REPORTAJ din țara cu 5,6 milioane de locuitori, care a învins Rusia într-un război legendar. „A fi pregătit înseamnă să capeți încrederea populației” / Ce înseamnă „cele 72 de ore” decisive

Triunghiul este simbolul pentru adăposturi. Al doilea arată că aici este o instalație de apă, rezistentă la șocuri.

Aici funcționează Muzeul Protecției Civile, deschis pentru vizite în fiecare sâmbătă, de la 10:00 la 14:00. În restul timpului, poate fi vizitat de grupuri, cu programare.

Muzeul care arată mobilizarea și rezistența oamenilor 

Muzeul este găzduit într-un buncăr construit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. De la intrare, pe holul îngust al muzeului, panouri și fotografii oferă informații despre modul în care o națiune a învățat să își protejeze cetățenii.

Muzeul, administrat de Departamentul de Salvare al orașului Helsinki în colaborare cu Asociația de Protecție Civilă, nu vorbește doar despre trecut, ci și despre modelul finlandez de reziliență comunitară.

„A fost deschis oficial în noiembrie 1999”, povestește Jukka Lehtiranta, președintele Asociației de Protecție Civilă. Are 70 de ani și face voluntariat aici din 2002. Înainte a lucrat ca inginer la Nokia. 

Pregătiri periodice pentru intervenții 

Astăzi, asociația pe care o reprezintă are trei activități principale. Una este pregătirea câinilor de căutare și salvare, motiv pentru care Jukka a venit la interviu însoțit de Nikki, câinele său de patru ani, pe care îl pregătește. 

Se ocupă apoi și de muzeu și de pregătirea voluntarilor pentru cele 52 de adăposturi săpate în stâncă pe care municipalitatea le administrează.  „Unele dintre ele sunt foarte mari și pot găzdui mii de persoane. Cel mai mare poate adăposti 11.500 de oameni”.

În prezent, organizația pregătește 120 de voluntari, care au învățat toate operațiunile necesare pentru închiderea unui astfel de adăpost și punerea în funcțiune a sistemului de ventilație. 

Ce îi interesează pe finlandezi și pe turiști

Muzeul a fost deschis și vineri, 12 iunie, de ziua orașului Helsinki, când aproape 350 de persoane au ales să îl viziteze. Au fost oameni din SUA, Germania, Polonia și câteva orașe din Finlanda, care au și completat într–un caiet numele și locul de unde vin. 

„Interesul lor este unul mixt. Oamenii sunt interesați de istorie, dar, undeva în adâncul lor, cred că își doresc și să audă lucruri care să-i liniștească și să le ofere încredere în legătură cu situația actuală”, spune Jukka Lehtiranta.

El amintește de momentul începerii războiului din Ucraina, când un grup de locatari dintr-un bloc i-a cerut să țină o lecție despre pregătirea civilă.

„Motivul era că, mai ales persoanele în vârstă din acel bloc «săreau în sus de teamă», cum mi-a spus cineva. Erau foarte neliniștite de ceea ce se întâmpla”.

Ce au în comun România și Finlanda

Teama provine și în Finlanda, ca și în România, din riscurile legate de războiul Rusiei în Ucraina.

În luna martie, două drone care au fost deviate s-au prăbușit în Finlanda, la zeci de kilometri de granița cu Rusia. La jumătatea lunii mai, traficul pe aeroportul din Helsinki a fost oprit, după o alertă privind alte drone deviate deasupra țării nordice.

În România, recent, au avut loc două incidente grave cu drone – pe 29 mai, la Galați, unde o dronă rusească a lovit un bloc și a rănit două persoane, și pe 5 iunie la Constanța, unde o dronă marină ucraineană s-a autodetonat în port. 

Peste un secol de pregătiri

„Pe măsură ce conștientizarea pericolului reprezentat de armele chimice a crescut, au fost dezvoltate și măsuri de protecție”, scrie pe unul din panourile cu informații din muzeu. În 1924, guvernul finlandez a numit un comitet care să pregătească țara împotriva războiului chimic. 

Autoritățile s-au mișcat lent, astfel că în 1927, un grup de chimiști a preluat inițiativa și s-a ocupat de informarea populației despre pericolul reprezentat de gazele toxice. Inițiativa s-a transformat ulterior în Asociația de Protecție Civilă.

Dezvoltările tehnologice din anii 1930 au schimbat, însă, peisajul amenințărilor de război: „Raidurile aeriene au devenit cea mai mare amenințare”, scrie la muzeu. Din acest motiv, atenția s-a mutat către forțele aeriene și apărarea antiaeriană.

Războiul de iarnă

În mai 1939, a fost finalizat un plan actualizat de apărare civilă pentru Helsinki. Atunci a început și ceea ce istoria a reținut drept „Războiul de iarnă”.

Între noiembrie 1939 și martie 1940, finlandezii au respins uluitor și eroic atacurile Rusiei lui Stalin, deși numeric erau net inferiori. Cucerirea țării nu a fost posibilă și s-a încheiat un tratat prin care Finlanda a cedat aproximativ 10% din teritoriu. Dar a rămas independentă.

Între 1945 și 1955, atât activitățile asociației, cât și cele de apărare civilă au fost aproape oprite prin ordine de guvern. Au fost, însă, reluate un an mai târziu. De atunci, organizația a continuat să lucreze cu autoritățile locale pentru pregătirea populației. 

În 2023, Asociația de Apărare Civilă a fost inclusă în Planul de apărare civilă al orașului, iar azi îi învață pe finlandezi să fie pregătiți în casele lor. 

Conceptul de 72 de ore 

Pentru asta, au și o broșură de 20 de pagini. Pe copertă, este ilustrată o familie relaxată și fericită care participă la un joc cu zaruri pe un cerc pe care scrie 72 de ore. 

Conceptul de 72 de ore este cel care cuprinde sfaturile autorităților și ONG-urilor pentru ca o familie să fie pregătită pentru o situație de urgență.

E vorba de ce faci în primele 72 de ore după invazie, sau după orice situație care presupune să te descurci singur o vreme.

La capitolul esențiale sunt pomenite: apa îmbuteliată, mâncare ușor de pregătit și rezerve pentru animalele de companie. De asemenea, sunt necesare: o lanternă, bani cash, medicamentele sau produse de igienă.

Acestea sunt necesare pentru o serie de perturbări care pot face ca electricitatea, alimentarea cu apă, comunicații, transportul public, benzinării sau cardurile de credit să nu funcționeze. Broșura detaliază cum trebuie să acționăm în fiecare situație în parte.

Există și o aplicație intitulată „112 Suomi” (n.r. numele țării în finlandeză) unde sunt transmise informații de către autorități. De altfel, despre ea a povestit și o localnică în fața Muzeului de Apărare Civilă.

„Recent, de când au fost incidentele cu drone, a fost o discuție uriașă în mass-media despre cât de pregătită este Finlanda. De atunci, toată lumea a instalat un fel de aplicație pe telefon care vine cu informații și alerte. Și eu am această aplicație pe telefon”, spune Oona, o femeie de 46 de ani.

„Oamenii trebuie să știe că se pot proteja și singuri”

Exemplele finlandeze cu 72 de ore, și nu numai, pot fi preluate și de alte țări, însă „nu există o baghetă magică” privind pregătirea populației, subliniază Jukka Lehtiranta, atunci când este întrebat ce pot îmbunătăți europenii și, mai ales românii. 

„Oamenii trebuie să știe că se pot proteja și singuri”, mai spune președintele Asociației pentru Protecție Civilă. 

„Trebuie să se gândească dinainte: dacă se declanșează o alarmă, ce fac? Poate închid ferestrele. Deși, dacă nu există pericol de gaze sau contaminare radioactivă, poate nici nu este necesar”, spune el ca un prim sfat.

Apoi, o a doua recomandare este identificarea celui mai sigur loc din casă sau din apartament. În cazul unui bloc, cel mai sigur loc este, de regulă, subsolul. În cazul unei case, poate să fie pivnița. 

Al treilea sfat „ține ce ceea ce ai în cămară”, spune Jukka. Se referă la „kitul pentru 72 de ore”.

Este de părere însă că oamenii nu trebuie să își pregătească special acest kit. E mai mult vorba de un principiu: „să ai permanent un mic stoc din lucrurile pe care le consumi în mod normal”. Dă și un exemplu personal: are minim 15 ouă în frigider.

„Cea mai mare parte a comunicării publice se referă, de fapt, la situații obișnuite” 

Întrebat cum pot autoritățile locale să facă oamenii mai conștienți de pericol – fie că e vorba despre un dezastru natural ori că vorbim de amenințarea războiului – Jukka oferă exemplul Finlandei. 

„Conceptul de «72 de ore» nu este prezentat în primul rând prin prisma războiului. Mesajul principal este că pot apărea diverse perturbări ale vieții cotidiene”, explică el.

Explică apoi prin prisma unei pene de curent sau a unui incendiu: „Într-o asemenea situație nu mai poți merge la magazin să cumperi alimente, pentru că sistemele de plată și casele de marcat nu funcționează. Poate izbucni un incendiu în apropiere, iar fumul periculos să se îndrepte către zona în care locuiești. În acel caz nu poți ieși afară”.

Niciuna dintre cele două situații nu este comparabilă ca gravitate cu un atac cu dronă, însă pregătirea este asemănătoare.

„În Finlanda, cea mai mare parte a comunicării publice se referă, de fapt, la situații obișnuite care se pot întâmpla în orice moment. Scopul este ca oamenii să fie pregătiți pentru astfel de evenimente din viața de zi cu zi. Desigur, aproape toată lumea în Finlanda înțelege că această pregătire poate fi utilă și pentru scenarii mult mai grave, însă mesajul este transmis pornind de la situații familiare și plauzibile, nu de la cele mai negre scenarii. Cred că acesta este modul corect de a-i face pe oameni să devină mai conștienți și mai pregătiți, fără a-i speria inutil”, spune Jukka Lehtiranta. 

„Nu vorbim foarte des, dar când o facem, ei ne ascultă și au încredere în ceea ce spunem”

În plus, mai este un factor crucial în pregătirea populației: încrederea în autorități.

Faptul că finlandezii știu că autoritățile sunt pregătite și că au un număr mare de adăposturi, „creează o bază solidă pentru sentimentul de siguranță. Ei simt că societatea este pregătită”, mai spune reprezentantul organizației.  

Este un aspect subliniat și de Nina Järvenkylä, reprezentant al Departamentul pentru Situații de Urgență și Salvare din Helsinki. 

„Mesajul nostru principal pentru toată lumea este: fiți pregătiți. A fi pregătit înseamnă nu doar construirea de adăposturi și elaborarea de protocoale, ci și câștigarea încrederii populației”, a declarat ea.

În Finlanda, serviciile de salvare sunt pe locul doi în topul încrederii populației, după poliția de frontieră. La mică distanță vin pe rând poliția și armata.”

„Noi avem o cultură a încrederii. Iar nivelul nostru de corupție este foarte scăzut. Acesta este motivul pentru care oamenii au încredere în autorități. Și ne ascultă când le spunem ceva. Nu vorbim foarte des, dar când o facem, ei ne ascultă și au încredere în ceea ce spunem”, explică Nina Järvenkylä.

Despre această încredere ne-au spus și localnicii cu care am vorbit în fața Muzeului Apărării Civile. „Nu știu prea multe (n.r. despre cum acționezi într-o situație de urgență), doar am încredere în informațiile de la profesioniști”, spune Markus, un tânăr de 24 de ani.

Unii menționează și câteva dintre sfaturile date de autorități. „Știu că ar trebui să avem un kit pentru 72 de ore, un fel de pachet de urgență. Și niște provizii pentru o perioadă și mai lungă, mâncare și alte lucruri. Cred că asta este tot. Și, desigur, că există unul dintre aceste buncăre sub casa mea”, afirmă Paula, în vârstă de 47 de ani.

„Știu că autoritățile au multe planuri pregătite. Desigur, există și multe lucruri care nu sunt publice, pentru a nu îngrijora excesiv oamenii. Știu că, în spate, se pregătesc pentru diferite scenarii. De obicei, autoritățile oferă informații atunci când apare o situație. Îți spun unde trebuie să mergi și ce trebuie să faci”, a precizat și Tuomo Väliaho, un jurnalist în vârstă de 58 de ani.

Cum sunt sfătuiți românii să acționeze în situații de urgență

Informarea populației privind măsurile pe care trebuie să le ia într-o situație de urgență este realizată prin intermediul platformei „Fii pregătit”.

Ea a fost lansată de Departamentul pentru Situații de Urgență în 2018. Șase ani mai târziu, în 2024, platforma a fost actualizată și a fost integrat și un asistent virtual antrenat să răspundă întrebărilor pe situații de urgență. 

Platforma conține sfaturi pentru populație în caz de incendiu, inundații, caniculă, cutremur. De asemenea are o rubrică prin care invită populația să facă un curs de prim ajutor, o alta dedicată adolescenților și „Pregătește-te 1,2,3”,

Aceasta din urmă prezintă primele măsuri pe care populația trebuie să le ia în cazul unei situații de urgență:

• surse oficiale de informații
• rucsacul de urgență
• elaborează și exersează un plan de urgență

La primul capitol, DSU invită populația să se informeze din surse oficiale. Numite sunt informările transmise prin sistemul RO-Alert și cele de pe aplicația mobilă DSU. De asemenea, sunt indicate site-urile și paginile de Facebook a Președinției, Guvernului și a trei ministere și INSP.

Deținerea unui radio alimentat cu baterii sau pe dinam este o altă recomandare a DSU, în cazul întreruperii alimentării cu electricitate, a internetului sau a serviciilor telefonice.

DSU are și o amplă descriere a ghiozdanului de urgență pe care românii trebuie să-l aibă gata pregătit pentru o situație de urgență. El prevede proviziile și cele necesare pentru ca o persoană să supraviețuiască minimum trei zile în cazul întreruperii alimentării cu apă, gaz și electricitate.

Al treilea sfat oferit populației de către DSU este întocmirea unui plan de urgență pentru familie. Aici se regăsesc sfaturi despre cum să fie identificate sarcini pentru fiecare membru al familiei și planuri de urgență. Unul din sfaturi este ca familia să stabilească locuri unde se poate reuni în cazul în care situația de urgență face imposibilă comunicarea.