la unul dintre DJ-i: Uită-te la zâmbetul lui, cât este de cald, total, sincer. Strălucește,” spune Laura, co-fondatoarea unei platforme de popularizare științifică. 

„Alt prieten mi-a spus apoi același lucru, punând vibe-ul lor pe seama culturii budiste din care vin.

„Eu am observat formația, adică felul în care erau așezați, așa, ca un semicerc în jurul DJ-ilor, ca și cum se protejau unii pe alții. Evident, nu interacționau foarte mult cu românii, ci stăteau ca un soi de tampon între DJ-i și mulțime, își dădeau high-five-uri, își ofereau apă, zâmbeau. Era o atmosferă de protecție. Și ritmul – cumva toți aveau același tempo și dansau în aceleași mișcări, mai mult sau mai puțin balans stânga-dreapta, iar sincronicitatea asta induce un tip de transă, angrenare colectivă, despre care studiile arată că eliberează endorfine și favorizează cooperarea. Cred că și asta încurajează sentimentul de comunitate”, spune Laura.

Unii dintre participanți se așteptau la altfel de muzică. 

„Este tendința noastră de exotizare, sunt conștient de asta, dar am fi vrut să ascultăm câteva ritmuri tradiționale”, mărturisește cineva din public. „Am venit pentru că speram să ascult un fel de maneluțe srilankeze, ceva mai specific, poate împletit cu muzică electronică,” confirmă, în glumă, un alt participant.

Confesiunile unui paznic de club 

Atunci când srilankezii închiriază spații pentru a-și organiza propriile evenimente, serviciile de securitate sunt asigurate de locație. Era decembrie, iar în fumoarul restaurantului unde avea loc o petrecere srilankeză, angajatul responsabil cu paza s-a apropiat de mine, entuziasmat de perspectiva de a-și împărți oful cu singura româncă din încăpere: „Sunt sub orice critică ăștia, eu n-am văzut așa ceva și vă rog să mă credeți, lucrezi în cluburi de noapte de mult timp. Să vedeți ce fac…” 

Am pus câteva întrebări curioase, încercând să aflu cu ce sunt diferiți srilankezii față de români, în contextul vieții de noapte. Dansează prea agitat, ațipesc pe canapele, nu vor să mai termine petrecerea și să plece acasă… Nimic din manifestările descrise de angajat nu părea să tragă o linie clară între ei și noi, dar privirea acuzatoare care m-a urmărit pentru restul serii m-a convins că nu îi câștigasem simpatia. La o încercare similară de conectare, prin discreditarea celuilalt, am asistat o lună mai târziu, la o altă petrecere srilankeză. Tot în fumoar, tot inițiată de persoana responsabilă cu securitatea.

Încercările de a conecta DJ-ii și publicul srilankez cu cluburi și evenimente românești s-au lovit, uneori, fie de mesaje fără răspuns, fie de explicații clare: srilankezii nu sunt dezirabili pentru imagine și promoție. 

Organizatorul unui festival mi-a explicat de ce are rețineri în a se asocia cu srilankezii: au un miros specific, sunt aproape numai bărbați, stau în grupuri mari și arată amenințător. 

Li se sugerează ca la petreceri să stea mai răsfirați și să nu mai dea impresia de gang. Între timp, evenimentul de deschidere al festivalului de film documentar și drepturile omului, One World Romania, i-a invitat pe doi dintre DJ-i srilankezi pentru a performa un mix de două ore.