REPORTAJ. „O imagine mai intimă a Reginei Maria”. Ce expoziție inedită poate fi văzută în această vară la Cazinoul din Constanța

Cazinoul din Constanța își consolidează statutul de hub cultural prin expoziția „EA: Regina și Marea”, o incursiune în viața și universul Reginei Maria. Sala care găzduiește expoziția are vedere direct spre mare. „Toată punerea în scenă aduce trecutul în prezent și recreează spațiul de reflexie și libertatea de care Regina Maria s-a bucurat în timpul vieții sale atunci când se retrăgea la malul mării”, povestește pentru HotNews Anamaria Mișa, directorul general al Cazinoului. 

• De la redeschiderea din mai 2025, peste 230.000 de vizitatori au dorit să descopere Cazinoul în noua sa formă deschisă comunității. 
• La Cazinou sunt expuse diferite obiecte ale Reginei Maria, care arată atât stilul său de viață, cât și pasiunea ei pentru design sau pictură.

Într-o zi însorită de martie, am luat trenul din București spre Constanța, pentru a vedea expoziția „EA: Regina și Marea”, organizată în Sala Oglinzilor din cadrul Cazinoului, în parteneriat cu Art Safari, și disponibilă publicului până pe 20 septembrie. Nici de data aceasta, CFR nu și-a trădat reputația și trenul a întârziat cu jumătate de oră. Am ajuns în cele din urmă într-o gară aglomerată, care mi-a adus aminte de verile studenției, când peronul era plin cu gazde cu chei în mână, la vânătoare de clienți. 

Dar Constanța are farmec și în afara sezonului estival. E un oraș unde mixul cultural de populații (turci, tătari, bulgari, greci etc.) își face simțită prezența, atât la nivel estetic, prin arhitectura clădirilor, cât și la nivel culinar. Există o multitudine de restaurante diverse, cu preparate delicioase, influențate de etniile prezente aici. 

Mă gândesc mereu cum oamenii care locuiesc lângă mare sunt mai fericiți, deoarece au întotdeauna ceva frumos la care să se uite. Probabil, e doar o impresie: până la urmă, trăim cu toții în dezastrul financiar al României anului 2026. 

Însă, dacă ai nevoie de o escapadă, ca să scapi de grijile politice sau economice, Constanța este clar o opțiune. Are și hipstereală, are și istorie, străduțele centrului vechi încă te pot cuceri la o plimbare agale, iar promenada și Cazinoul rămân emblematice, elemente prin care orașul încearcă să-și consolideze profilul cultural.

Renovarea Cazinoului și transformarea lui într-un spațiu cultural modern

Proiectat de Petre Antonescu și construit la inițiativa lui Carol I între 1904 și 1910, Cazinoul a trecut prin mai multe etape de renovări, iar cea mai recentă a început în 2020 și s-a finalizat 5 ani mai târziu, în mai 2025. Odată cu redeschiderea lui, a devenit și o destinație culturală, după cum spune Anamaria Mișa, director general al clădirii. 

„Toți cei care vin astăzi la Cazino descoperă nu doar o clădire splendidă, emblematică pentru stilul Art Nouveau, dar și expoziții permanente sau temporare, un muzeu imersiv și, în cadrul stagiunilor de spectacole, evenimente de artă dramatică, dans sau muzică.” 

Obiectivul, adaugă ea, este ca oricine îi trece pragul să descopere ceva nou, pe tot parcursul unui an, și să-l transforme într-o destinație turistică permanentă. Cifrele stau drept dovadă pentru entuziasmul românilor în ceea ce-l privește, iar Mișa subliniază că, din mai 2025 până acum, peste 230.000 de vizitatori au dorit să descopere Cazinoul în noua sa formă deschisă comunității. 

„Provocarea este acum de a depăși momentul de curiozitate sau noutate și de a pune Cazinoul pe o hartă mentală a publicului ca destinație permanentă, fie că vorbim de constănțeni, de cei aflați pentru câteva zile la mare sau de turiștii care aleg litoralul românesc pentru a-și petrece vacanța de vară.”  

Ea a dezvăluit deja seria de proiecte pentru 2026, printre care se numără atât spectacolul de muzică și poezie „Lumini și umbre” cu Marius Manole și Andrei Irimia din 5 aprilie, cât și Cazino Music Festival, un festival internațional de muzică clasică sub direcția și viziunea artistică a lui Ioan Holender.

Cred că ultima oară când am vizitat Cazinoul a fost în copilărie, așa că acum, când i-am trecut pragul, am fost impresionată de eleganța acestuia. Mi-au plăcut detaliile arhitecturale, luminozitatea pe care o are, simbolurile ascunse pe stâlpi, geamurile în formă de scoică, vitraliile colorate și candelabrele. E o construcție grandioasă și pare că renovarea a fost luată în serios. Nu are cum să-ți pară rău de cei 53 de lei, cât costă un bilet pentru adulți.

Bilețelele deținuților politici, ascunse în pereții Cazinoului

La parter vei descoperi tot felul de informații interesante despre istoria clădirii, ce jocuri de societate sau de noroc jucau oamenii aici pe timpuri sau despre cum Mița Biciclista a pierdut o sumă mare de bani în trei zile, în 1926, sau cum Jean Constantin a și locuit o vreme într-un apartament al construcției. 

Odată cu procesul de reabilitare, au fost descoperite în pereți și bilețele ale deținuților politici români anticomuniști care au participat la refacerea clădirii după cel de-al Doilea Război Mondial, iar două dintre ele sunt expuse publicului. 

Tot aici, cu ajutorul unor ochelari VR poți explora lumea subacvatică ale unor epave din Marea Neagră. La subsol ai parte de experiențe imersive și interactive, de la un spectacol care te poartă prin operele lui Ovidiu și parcurge mituri antice, la o instalație care-ți arată cum te văd diferite animale maritime. 

De asemenea, poți experimenta navigarea unui submarin sau poți vedea cum arăta un costum de scafandru în era lipsită de tehnologie. Mi-a plăcut să văd că putem avea astfel de experiențe într-un muzeu din țară, apoi mi-am adus aminte de cum românii au furat foița de aur de pe pereții Cazinoului, la două săptămâni după inaugurare, și m-am gândit la două lucruri – cultura îmbogățește și ajută o țară, dar prosperitatea culturii ține foarte mult și de nivelul de educație prezent în societate.

„Marea era pentru regină o sursă de inspirație” 

La etajul Cazinoului, a fost amenajată expoziția „EA: Regina și Marea.” Ioana Ciocan, managing partner Art Safari, povestește pentru HotNews cum arhitectura spectaculoasă a clădirii și istoria legată de viața culturală a litoralului, a fost cadrul perfect pentru această poveste și a adus împreună patrimoniul arhitectural, istoria și arta într-o experiență dedicată publicului de astăzi. 

„Marea era pentru regină o sursă de inspirație, liniște și reflecție, departe de rigorile Curții”, adaugă Ciocan. Anamaria Mișa completează și spune că sala care găzduiește expoziția are vedere direct spre mare, iar „toată punerea în scenă aduce, de fapt, trecutul în prezent și recreează spațiul de reflexie și libertatea de care Regina Maria s-a bucurat în timpul vieții sale atunci când se retrăgea la malul mării pentru a se reconecta la sine.”

Maria de Edinburgh s-a născut pe 29 octombrie 1875 în familia regală britanică și a sosit la București în 1893, ca soție a principelui moștenitor Ferdinand. Așa cum apare scris în descrierea din cadrul expoziției, ea a devenit rapid o protectoare a artelor în țară. A ajuns suverană a României în 1914 și s-a identificat rapid cu destinul țării adoptive, a fost prezentă în spitalele de pe front în timpul Marelui Război și un diplomat cu rol crucial în înfăptuirea Marii Uniri. 

„Am România în gând, inimă și suflet”, nota regina. A fost încoronată la Alba Iulia în 1922, iar liniștea și creativitatea și-a cultivat-o atât în palatul de la Mamaia, construit între 1923 și 1926 după planurile arhitectului Mario Stoppa, cât și în complexul de la Balcic. „Reședința regală de la Mamaia, cunoscută și sub numele de Cara Dalga, „Valul Negru”, este una dintre clădirile simbol ale litoralului românesc. A fost construită după planurile arhitectului Mario Stoppa și a fost inițial refugiul de la mare al Reginei Maria, înainte de Balcic. Dincolo de destinul ei istoric, această vilă rămâne un reper cultural și afectiv pentru litoral. Expoziția noastră marchează tocmai 100 de ani de la construirea ei și readuce în discuție această parte a istoriei care leagă atât de frumos regalitatea, arhitectura și peisajul Mării Negre”, precizează Ioana Ciocan.

În prezent, vila aflată în paragină a fost trecută în proprietatea statului, cu planul de a fi restaurată. Reședința de la Balcic, construită între 1925 și 1930, a fost refugiul preferat al reginei și îmbina elemente orientale cu arhitectură locală, înconjurat de o grădină luxuriantă cu vedere la malurile mării. 

În cadrul expoziției din Cazinou există și un proiector care-ți arată fix peisajul pe care-l vedea regina de aici, locul unde s-a retras după moartea lui Ferdinand din 1927, după ce a fost marginalizată politic, odată cu revenirea forțată la tron a fiului ei, Carol al II-lea. Și-a dedicat ultimii ani spiritualității și a purtat simbolic albul suveranelor văduve.

„Balcicul pentru mine a devenit un colţ de linişte şi odihnă, unde mă duc să-mi împrospătez sufletul şi trupul. Balcicul este casa mea de vis, inima mea”, nota regina despre spațiul ei preferat.

Obiectele personale ale Reginei Maria

La Cazinou sunt expuse diferite obiectele de-ale sale, prin care-ți poți imagina atât stilul de viață pe care l-a avut, cât și pasiunea ei pentru design sau pictură. Un samovar spectaculos în formă de navă, un suport pentru corespondență personalizat, un scaun care are un crin sculptat pe spătar, tabachere din argint semnate, pocale prețioase, un ceas de buzunar elegant, tablouri pe care le-a pictat, diferite fotografii cu ea, verigheta creată pentru a celebra 25 de ani de căsătorie cu Ferdinand, cât și caseta în care i-a fost pusă inima după moarte. 

În 1933, când și-a scris testamentul, Regina Maria a dorit ca inima ei să fie depusă în capela de la Balcic, iar trupul să-i fie depus la Mănăstirea Curtea de Argeș. Regele Carol II și fiul lui, Mihai, i-au îndeplinit dorința. În 1940, după cedarea Cadrilaterului, caseta cu inima ei a fost luată de principesa Ileana și așezată la Castelul Bran, într-o capelă asemănătoare celei de la Balcic, iar în 1974 a fost transferată în administrarea Muzeului Național de Istorie al României. Din 2015, caseta de argint a fost mutată în custodia Muzeului Național Peleș.

Expoziția nu pare spectaculoasă la prima vedere, însă, dacă analizezi cu atenție obiectele și imaginile expuse, îți poți contura o idee mai clară despre regină. „Fiecare obiect spune o poveste […] obiecte și lucrări prețioase care reconstruiesc atmosfera vieții de zi cu zi a reginei la mare. […] Ele creează o imagine mai intimă și mai umană a Reginei Maria”, spune Ioana Ciocan. Procesul de documentare a fost unul complex, după cum spune adaugă, și a presupus atât colaborări cu muzee din România, printre care Muzeul Național Peleș, cât și cu colecționari privați care păstrează obiecte extrem de valoroase legate de viața Reginei Maria.

„Moștenirea Reginei Maria este foarte vizibilă, chiar dacă uneori nu o conștientizăm”

Românii au iubit-o mereu pe Regina Maria, iar Art Safari i-a dedicat o expoziție în 2024, cât și una în 2025, la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea ei. 

Ioana Ciocan mărturisește că a fost o personalitate extraordinar de modernă pentru timpul ei. „A fost curajoasă, independentă, implicată activ în viața politică, culturală și socială a României. În același timp, avea forță în comunicare, empatie și dragoste reală față de oameni. A fost o personalitate complexă: scriitoare, artistă, diplomat, susținătoare a culturii și a femeilor artiste. Într-o perioadă în care societatea caută repere și povești autentice, figura ei reușește să ofere exact aceste lucruri”, explica ea interesul publicului pentru viața ei.

Ciocan aduce în discuție și faptul că Regina Maria a susținut artiști, a promovat artiști femei și a încurajat apariția unor inițiative culturale extrem de importante în perioada interbelică. Un exemplu pe care-l oferă este susținerea acordată Asociației Femeilor Pictore și Sculptore, fondată în 1916. 

„Moștenirea ei este foarte vizibilă, chiar dacă uneori nu o conștientizăm. […] Prin expoziția contemporană conexă – „Sea Sisters. Povești la malul mării” – găzduită la Galeriile de artă din Constanța, recent preluate de Cazinoul din Constanța, încercăm tocmai să continuăm simbolic această tradiție, și să aducem în prim-plan artiste contemporane care au o relație specială cu spațiul dobrogean și cu marea.” 

Constanța se află într-un moment de efervescență, adaugă Anamaria Mișa. „O serie de obiective turistice sunt fie deja în curs de reabilitare, în timp ce altele au fost finalizate, cum este mozaicul roman din centrul istoric al orașului. În linia obiectivelor turistice redate comunității se înscrie și Galeria de Artă. În această nouă dinamică a orașului, Cazinoul poate fi un punct de plecare sau o destinație finală pentru un itinerariu cultural de descoperire a Constanței.”

Referitor la ce ne poate învăța astăzi povestea Reginei Maria despre identitate, curaj și cultură, directoarea Art Safari susține că suverana a înțeles foarte bine puterea simbolurilor și a poveștilor în construirea unei imagini a României în lume. 

„Regina Maria ne amintește că identitatea unei țări se construiește nu doar prin politică sau economie, ci și prin cultură, imaginație și valori. […] Curajul ei, capacitatea de a comunica și de a susține cultura sunt lecții extrem de actuale. Într-un fel, povestea ei ne arată că diplomația culturală și implicarea în viața artistică pot avea un impact real asupra oamenilor.”

„Arta este o formă esențială de a înțelege lumea și pe noi înșine”

În vremurile pe care le trăim, unde inflația și măsurile politice scad nivelul de trai al cetățenilor, mulți pot considera arta un lux și nu o necesitate. Referitor la cei care cred asta, Ciocan le-ar spune că arta face deja parte din viața lor, „de la arhitectura orașelor până la imaginile și poveștile care ne inspiră, și este o formă esențială de a înțelege lumea și pe noi înșine.” 

Ea subliniază cum arta și cultura au fost întotdeauna forme de rezistență și de continuitate. „În momente de incertitudine, ne oferă spațiu pentru reflecție, dialog și imaginație. […] Dacă reușim să transformăm arta într-o destinație în sine, atunci litoralul românesc câștigă o dimensiune nouă – una care ține de memorie, identitate și creativitate.” 

În ceea ce privește experiența directă a unei expoziții, în epoca vitezei în care trăim, directoarea Art Safari crede că tehnologia și rapiditatea ne ajută să evoluăm, însă o expoziție analog oferă ceva ce mediul digital nu poate înlocui, o întâlnire directă cu obiectele și spațiul. 

„Când vezi o bijuterie, o scrisoare sau un obiect personal care a aparținut unei figuri istorice, relația cu trecutul devine mult mai concretă și emoțională. Este o experiență care implică timpul, atenția și curiozitatea noastră, lucruri tot mai rare astăzi, dar cu atât mai valoroase.”