REPORTAJ Viața a trei femei trecute de 55 de ani care spun că nu-și găsesc de muncă pentru că nu știu să folosească tehnologia: Eu nu m-am dus la interviuri pentru că n-am vrut să mă fac de râs

Până în 2030, Uniunea Europeană își propune ca 80% dintre cetățeni să aibă competențe digitale de bază, iar serviciile publice să fie complet digitalizate, inclusiv accesul online la dosarele medicale și identitatea digitală, anunță Comisia Europeană. În România doar 27,73% dintre români au competențe digitale de bază, arată Raportul DESI 2025. Cei mai afectați sunt oamenii între 55 și 64 de ani — doar 8,72% dintre ei reușesc să folosească internetul și dispozitivele digitale în viața de zi cu zi sau la muncă. Această lipsă de cunoștințe îi face vulnerabili, limitându-le accesul la servicii și joburi online și crescând riscul de fraudă sau dezinformare, spun specialiștii. Acestea sunt câteva dintre poveștile lor.

• În cazul persoanelor de această vârstă, discriminarea pe baza vârstei îi izolează social și profesional,  reducându-le șansele de a rămâne activi pe piața muncii sau de a se adapta noilor cerințe digitale, avertizează experții Organizației Mondiale a Sănătății.
• HotNews a stat de vorbă cu mai multe persoane de peste 55 de ani, aflate la aproximativ 10 ani înainte de vârsta de pensionare, care au întâmpinat dificultăți în a-și găsi un loc de muncă din cauza lipsei competențelor digitale, dar și a condițiilor de muncă disponibile pentru această categorie de vârstă. 
• Acest articol a fost realizat printr-o bursă acordată în cadrul proiectului „DigiTup”, care acoperă impactul digitalizării în România, proiect implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu finanțarea EDGE Institute.

,,Simt că m-a abandonat corpul” –  spune Elena* când începe să povestească de ce nu reușește să facă mai mult decât își dorește. Locuiește în Iași, are 57 de ani și este neangajată. Holurile îi sunt pline de tablouri pictate de ea. Nu mai lucrează angajată cu contract de muncă de 10 ani, când din cauza unor operații și a unei probleme la coloană nu mai poate lucra. Recent ea a încercat să se pensioneze înainte de termen, a mers la Casa Județeană de Pensii Iași, dar sistemul a considerat că ea nu este în incapacitate de muncă. ,,Au considerat boala mea anti scolioză și cu hernie de disc varice și tensiune. Asta nu este un handicap. Ei au spus că asta se poate rezolva”, explică cu tristețe femeia.

Dosarul cu șină încă mai există

Procesul de depunere a dosarului a fost unul cel mai ,,greoi, costisitor și demoralizator” pentru că medicii au trimis-o la diverse cabinete particulare unde să-și facă analizele recente cu care să-și completeze dosarul. „Ți se face un dosar de 20 de pagini, primești o listă cu locurile unde trebuie să te duci, în funcție de ce afecțiunile de care spui că suferi. Trebuie să ai anumite analize și anumite referate de la clinici ca să faci un dosar. (…) Apoi am mers și la comisie să mi se confirme dosarul, acolo se mai uită și la înfățișare și dacă ești un pic mai plinuță și văd o strălucire în ochii tăi spun că «Ah, dar nu mi se pare că sunteți așa grav», dar tu ai atâta suferință noaptea încât nu poți dormi, și doar încerci să fii pozitiv”, explică Elena cum a simțit că a fost tratată de personalul și medicii implicați în procesul de pensionare la Casa Județeană de Pensii Iași. 

Cerințele de pe piața muncii sunt să fie tânăr, cu experiență și priceput la tehnologie

Femeia spune că a încercat constant să-și găsească un serviciu care să nu o solicite așa tare din punct de vedere fizic, dar a găsit doar posturi unde se caută experiență, tineret și cunoștințe operare PC și se auto-excludea, pentru că nu se potrivea profilului. 

Joburile și oportunitățile doar pentru tineri sunt o autoexcludere socială 

,,Eu nu m-am dus (n.r. la interviuri) pentru că m-am oprit singură. Și dacă am știut că nu mă ajută competențele digitale pe care le am, nu m-am dus să mă fac de râs. Și mi-am dat seama că nu reușesc să stau 12 ore în picioare acolo. Eu dacă nu eram bolnavă – găseam. (…) De acasă nu m-am gândit niciodată să lucrez pentru că nu mă descurc cu tehnologia”, spune Elena despre anunțurile de angajare pe care le găsea. 

Spune că simte că după o vârstă femeile nu mai sunt așa bine văzute și că apare o limită pe care a simțit-o și ea, că ,,toti angajatorii cauta fete tinere, sa fie agere, și au dreptate… Nimeni nu mai are timp cu noi sa ne învețe, eu cât de cât am avut un magazin, tot stiu, dar sunt care sunt începători care nu știu deloc, la calculator mă refer, adică”, explică Elena.

Când copiii devin profesorii părinților

Pe Elena o ajută copiii cu facturile și cu aplicațiile, a învățat să folosească telefonul pentru ridesharing, socializare și fotografii, iar uneori chiar și tutoriale despre pictură. Deși se descurcă cu aplicațiile, recunoaște sincer: „Am nevoie să mă mai ajute undeva”, semn că uneori simte că-i lipsește un sprijin în lumea digitală.

Elena este de profesie confecționer; a lucrat în acest domeniu înainte de Revoluție, la Fabrica de Perdele „Siretul” din Pașcani. Ulterior, a muncit de acasă și, „după ce copiii au crescut”, a reușit să își deschidă un magazin alimentar.

Gestiunea o ținea pe caiet și cu ajutorul unui calculator analog: „scriam chitanțele de mână, foloseam casa de marcat și caietul”, povestește Elena. Acum simte că nu mai poate ține pasul cu dinamica accelerată a tehnologiei.

Părinți cu sentimentul de neputință în fața lumii amestecat cu cel de zadarnicie 

Povestea Elenei nu este singulară. Ana I. are  50 de ani și este din comuna Ruginoasa, comună aflată la ceva mai mult de 60 de km de Iași devenită celebră pentru tradiționala bătaie din ultima zi a anului dintre „deleni” și „văleni”. 

Ana face parte din și ea din generația baby boomers.  Profesia ei este de mecanic prelucrător prin așchiere și a urmat cursuri de ospătar, bucătar și barman. Acum locuiește cu fiica și este „casnică”, și susține că nu poate să se angajeze din cauza limitărilor fizice și dificultăților de adaptare la cerințele angajatorilor. Femeia simte că societatea nu are nevoie de implicarea ei.

Înainte de pandemie, în 2020, la vârsta de 45 de ani, a reușit să se angajeze la una dintre firmele care recrutau mai mulți seniori din localitate. Era vorba despre o fabrică din domeniul auto, Delphi, care produce piese esențiale pentru motoarele pe motorină și benzină, situată în comuna Miroslava, județul Iași.

Concedierile din pandemie

Ana a aflat că se caută oameni, așa că și-a întrerupt șomajul și a reușit să se angajeze și ea. ,,Am lucrat șapte luni și am prins pandemia în 2020. Acolo nu se făcea contract pe nedeterminat, însă se făcea contract determinat din trei în trei luni. Fiind pandemia, toți cei care am fost angajați, chiar din Ruginoasa, eram vreo șapte, ne-au dat afară după 6 luni (n.r. de muncă). Nu ai dreptul la șomaj pentru perioada asta”, așa că Ana a revenit iar acasă, în căutare de slujbă. ,,I-au oprit doar pe ăia care erau foarte vechi, cu vechimi foarte mari. Apoi am stat acasă câteva luni și am mers la o secție de reciclare la Osoi (n.r. Stația de transfer și sortare Ruginoasa), aici la Ruginoasa, dar din cauza problemelor de sănătate am cedat fizic și psihic. (…) Nu era sticlă la sticlă, se puneau (n.r. pe bandă) tot felul de chestii cu pe care trebuia să le sortezi. Îți veneau pe bandă tot felul de prostii și tot felul de mizerii. Și-apoi, acolo m-am îmbolnăvit iar și am luat iar șomaj.”, explică femeia.

În timp ce lucra la sortare, Ana avea des nevoie să se interneze pentru niște probleme de sănătate, iar angajatorii i-au spus că „au nevoie de om de lucru, nu de medicale”: „Am stat cu medicale până când mi-au zis că nu se mai poate, deci ori rămân la serviciu, ori… ei au nevoie de om de putere.” A încercat să se angajeze la un supermarket local, unde urma să lucreze cu operare casă de marcat digitală și pe calculator, dar i-au spus că „o să te chem, o să te chem”, dar momentul interviului nu a mai venit. La joburile la care a mers, CV-urile le-a depus în format fizic, pe hârtie.

Respingerea la job pe criterii de vârstă

Relația pe care o are cu tehnologia este destul de fragmentată. „Știu să postez, să trimit o imagine cuiva gen despre Dumnezeu și așa sau de «bună-dimineața», dar cam atât, în rest nu pot să spun că mă descurc sută la sută. Nici n-am stat să ajung la un progres.” Și-ar fi dorit să găsească ceva unde tehnologia să îi ușureze munca și să fie și ea implicată, însă, pentru că „am fost respinsă într-o parte, în alta, am zis că nu mai are rost, poate sunt în etate și nu știu…”, spune cu resemnare, ca și cum vârsta ar fi o povară, nu doar o unitate de timp.

„Hmm… tot pe Google dacă eu caut ceva, nu mă descurc 100%, sau să primesc un mail, nu mă descurc să îmi fac eu un email. Dacă aș scrie un mail cuiva, n-aș știi, 80% din căutările de pe Google nu mă descurc”, spune Ana, referindu-se la competențele digitale. O parte din facturi le plătește fiica sa, dar pentru „televiziune, energia electrică și cablu, mergem la sediu”. La întrebarea „de ce nu le plătiți online?”, Ana răspunde că „nu știu”.

Ea spune că la angajări se caută mereu tineri, iar persoanele de vârsta ei sunt excluse. ,,Totuși, tinerii sunt considerați serioși și mulți pleacă în străinătate”. Ea crede că angajatorii ar trebui „să aibă mai multă încredere în cei între 50 și 55 de ani, care sunt mai responsabili și loiali, chiar dacă cer salarii puțin mai mari”, explică Ana când vorbește despre felu în care companiile se raportează la cei de vârsta ei.  Nu o sperie vârsta de pensionare în sine, ci pensia pe care o va avea. Regretul ei este că nu a făcut un curs de infirmieră; crede că așa ar fi putut găsi un loc și pentru ea să lucreze.

Rolurile de mamă și soție au ajuns să semene cu o muncă permanentă

Rodica* are 53 de ani și este din orașul Târgu Frumos, din județul Iași. Rodica lucrează pentru un ajutor social 29 de ore, adică aproximativ 3-4 zile pe săptămână. Este singurul venit al familiei, cu excepția bursei pe care o primește fiul ei de 17 ani. Atunci când este întrebată ce ocupație are, Rodica precizează și viața de acasă, ,,activitate pe acasă, în curte, mâncare, spălat – o femeie normală”, spune ea, ca și cum a trebuit să își asume rolul de soție și mamă ca pe un job.

,,Dincolo de a fi mamă, nu știu ce activități să fac în Târgu Frumos. Deocamdată activitate am prin acest ajutor social, cum v-am spus la început, ieșim și lucrăm pe stradă – punem flori, facem curățenie, activități din astea în Târgu Frumos, de curățenie”.

Rodica este căsătorită, are patru copii, două fete și doi băieți. Fiicele s-au mutat cu familiile  în Anglia si o mai ajuta financiar, iar soțul are o afectiune la ficat și ,,nu lucrează momentan nicăieri”. 

Când vine vorba de carieră, spune sincer că „nu prea am avut, m-am ocupat mai mult de copii, soțul asigurând strictul necesar”. A lucrat la fabrica de încălțăminte Aurora în calitate de confecționer, apoi s-a căsătorit la 23 de ani, dedicându-se familiei. A reușit să facă niște cursuri organizate de Asociația Caritas Iași și a încercat să obțină un post la Spitalul „Sf. Ioan” din Târgu Frumos, dar fără succes pentru că a simțit că ,,pentru un post de infirmieră trebuie să dai ceva euro. Eu pe vremea aia n-am avut euro și nici lei”, acuzand corupția din sistemul medical. ,,Se știe lucrul ăsta, eu fiind țigancă nici nu se uitau la mine”, spune femeia revoltată. Relația pe care o are cu internetul se rezumă la faptul că fiicele ,,i-au arătat cum se umblă (n.r. navighează pe internet).” Despre cursuri de digitalizare decontate în orașul Târgu Frumos ea nu a auzit, iar cunoștințele pe care le are despre internet se opresc la ,,pus poze, din astea, dar nu să lucrez. Ca să lucrez trebuie să știi să intri în fișierele alea, dar eu încă nu mă pricep la lucruri din astea”. 

• În 2023, aproximativ 718.000 de  persoane care au sub vârsta de 65 de ani trăiau în gospodării unde adulții au muncit foarte puțin, conform datelor cele mai recente ale INS. Adică mai puțin de 20% din cât ar fi putut lucra în mod normal într-un an. Asta afectează 5,2% din populația activă sub 65 de ani și a crescut cu un punct procentual față de anul precedent. Aceasta înseamnă venituri foarte mici, riscuri crescute de sărăcie și dificultăți în a-și asigura condițiile minime de trai, factori care contribuie la îmbătrânirea prematură.
• Organizația Mondială a Sănătății a atras atenția, într-un raport din 2021,  că discriminarea pe criterii de vârstă (ageism) afectează sănătatea fizică și mentală, duce la singurătate, nesiguranță financiară și o viață mai scurtă. Un studiu semnat de Becca R.Levy, profesor la Yale University, Statele Unite, expertă recunoscută mondial în psihologia îmbătrânirii, arată chiar că cei care au o atitudine pozitivă față de îmbătrânire trăiesc în medie cu peste 7 ani mai mult.

„Eu nu mă mir că digital ei nu sunt incluși”

Adriana Teodorescu este coordonator al noului program masteral de Gerontologie Socială de la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și explică care este legătura dintre cunoștințele digitale și inadaptabilitatea la mediul muncii, implicit găsirea unui serviciu. 

„Eu nu mă mir că digital ei nu sunt incluși. Avem ceea ce se numește excluziune digitală, pentru că nu sunt incluși nici medical, pentru că nu sunt incluși nici social. Oamenii se sfiesc, inclusiv la aceste vârste, să ceară ajutorul copiilor pentru că atunci când seniorii le cer ajutorul, ei răspund– «dar ți-am mai spus cum se face»”, atrage atenția Alexandra Teodorescu. Digitalul înseamnă o parte din social, nu e altceva. E absolut normal ce se întâmplă”, explică lect. univ. dr. Adriana Teodorescu despre efecte . 

Este nevoie de crearea unor cursuri practice unde ar trebui să se ofere asistență umană constantă, spun specialiștii.

Lipsa de mentorat, discriminarea subtilă, întărirea stereotipurilor de gen și politicile firmelor care nu încurajează revenirea femeii în câmpul muncii sunt caracteristice conceptului ,,plafonului de sticlă” – o barieră invizibilă, dar reală, care împiedică femeile și alte grupuri marginalizate să avanseze în poziții de conducere sau să obțină recunoaștere profesională din cauză. 

OMS trage un semnal de alarmă privind îmbătrânirea prematură, momentul în care organismul începe să funcționeze ca al unei persoane mai în vârstă și începe să trăiască în acest fel. La nivel european, speranța de viață este de aproximativ 84 de ani în țările cu situație economică bună, iar în țările cu o situație modestă este de 76 de ani.

Discriminarea față de persoanele vârstnice, bazată pe vârstă, este printre cele mai răspândite și acceptate social, fără să fie sancționate, atrage atenția universitara. „Avem și partea asta de tradiționalism care vede vârstnicii într-o lumină de sanctificare, îi inumanizăm, nu ne raportăm la oameni care au nevoie să învețe chestiuni digitale, ci ca la cei care sunt sereni, au înțelepciune și nu mai au nevoie de chestiunile astea mundane (n.r. lumești) – asta face foarte mult rău vârstnicilor, pentru că o transformă într-o categorie aparte pe care trebuie să o integrăm în ceea ce suntem noi, pentru că discriminarea asta este cea mai stupidă. Toți o să îmbătrânim”, explică Adriana Teodorescu, lect. univ. dr., coordonator al noului program masteral de Gerontologie Socială.

Din interviurile realizate, Adriana Teodorescu spune că adulții și  vârstnicii cu care a interacționat se raportează la activitatea făcută în a doua parte a vieții cu o oarecare resemnare, ca și cum altceva nu se găsește pentru ei de făcut. ,,Sunt oameni care spun «da, muncesc într-un fel sau altul după pensie, dar e ca o cădere jos în ceea ce înseamnă munca lor, ei îngrijesc (n.r. adică ajung în joburi unde se ocupă de asistență sau lucruri minore) chiar dacă unii au fost intelectuali. Pe de altă parte este și aici foarte mult stereotipism – dacă stă un vârstnic prea mult într-un loc (n.r. angajat) zici – «ah, păi ține locurile ocupate tinerilor, gata!». Iar aici intervine paradoxul vârstnicului: dacă rămâne, este uzurpator de joburi pentru tineri, iar dacă pleacă, e considerat asistat social, deci nicicum nu e bine”, explică Adriana paradoxurile societății.

Tot din interviurile de teren și studiile făcute, Adriana Teodorescu a ajuns la concluzia că oamenii din zona rurală se simt vinovați dacă utilizează internetul ca să stea pe social media pentru relaxare. Tot în cadrul interviurilor, cei angajați din mediul urban, spuneau că simt că în cadrul companiilor cei de vârstă mijlocie nu mai sunt trimiși la cursuri și oportunități de învățare așa des. Când vine vorba de organizarea cursurilor de digitalizare din diverse programe unde a fost implicată la primării, în cazul acesta la Primăria Cluj-Napoca, spune că a văzut că a fost dată la o parte partea de ,,sedimentare a informației, le-am dat ca la un tânăr: Gata, ține minte. Nu, el nu va ține minte”, explica Adriana Teodorescu modul în care trebuie implementate aceste  programe. 

Teama de apropierea pensiei este una reală și duce la o scădere a încrederii în sine, ceea ce poate deveni o profeție auto împlinită: dacă nu se mai văd capabili, nici alții nu îi vor mai vedea astfel, adaugă aceasta. 

Nici mediul  companiilor, al joburilor nu îi mențin pe  adulții în vârstă activi, iar în cazul femeilor se mai adaugă un element, cel al schimbărilor biologice și psihologice provocate de menopauză, momente ale vieții care nu sunt adresate corespunzător pentru a nu crea discriminare și excluziune. „Inclusiv în  companiile de IT, deja apare o discriminare asupra persoanelor de vârstă mijlocie, adică nu mai sunt trimiși la cursuri atât de mult, nu se mai investește în ei, se consideră că ei nu mai au valoarea flexibilității, acea zonă în care tu vii și îl formezi, dar oamenii se formează la orice vârstă, inclusiv să-l pregătești în zona de digital. Dacă statul vrea să ne țină mai mult în muncă, poate ar trebui să nu se întâmple exact ce spuneai tu, că oamenii ajung la 40-50 de ani și ai mai puține oportunități de învățare, apoi vine pensia care te copleșește”, explică cercetătoarea de la UBB.

Universitara atrage atenția că socialul modelează percepția și experiența îmbătrânirii – faptul că unii oameni la 50 de ani se recăsătoresc sau își schimbă viața complet arată că societatea oferă contexte diferite, iar acestea influențează alegerile și starea de bine.

,Noi avem pârghiile să construim. Înseamnă că mi dă mie puterea să credem că pot să mă gândesc cum vreau să arate bătrânețea pentru toți oamenii ăștia”, concluzionează Adriana Teodorescu, lect. univ. dr., coordonator al noului program masteral de Gerontologie Socială, atunci când vine vorba de modul în care societatea poate fi modelată de oameni și nu de stereotipuri de vârstă.

Câteva resurse utile pentru exersarea cunoștințelor și abilităților digitale

• Tinerii își pot ajuta părinții sau bunicii cu ABC Digital – o inițiativă lansată de Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) care se va lansa în trimestrul al doilea al anului 2025. Platforma este dedicată creșterii alfabetizării digitale  care urmează să se lanseze cu toate cursurile disponibile.
• Fapt mai puțin știut, în România, potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, articolul 49 stabilește că facultatea (cursuri de zi, finalizate cu diplomă) poate fi recunoscută ca vechime la pensie, dar doar dacă în acea perioadă nu persoana nu a avut un job cu contribuții la pensii. Practic, statul recunoaște anii de studii ca stagiu de cotizare doar dacă nu a contribuit deja în alt mod.
• Google oferă o serie de cursuri care pot contribui la alfabetizarea digitală, însă pentru înregistrarea pe platformă, pentru crearea unui email și o parolă este nevoie de puțină asistență și să existe un telefon mobil disponibil pentru învățare. Google oferă cursuri de introducere în Inteligența Artificială, pentru marketing digital sau mai avansate pentru antreprenori. Sunt gratuite, în format video explicate  și pot fi consultate aici. 

*numele unor persoane a fost schimbat pentru protejarea identității