Retragerea de la post a reprezentantului în România al comandantului suprem al Forţelor Armate Unite (1972)

La reuniunea din 17 ianuarie 1972, membrii Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. au aprobat ca „Şerb Ion să fie trimis în judecată pentru deţinere ilegală de documente şi divulgarea secretului de stat (subl.n.)”. Explicarea acelei decizii este simplă: în anul 1971, generalul român a fost urmărit de ofiţerii Direcţiei a IV-a (contrainformaţii militare) din cadrul Consiliului Securităţii Statului şi a fost arestat la 5 octombrie 1971 de reprezentanţii Direcţiei a XIII-a Cercetări Penale (U.M. 0651 Bucureşti).

Fostul locţiitor al comandantului Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor (funcţie îndeplinită în perioada iulie 1969 – septembrie 1971) a fost acuzat de faptul că a deţinut ilegal documente la domiciliu (printre acestea aflându-se două hărţi cu însemnări) şi a divulgat secrete de stat în favoarea Uniunii Sovietice.

Pe baza probelor aflate la dosarul de trimitere în judecată (încheiat la 7 martie 1972) şi a articolului 169 din Codul Penal de la acea vreme, Ion Şerb a fost condamnat, la 10 aprilie 1972, la şase ani de închisoare (o sursă orală a menţionat greşit şapte ani) şi degradat prin Decizia nr. 25/1972 a Tribunalului Suprem – Completul Militar Bucureşti. Drept urmare, la 15 aprilie 1972 Ion Şerb a ajuns la Penitenciarul Aiud pentru a executa condamnarea primită.

Până în prezent nu am reuşit să identificăm sursa românească pe baza căreia a fost publicat în Occident, în februarie 1972, zvonul privind executarea prin împuşcare a generalului român în luna ianuarie 1972.

Fabulaţiile cu privire la soarta lui Ion Şerb au fost continuate de Ion Mihai Pacepa. Fostul general de Securitate a afirmat în prima sa carte de aşa-zise memorii că, după o întâlnire în Crimeea dintre Leonid Brejnev şi Nicolae Ceauşescu (3 august 1976), liderul suprem al P.C.R. a revenit la Bucureşti şi ar fi emis un ordin pentru punerea în libertate a lui Ion Şerb.

La rândul său, în anul 1997, scriitorul Mihai Pelin a afirmat că Ion Şerb a fost reţinut pentru o scurtă perioadă, după care a fost eliberat, însă nu a precizat nici o sursă care să confirme informaţia sa.

Din fericire, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a pus la dispoziţia istoricilor o fotocopie a fişei matricole penale întocmită pe numele lui Ion Şerb. În partea de jos a documentului scrie clar, la rubrica „Ieşiri definitive”: „28.12.1972 liberat – graţiat conf. Decret. 522/72 (subl.n.)”.

În urmă cu câţiva ani presupuneam că mareşalul Ivan Iakubovski a intervenit pentru a calma situaţia după arestarea generalului Ion Şerb şi, în cursul întâlnirii de la Bucureşti cu Nicolae Ceauşescu (19 ianuarie 1972), el a propus şi s-a acceptat de către liderul politic român retragerea de la post a generalului-colonel Gheorghi P. Romanov. Reprezentantul pe lângă armata română al Comandantului Suprem al Forţelor Armate Unite ale statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia era direct implicat în cazul de spionaj al generalului Ion Şerb şi autorităţile de la Bucureşti doreau retragerea imediată de la post a generalului sovietic, fără declanşarea unui scandal diplomatic public.

Astăzi deţinem şi dovada scrisă a intervenţiei în acea problemă foarte gravă a mareşalului Ivan Iakubovski şi o publicăm în continuare. Precizăm faptul că succesorii generalului Gheorghi Pavlovici Romanov în funcţia de reprezentant pe lângă armata română al Comandantului Suprem al Forţelor Armate Unite ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia au fost următorii generali: A.A. Dementiev (martie 1972 – august 1976), Vasili Karpovici Diatlenko, V.A. Makarov, G.G. Borisov şi Alfred Grigorievici Gaponenko (din aprilie 1989).

Stenograma discuţiilor care au avut loc la Bucureşti, la 19 ianuarie 1972, cu ocazia primirii de către Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer, a mareşalului Ivan Iakubovski (comandantul suprem al Forţelor Armate Unite ale statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia) şi a generalului de armată Sergei M. Ştemenko (şeful Statului Major al Forţelor Armate Unite ale O.T.V.). Extrase.

STENOGRAMA

discuţiilor avute cu ocazia primirii de către tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer, a comandantului suprem al Forţelor Armate Unite ale statelor participante la Tratatul de la Varşovia, mareşal al Uniunii Sovietice, I. I. Iakubovski

Mareşalul I. I. Iakubovski a fost însoţit de şeful Statului Major al Forţelor Armate Unite ale statelor participante la Tratatul de la Varşovia, generalul de armată S.M. Ştemenko, şi de ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, V.I. Drozdenko.

La primire au participat general de armată Ion Ioniţă, ministrul Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România, şi general colonel Ion Gheorghe, prim-locţiitor al ministrului Forţelor Armate, şeful Marelui Stat Major.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cum merg lucrurile?

I. I. Iakubovski: Mulţumesc, totul merge bine.

Pot să vă raportez că toate problemele care trebuia să le rezolvăm – nu numai astăzi, ci în general – le-am rezolvat pe baza comunului acord reciproc.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta e foarte bine. Cred că lucrează bine Comandamentul, pentru că mergem spre securitate.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro