REVIEW HTC Desire 12+ – Cum e să folosești pe termen lung un telefon sub 900 de lei

De obicei telefoanele vârf de gamă, cele mai scumpe, de la producători precum Samsung, LG, Huawei sau HTC ajung să fie testate și analizate în detaliu, fie în presa generalistă sau fie chiar și în cea de nișă, în ciuda faptului că majoritatea telefoanelor ce ajung să fie cumpărate de utilizatori sunt mai degrabă cele mai ieftine sau din zona medie a pieței. În ultimii ani din ce în ce mai multe telefoane ieftine au apărut pe piață, multe cu specificații bune pe hârtie și cu promisiunea de „premium” la un preț mic, dar rămâne mereu întrebarea cum se comportă ele de fapt în viața de zi cu zi și cât de grațios „îmbătrânesc” de fapt. HotNews.ro a testat timp de aproape de trei luni modelul Desire 12+ de la HTC, un telefon ce acum se vinde la noi la mai puțin de 200 de euro și detaliază într-un review plusurile și minusurile unui astfel de dispozitiv.

Piața telefoanelor ieftine e plină de modele și modele, iar în ultimii ani din ce în ce mai mulți producători – în special din China – au adus la prețuri mici telefoane cu specificații și construcții pe care le vedem mai degrabă la modelele mai scumpe. Cu toate acestea, specificațiile de pe hârtie nu spun toată povestea și nu de puține ori cei care cumpără astfel de telefoane ieftine se lovesc rapid de probleme: soft-uri neoptimizate, erori, blocaje sau telefoane care, deși inițial se mișcau bine, „îmbătrânesc” prematur și încep să aibă probleme.

În fața unor astfel de telefoane cu prețuri mici, și veteranii din piață precum Samsung, HTC, LG sau Motorola au căutat să lanseze telefoane ieftine, dar care inevitabil vin cu compromisuri.

HTC a lansat anul acesta, puțin înainte de vârful de gama HTC U12+ pe care noi l-am apreciat destul de mult când l-am avut în teste, două modele de telefoane mai ieftine, HTC Desire 12 și Desire 12+. Ambele telefoane împrumută din limbajul de design exterior pe care l-am văzut la vârfurile de gamă HTC din ultimul an și jumătate, vin cu o listă de specificații decente și promit o experiență software bună.

Întrebarea pe care ne-am pus-o este dacă astfel de telefoane pot face o treabă mai bună decât pleiada de modele chinezești din piață care, la prima vedere, au specificații mai bune și materiale mai „premium”, dar care ajung de multe ori să sufere pe partea software? Mai mult, cum s-ar comporta astfel de telefoane în timp, nu doar în primele săptămâni cât timp durează de obicei o recenzie în presă?

Astfel, am testat modelul HTC Desire 12+ timp de aproape trei luni – ce-i drept, cu câteva perioade mici de intermitență – pe post de telefon principal sau secundar. La ce concluzie am ajuns? Vezi în rândurile de mai jos.

Notă de test:

Telefonul a fost testat timp de aproape trei luni în București și împrejurimi în rețeaua 4G Orange. Telefonul a fost folosit cu unele mici intermitențe pe post de telefon personal sau pe post de telefon secundar, fără să fie ținut în vreo husă sau să fie menajat din punct de vedere al bateriei. Modelul testat a fost unul dual-sim, cu procesor Snapdragon 450 și cu 3GB RAM. Varianta de culoare: Negru (albastru) / Android 8.0 Oreo

SPECIFICAȚII – HTC Desire 12+:

Procesor: Qualcomm Snapdragon 840 Octa-core 1,8 GHz Cortex-A53

GPU: Adreno 506

Memorie: 3 GB RAM

Stocare: 32 GB spațiu de stocare / Extindere prin microSD până la 512 GB

Ecran: 6 inch, IPS LCD, 720 x 1440 pixeli, format 18:9 și ~268 ppi densitate) / ~76.7% screen-to-body ratio

Dimensiuni: 158.2 x 76.6 x 8.4 mm

Greutate: 157 g

Camera principală:

Foto: 13 MP, f/2.2, PDAF și 2 MP (pe post de senzor de adâncime)

Video: 1080p@30fps

Camera frontală:

Foto: 8 MP, f/2.0 / Video: 1080p

Conectivitate: microUSB 2.0, Bluetooth 4.2, A2DP, Wi-Fi: 802.11 b/g/n, mufă audio 3,5 mm, Radio FM, Dual SIM cu nano-SIM

Baterie: 2.965 mAh Li-Ion, internă

Software: Android 8.0 Oreo (cu o variantă light de HTC Sense)

Senzori: Cititor de amprente pe spate, accelerometru, busolă, senzor de proximitate

Preț (sept. 2018): circa 200 euro

–

Ce ne-a plăcut:

+ Design-ul destul de rafinat care dă impresia că ai de-a face cu un telefon mult mai scump, mai premium decât e cu adevărat. Spatele glossy, camera dublă, butonul de power ușor texturat, ecranul mare pe față – toate astea conferă telefonului un design de apreciat.

+ Construcția rezistentă – Paradoxal, vom lăuda construcția telefonului cu un spate din plastic, într-o lume unde metalul și sticla sunt în top. Pe HTC Desire 12+ spatele din plastic face telefonul foarte ușor, dar și foarte rezistent. În testul nostru a supraviețuit unei căzături de la înâlțime direct pe beton și singura urmă e un colț puțin șifonat. Un telefon metal+sticlă ar fi fost făcut K.O.

+ Software – Întreg sistemul se mișcă fluent și rapid, chiar și după aproape trei luni de folosire. Momentele cu erori și blocaje au fost aproape inexistente. Telefonul vine cu Android 8.0 Oreo și cu o interfață HTC Sense foarte ușor modificată și se mișcă impecabil pentru un telefon din această gama de preț, mult peste orice alt telefon asemănător pe care l-am folosit.

+ Bateria – Autonomia telefonului este grozavă. Capacitatea decentă a bateriei și sistemul destul de optimizat (procesor econom, specificații care nu consumă) fac ca telefonul să ducă lejer o zi plină, ba chiar mai mult.

Ce NU prea ne-a plăcut:

– Camera foto/video – Despre cameră putem spune că e cel mult decentă și că uneori pozele captate pot fi bune. Totuși, cum scade puțin lumina pozele captate sunt destul de slabe, chiar și pentru această zonă de preț. În plus, uneori are tendința de a supraexpune sau subexpune exagerat unele cadre. Noroc de aplicația de cameră care e simplă și ușor de folosit.

MENȚIUNI

> Camera foto secundară e folosită la captarea fotografiilor astfel încât fundalul să fie „în ceață”, să obțină efectul bokeh – un truc similar în mare vogă pe telefoanele mult mai scumpe. Pe lumină bună poate scoate rezultate mișto. Gradul de profunzime a câmpului poate fi reglat după captarea fotografiei.

> Telefonul are și Radio FM, o funcție pe care o regăsim la din ce în ce mai puține telefoane.

> Sunetul este deestul de bun cu un volum suficient de puternic, deși vorbim doar de un singur difuzor amplasat la baza telefonului.

> Cititorul de amprente este perfect poziționat pe spate, e ușor de dibuit și este foarte rapid și precis.

> Ecranul în format înalt (18:9) este foarte luminos și destul de ok, chiar dacă din punct de vedere al rezoluției este doar HD+. Culorile sunt destul de bine redate, dar privit din anumite unghiuri mai extreme nuanțele devin puțin spălăcite, ceva specific unor ecrane de tip LCD.

> Telefonul are mufă audio 3.5 mm, suportă două carduri SIM ăplus un card MicroSD, iar portul de încărcare e microUSB – un standard care încet-încet dispare de pe mai noile modele.

–

DESIGN & CONSTRUCȚIE

Design-ul Desire 12+ provine din limbajul folosit de HTC în ultimul an și jumătate pe telefoanele sale premium. Spatele „lichid” din sticlă pe care l-am regăsit pe U Ultra, U11, U11+ și anul acesta pe U12+ e înlocuit pe Desire 12+ cu un plastic lucios, ușor curbat pe margini și cu o singură nuanță de culoare care parcă se simte în funcșie de lumină, de cum ții telefonul. (variantele oficiale de culori sunt sunt: albastru închis / auriu / rozaliu).

Deși din plastic, spatele lucios face ca telefonul să aibă niște linii suple și simple și lasă impresia de eleganță. Pe mijloc, destul de bine conturat și ușor de dibuit, se află cititorul de amprente, cu o textură mată și un inel lucios în jur, în culoarea telefonului.

Pe față telefonul e învelit complet cu o sticlă care parcă se scurge spre margini, iar ecranul pe format înalt ocupă mare parte din spațiu. Ramele din jurul ecranului sunt destul de mici și sunt simetrice sus-jos.

Fiind construit din plastic, fără metal și sticlă pe spate, telefonul este foarte ușor și foarte confortabil de ținut în mână deși are un ecran de 6 inci diagonală, grație mai ales muchiilor rotunjite ale carcasei de pe spate.

Spatele lucios adună destul de ușor amprente și urme, dar se și șterge foarte ușor. Deși e plastic, spatele a rezistat suprinzător de bine – după aproape trei luni de utilizare urmele și zgărieturile sunt destul de puține și vizibile doar dacă stai să le cauți atent și să privești telefonul din anumite unghiuri. Aici trebuie să menționăm că am folosit telefonul așa cu e el, fără să-l protejăm cu vreo husă.

Câteva urme adunate pe spate după aproape trei luni de utilizare fără husă.

Paradoxal, tocmai lipsa unor materiale considerate a fi premium precum sticla și metalul dau telefonului un mare avantaj: rezistența sporită.

Carcasa din plastic de pe spate înfășoară telefonul și oferă o protecție foarte bună. În perioada noastră de test am scăpat telefonul de câteva ori, cea mai serioasă căzătură fiind de la circa 1,5 metri direct pe beton. Telefonul a căzut într-un colț și, pe moment, eram siguri că nu a rezistat. Surprinzător, nu doar că telefonul a supraviețuit și ecranul a rămas intact, dar singura urmă a impactului a fost un colț puțin deformat, acolo unde telefonul a lovit solul.

Cu orice alt telefon „premium” ne-am fi ales cel puțin cu o parte din sticlă spartă, dacă nu și ecranul și spatele făcute zob la pachet…

Cum a rezistat telefonul unei căzături pe ciment, direct pe colț? Singura urma, mai jos…

–

DISPLAY

HTC Desire 12+ vine cu un ecran cu o diagonală de 6 inci, în mai modernul format 18:9 (sau 2:1), făcând-ul practic mai înalt și mai ușor de mânuit într-o singură mână.

Display-ul e de tip LCD, iar rezoluția e doar 720 x 1440 pixeli, adică o densitate de circa 268 ppi. Chiar și așa, rezoluția mai mică nu e neaparat un deal braker, asta pentru că în mare parte ecranul e unul foarte bun.

Culorile sunt plăcut redate, albul e alb și luminozitatea ecranului este destul de ridicată – e genul de ecran pe care îl poți folosi lejer afară, direct în lumina soarelui.

După toată perioada noastră în care am folosit telefonul, singurul minus pe care l-am găsit ecranului este faptul că din anumite unghiuri mai extreme acesta pare puțin spălăcit, ceva destul de des întălnit pe unele ecranele tip LCD.

–

SOFTWARE

HTC Desire 12+ vine cu Android 8.0 Oreo, peste care HTC a așezat o variantă a interfeței sale HTC Sense, dar mult mai cizelată și reținută față de ce regăsim pe modelul vârf de gamă. Practic, înafară de câteva schimbări vizuale ici-colo, câteva aplicații HTC preinstalate și agregatorul de știri BlinkFeed pe ecranul cel mai din stânga, sistemul de pe Desire 12+ e foarte apropiat de Androidul original. Mai adăugam și un ecran de tip „always-on” care se aprinde subtil când intră noi notificări.

Încă de la început sistemul s-a mișcat foarte bine pentru un astfel de telefon destul de ieftin. Ba chiar s-a mișcat mai bine decât ce am testat de-a lungul timpului pe telefoane mai scumpe.

Marele plus însă nu e că sistemul s-a mișcat bine la început, ci că acum – după aproape trei luni de folosire – acesta se mișcă foarte bine, rapid și fluent. Rareori am dat peste erori sau blocaje, iar momente când a trebuit să așteptăm după telefon să gândească sau să execute ceva nu prea au existat. Chiar am rămas impresionați de cât de bine se mișcă și acum un telefon ce costa sub 200 de euro la zi…

FOTO/VIDEO

Pe partea de cameră nu am avut mari pretenții. La cât costă, nu ne-am așteptat ca telefonul să producă ceva spectaculos, astfel încât nu putem spune că suntem dezamagiți de faptul că fotografiile nu sunt cele mai bune.

În cazul HTC Desire 12+ totul ține de lumina din jur: în condiții bune, telefonul poate scoate poze decente, uneori chiar bune. Senzorul poate capta culori plăcute și nuanțe viguroase, dar pierde puncte la capitolul detalii sau echilbru dinamic între zonele luminate și cele umbrite.

De multe ori am găsit că telefonul are tendința de a supraexpune într-o poză și apoi subexpune în altă poză chiar dacă era vorba de același cadru. Noroc că utilizatorul poate face corecturile de expunere direct din aplicația foto, destul de curată și ușor de folosit. Am apreciat că setările din aplicația foto nu sunt prea complicate și utilizatorul nu este scos din fereastra de compoziție atunci când vrea să schimbe ceva.

Pe partea video nu sunt multe de spus. Telefonul înregistrează 1080p la 30 de cadre pe secunde. Telefonul nu are vreun sistem de stabilizare a imaginii, astfel că video-urile captate suferă de „tremurici”. Măcar focusul este destul de precis și nu „fuge” prea mult, iar trecerea de la cadre luminoase la zone umbrite e destul de rapidă, dar nu prea bruscă.

Pe spate telefonul mai vine cu o cameră de 2 Megapixeli care are rol de senzor de profunzime, aceeași rețetă pe care HTC a aplicat-o încă din 2014 pe vârful de gamă One M8. Acest senzor de profunzime e folosit pentru delimitarea obiectelor din prim plan de fundal pentru aplicarea ulterioară a efectului de bokeh, acel efect de fundal „în ceață” specific aparatelor foto profesionale, un truc ce e în mare vogă pe telefoanele vârf de gamă, mult mai scumpe.

Acest mod de fotografiere, care să permită schimbarea profunzimii câmpului focalizat, este prezent pe Desire 12+ la doar un click pe ecranul principal din aplicația de cameră și de multe ori când l-am folosit a fost chiar ok. Unele rezultate chiar ne-au impresionat și e de precizat că modificarea intensității profunzimii câmpului poate fi făcută ulterior de câtre utilizator.

Lăsăm mai jos o galerie cu cadre foto trase cu Desire 12+, inclusiv câteva imagini cu fundalul „în ceață”.

BATERIE

Cu o baterie de „doar” 2.965 mAh, dar cu un procesor econom și componente care nu necesită așa multă energie, Desire 12+ este un campion în ceea ce privește autonomia.

Chiar și după mai multe luni de utilizare, telefonul duce lejer o zi plină și nu de puține ori am dus și două zile pe aceeași încărcare, totul fără a ne face griji privind consumul sau cum să mai economisim din baterie.

Cât timp am folosit telefonul nu l-am menajat și – chiar dacă în unele periaode de test nu era pe post de telefon principal – am căutat să îl folosim cât de mult putem. În unele zile ajungeam acasă seara chiar și cu peste 50% din baterie la dispoziție.

Chiar și așa, în general, îl încărcam în fiecare seară, iar la final de zi contorizam circa 3 ore-3 ore jumătate timp de ecran.

Teoretic procesorul Snapdragon 450 de pe Desire 12+ este compatibil cu tehnologia de încărcare rapidă Quick Charge 3.0, însă din pachet telefonul nu vine cu un astfel de încărcător compatibil.

–

PREȚ

Când s-a lansat, în mai, HTC Desire 12+ avea un preț de circa 250 de euro. Acum însă, telefonul se vinde la noi în magazine între 700 și 900 de lei, adică sub 200 de euro.

La acest preț telefonul chiar merită luat în considerare, dacă nu pentru design sau unele specificații, măcar pentru sistemul rapid și software-ul fluent. În cutie telefonul vine și cu o pereche de căști generice.

–

CONCLUZIE

Să găsești un telefon nou ieftin și care să nu-ți mânânce nervii cu un sistem greoi sau cu blocaje și erori poate fi dificil. Am avut de-a face în ultimii ani cu multe telefoane, în special de la unii producători chinezi, care promiteau mult pe hârtie la prețuri surprinzător de mici, dar mereu se împiedicau la utilizarea de zi cu zi: sacadări, blocaje, software care „îmbătrânește” prea rapid.

HTC Desire 12+ e din alt film, însă. Specificațiile nu impresionează neaparat, dar design-ul, proporțiile moderne, construcția rezistentă și, mai ales, componenta software impresionează. Pentru un telefon care acum costă mai puțin de 200 de euro, Desire 12+ chiar e o variantă de luat în considerare.

Sigur, camera foto nu e grozavă, iar rezoluția ecranului e mai redusă decât la unii competitori, dar sistemul fluent și aspectul modern și elegant joacă în favoarea telefonului. Mai adăugam la acestea și câteva mici plusuri precum cititorul de amprente rapid și precis, mufa audio 3,5 mm, funcția de radio FM și un difuzor extern adecvat.

Mereu am apreciat HTC și vârfurile de gamă pe care compania le lansează an de an (vezi aici review-ul nostru la HTC U12+) și a fost interesant să regăsim acum unele plusuri ale producătorului taiwanez chiar și pe un model mult mai ieftin. Chiar și micile sale compromisuri, HTC Desire 12+ e un telefon de luat în seamă în categoria sa de preț. După aproape trei luni în care am folosit telefonul suntem mai mult decât mulțumiți de cum s-a comportat acesta.

• Ai o întrebare legată de HTC Desire 12+ și la care nu ai găsit răspuns în review-ul nostru? Lasă-ne un comentariu mai jos și vom încerca să-ți răspundem.

PLUS: HTC Desire 12

Deși nu am mai avut cum să-l testăm în detaliu, ne-am jucat puțin și cu modelul Desire 12, frățiorul mai mic și chiar mai ieftin al telefonului din acest review.

Desire 12 vine cu un ecran de 5,5 inci, e mai mic, mai ușor de ținut în mână, cu o singură cameră pe spate, în general cu specificații mai slabe, dar cu același limbaj de design, cu muchii și colțuri rotunjite, nuanțe care strălucesc și care reflectă lumina precum luciul unei ape. (Specificații, aici)

Lăsăm mai jos câteva poze și cu Desire 12.