REVIEW Nokia 9 PureView – Telefonul cu cinci camere foto care acționează simultan
Cinci camere foto care acționează simultan și care, împreună cu un senzor de adâncime, permit refocalizarea imaginilor după ce au fost făcute: așa sună elementul central de pe noul Nokia 9 PureView, un vârf de gamă pentru cei pasionați de fotografie. În realitate însă, după ce l-am testat mai bine de două săptămâni, am ajuns la concluzia că noul model Nokia e mai degrabă un foarte bun telefon, decât o foarte bună cameră foto. Da, configurația de camere produce uneori fotografii excelente, dar necesită poate prea multă osteneală și răbdare, cel puțin din partea utilizatorului obișnuit. Citește un review HotNews.ro în detaliu cu Nokia 9 PureView și vezi care sunt plusurile și minusurile noului model.
–
TELEFONUL
Înainte de toate Nokia 9 PureView e un telefon și, dincolo de camera sa mai specială, am încercat să aflăm cum se achită noul dispozitiv de la Nokia de sarcinile de bază pentru un vârf de gamă din 2019.
Timp de două săptămâni cât am testat Nokia 9 PureView am căutat să trecem dispozitivul prin aceleași rigori de folosință prin care au trecut recent și alte telefoane cărora le-am făcut review – telefoane precum Samsung Galaxy S10 Plus sau Google Pixel 3XL, vârfuri de gamă cu un preț totuși mult mai mare decât ce oferă acum Nokia.
Pe scurt, putem spune că Nokia 9 PureView e un telefon care bifează lejer majoritatea căsuțelor și e un pachet suficient de convingător atât pentru un utilizator dedicat, cât și pentru utilizatorul care doar caută un telefon bun la un preț accesibil.
–
Ce ne-a plăcut:
+ Software-ul curat și foarte rapid – Android 9 Pie pur și nealterat, așa cum vine de la Google.
+ Telefonul face parte din seria AndroidOne = actualizări de sistem de operare pentru doi ani și actualizări de securitate pentru trei ani.
+ Design-ul – deși pe alocuri prea tradițional în ochii unora, noi am apreciat mult muchiile șlefuit și spatele de sticlă ușor rotunjit spre margini și fără protuberanțe, deși găzuidește multiple module de camere foto.
+ Ecranul P-OLED foarte plăcut și luminos
+ Autonomia bateriei destul de bună – am reușit constat să ducem o zi în condiții normale de utilizare și seara, la final, să avem în jur de 30-35% rămas (zile de 17-20 ore cu timp de ecran de 3-3,5 ore)
Ce nu prea ne-a plăcut:
– Cititorul de amprente din ecran – de multe ori greoi și cu mari probleme adesea în a recunoaște din prima amprenta, este cel mai slab astfel de senzor testat până acum.
– Lipsa mufei audio de 3,5 mm
–
Alte aspecte:
> Audio: Telefonul are doar un singur difuzor amplasat la baza telefonului – E decent, dar nu grozav. Are un volum destul de puternic, dar apar distorsiuni la valoarea maximă, astfel că de cele mai multe ori l-am folosit mulțumitor pe la două treimi din volum. În cutie telefonul vine și cu o pereche de căști in-ear cu mufă clasică 3,5 mm, destul de bune (în pachet există și adaptorul 3,5 mm – USB Tip C)
> Sunetul în conversații a fost destul de bun de partea utilizatorului, dar și persoanele de cealaltă parte a „firului” ne-au spus că ne aud bine și fără probleme.
> Telefonul vine la pachet și cu un încărcător rapid (18W) care să umple cu repeziciune bateria de „doar” 3.320 mAh. Chiar dacă vorbim de o baterie mai mică decât pe alte vârfuri de gamă, am găsit totuși că autonomia e destul de bună, comparabilă.
> Preț: 2.700-2.800 de lei
–
Hardware / Specificații
Display: 5,9-inci Quad HD P-OLED (1440 x 2880 pixeli, raport 18:9 ratio, densitate ~538 ppi), compatibil HDR10 / 79% din suprafața frontală / protejat de Corning Gorilla Glass 5
RAM: 6 GB RAM
Stocare: 128GB (fără spațiu de card extern)
Procesor: Qualcomm Snapdragon 845 (10 nm) / Octa-core (4×2.8 GHz Kryo 385 Gold & 4×1.7 GHz Kryo 385 Silver)
GPU: Adreno 630
Baterie: 3.320 mAh Li-Po
Camere principale (pe spate):
-Foto: 5X12 MP (2xRGB + 2xMonocrom) – f/1.8, 28mm, 1/2.9″, 1.25µm / Zeiss optics, dual-LED dual-tone flash, HDR, panorama
-Video: 2160p@30fps, 1080p@30fps, HDR
Cameră foto frontală: 20 MP, 1.0µm, HDR / video 1080p@30fps
Dimensiuni: 155 x 75 x 8 mm
Greutate: 172 grame
Sistem de operare: Android 9.0 (AndroidOne)
Senzori: Senzor de amprentă optic sub ecran, Acelerometru, Busolă, Barometru, Giroscop, Proximitate
Conectivitate: Wi-Fi 802.11 a/b/g/n/ac, dual-band, Wi-Fi Direct, Bluetooth 5.0, A2DP, LE, aptX, USB 3.1 TypeC
Viteză Rețea: LTE Cat 16 4×4 MIMO
Alte caracteristici:
– cititor optic de amprente sub ecran
– rezistent la apă și praf – IP67
– Always On Display
– Wireless charging 10W
– Culori: Midnight Blue
– Difuzor audio la bază
FOTOGALERIE – Nokia 9 PureView
Nu se vede galeria pe mobil sau vrei să vezi pozele la dimensiunea maximă? Click aici (Flickr).
–
Din punct de vedere al specificațiilor hardware, Nokia 9 PureView bifează mai toate căsuțele. Poate singurele aspecte mai puțin la zi sunt lipsa unei mufe audio 3,5mm și folosirea procesorului Snapdragon 845, model vârf de gamă pentru anul 2018, nu pentru acest an. Chiar și așa, SD845 e un procesor extrem de apreciat care în continuare stă la baza unor telefoane foarte apreciate precum Google Pixel 3, Samsung Note9, HTC U12+ sau OnePlus 6T.
Protecție la apă și praf IP67, cititor de amprente sub ecran, încărcare wireless rapidă (10W), 128 de GB stocare și 6 GB de RAM – toate specificații de top în ziua de azi. Mai punem la astea și miriada de camere (5 pe spate și una de 20 MP pe față) și deja avem un pachet foarte atractiv.
–
Cititorul de amprente sub ecran
Poate cel mai slab punct al telefonului – cititorul optic de amprente de sub ecran este dezamăgitor, de departe cel mai slab astfel de senzor pe care l-am testat până acum pe un telefon.
Nu doar că adesea e încet și reacționează greoi, ci și recunoașterea nu funcționează cum trebuie și nu de puține ori utilizatorul e obligat să încerce de câteva ori până când reușește să deblocheze dispozitivul. Iar din setări telefonul nu permite înregistrarea aceleiași amprente de mai multe ori…
Ne-am dori mult să credem că HMD, compania părinte pentru telefoanele Nokia, va lua măsuri și vor încerca să îmbunătățească experiența prin eventuale actualizări de soft în viitorul foarte apropiat. Până atunci însă utilizarea amprentei pentru a debloca noul Nokia 9 PureView va fi o corvoadă pentru utilizator în mare parte a timpului.
–
Ecran + Design&Ergonomie
Design-ul telefonului este destul de reușit după părerea noastră, chiar dacă discutăm în mare parte de un melanj între elemente la modă în prezent și linii care au fost folosite mai degrabă în perioada 2017-2018.
Ecranul, deși nu acoperă în întregime partea din față (ramele sunt destul de generoase, mai ales sus-jos), este un P-OLED QHD (1440 x 2880, ~538ppi) foarte plăcut la privire, HDR10, foarte luminos și cu colțurile subtil rotunjite.
Un element care atrage atenția, deși provine din altă epocă a design-ului, este marginea de metal cu muchii șlefuite. Noi am apreciat foarte mult acest element, dar am primit și aprecieri mai puțin apreciative în perioada de test. Probabil e genul acela de element – „love it or hate it”.
La capitolul ergonomie credem că Nokia 9 PureView stă chiar foarte bine.
Am apreciat butoanele cu feedback bun și faptul că – deși telefonul are cinci camere pe spate, un senzor de profunzime și un modul cu led-uri – nu există elemente care să iasă în relief pe spatele telefonului. Mai mult, spatele din sticlă e ușor curbat pe laterale și face ca telefonul să fie foarte ușor de manevrat în mână.
Software
Poate unul dintre cele mai mari plusuri pentru acest telefon este capitolul software. Nokia 9 PureView e inclus în programul AndroidOne prin care oferă utilizatorului o experiență aproape nealterată a sistemului Android dezvoltat de Google și garantează doi ani de actualizări de sistem și trei ani de actualizări de securitate.
Dincolo de aceste garanții de actualizări pe viitor, în perioada noastră de test am putut aprecia foarte mult rapiditatea sistemului, lipsa erorilor sau blocajelor și faptul că Androidul 9 (Pie) este coerent în design, pur și nealterat: fără aplicații preinstalate de către producător, fără aplicații dublate, fără meniuri rearanjate inutil.
––
CAMERA FOTO
Din punct de vedere tehnic, ceea ce a reușit să realizeze HMD pe noul Nokia 9 PureView este absolut impresionant: cinci camere de 12 Megapixeli care să funcționeze instant și împreună (doi senzori color și trei monocrom), laolaltă cu un senzor de profunzime (TOF – time of flight sensor)
Toate aceste camere la un loc reușesc să adune, după cum spune Nokia, „cel puțin 60 MP de date imagistice” și să le salveze atât ca un JPEG peste care funcționează un algoritm auto de post-producție, cât și ca imagini RAW foarte detaliate.
În realitate însă, în utilizarea de zi cu zi, am găsit că tot setup-ul de pe Nokia 9 PureView nu e chiar așa de strălucit și pe alocuri lasă de dorit, chair dacă în unele cazuri fotografiile ies excelent.
–
Ce ne-a plăcut la cameră:
+ Informațiile referitoare la adâncimea de câmp (depth mapping) în fiecare fotografie realizată – Permite refocalizarea multor cadre după ce au fost făcute, lasă utilizatorul să estompeze fundalul sau prim-planul diferit în funcție de poziția elementelor în cadru. Tot datorită adâncimii de câmp înregistrate telefonul poate „decupa” doar culorile unor elemente din cadru, lăsând restul alb-negru spre exemplu.
+ Fotografiile pe lumină bună au suficiente detalii cât să permită o editare ulterioară în profunzime (mai ales în formatul RAW)
+ Chiar și pe modul auto pozele procesate ies destul de bine – întocmai precum un HDR foarte bun, chiar dacă puțin mai reci și destul de aspre (detalii conturate la extrem)
+ Pozele realizate cu senzorii monocrom sunt foarte bune și detaliate
+ Camera de pe față de 20MP este surprinzător de bună
Ce NU ne-a plăcut:
– „Camera error – Can’t connect to camera. Dismiss” – O eroare persistentă care de multe ori a făcut camera de nefolosit.
– Experiența software cu camera este per total dezamăgitoare – totul durează foarte mult: procesarea imaginilor mai ales, dar și comutarea între diferitele moduri.
– Modul Panorama este destul de slab. E realizat doar cu un singur sensor și adesea fotografiile de afară ne-au ieșit arse și supraexpuse, iar nivelul de detalii lasă mult de dorit…
– Fotografiile făcute noaptea sau pe lumină slabă nu impresionează , ba dimpotrivă…
–
Experiența de utilizare – aplicația camerei
Înainte de a discuta despre fotografiile pe care le poate realiza noul Nokia 9 PureView credem că e important să discutăm puțin despre experiența de utilizare și despre partea software – să scăpăm din start de asta ca apoi să ne concentrăm doar pe imagini.
Pe scurt: experiența lasă mult de dorit. În primul rând, procesarea fotografiilor durează foarte mult – uneori chiar și 15 secunde. Pe undeva e de înțeles tehnic vorbind – multiple cadre de 12 MP, informații ce țin de profunzimea cadrului, toate combinate și procesate într-o singură fotografie. Chiar dacă captarea se face instant când utilizatorul apasă butonul de pe ecran, ba chiar acesta poate trage în continuare la foc automat și pozele se captează – procesarea imaginilor în spate durează și durează. Realizarea mai multor fotografii va face ca acestea să se proceseze în background pe rând și, tot pe rând, după ceva timp să apară și în galeria foto.
Dincolo de aceste întârzieri, o altă problemă ne-a scos din minți în toată perioada de test: o eroare persistentă care ne scotea frecvent din aplicație sub pretextul că telefonul nu se poate conecta la cameră…
Eroarea, care apărarea cam la fiecare a doua încercare de fotografiere cu camera, a rămas persistentă chiar și după ce am resetat sistemul cu totul. Cu atât era mai persistentă eroarea cu cât încercam să avem sesiuni mai ample de fotografiere. Exasperant!
Dincolo de lentoare și erori, nu am apreciat nici faptul că pentru a schimba rezoluția pozelor sau clipurilor video telefonul ne scoate din fereastra de compunere și ne bagă într-un meniu vertical care de multe ori nu se alinia automat cu orientarea de tip „landscape” în care țineam telefonul.
–
Modul Auto
În general imaginile pe care Nokia 9 PureView le realizează și apoi le produce după procesare sunt bune sau chiar foarte bune și pot fi puse lejer alături de „campioni” precum Google Pixel. Diferența e că imaginile de pe Nokia sunt mai naturale, mai reci puțin, mult mai aspre la detalii în modul Auto și permit la o editare ulterioară un interval mai larg de modificări.
De remarcat că între imaginea pe care telefonul o arată pe ecran în timp real (preview) și fotografia realizată și procesată este o diferență enormă. De altfel, imaginea din timp real este cea preluată doar de pe una din camerele color principale, pe când fotografia finala este rezultatul tutoror camerelor și a procesării automate.
În general fotografia finală – procesată, lasă impresia unui HDR puternic aplicat, dar fără să pară articial. Zonele umbrite sunt uniform și natural luminate, chiar dacă fotografiile par mai reci decât te-ai aștepta să iasă.
De remarcat că între o poză JPEG pe auto și un RAW tot pe auto, prima iese foarte-foarte aspră – adică detaliile sunt puternic exagerate, fiecare contur este scos în evidență, un aspect care poate pentru unii nu e neaparat un lucru bun.
Pe timp de noapte – Ușor dezamăgitor…
Așa cum am spus, în general pozele ies bune sau chiar foarte bune, dar asta doar atunci când există lumină suficientă în cadru.
Pe timp de noapte sau lumină puțină, rezultatele de pe Nokia 9 PureView sunt mai degrabă dezamăgitoare – mult zgomot, puține detalii păstrate care pot ajuta la „salvarea” pozei într-o editare ulterioară.
Pentru un setup cu cinci camere, despre care producătorul spune că e făcut să capteze „o cantitate de lumină de până la 10 ori mai mare față de un singur senzor color”, rezultatele produse nu impresionează, ba chiar pe alocuri sunt chiar mai slabe comparativ cu ce ne-am obișnuit deja pe mai noile vârfuri de gamă ale competiției care au camere mai „tradiționale”.
FOTOGALERIE – Poze pe „Auto” cu noul Nokia 9 PureView:
Nu se vede galeria pe mobil sau vrei să vezi pozele la dimensiunea maximă (cu detalii Exif)? Click aici (Flickr).
–
Editarea pozelor și profunzimea cadrelor
Un avantaj al unei configurații cu cinci camere ar fi acela că pozele realizate – fie RAW, fie JPEG – ar trebui să aibă mai multe informații și detalii care să permită un grad de editare mai amplu decât la alte telefoane.
Comparate pe același ecran, fotografiile „auto” făcute cu Nokia 9 PureView față de cele de pe un Google Pixel, de exemplu, par per ansamblu mai puțin atractive – mai reci, mai aspre. Dacă, totuși, utilizatorul intră puțin și începe să editeze fotografia, atunci poate obține la final una care să arate mai bine nu doar per ansamblu decât cea scoasă de vârful de gamă de la Google, ci și în detaliu.
În plus, toate fotografiile captate beneficiază de MARELE AVANTAJ de a putea fi modificată profunzimea cadrului DUPĂ captarea fotografiei. Adică nu trebuie să ne decidem neaparat dinainte că vrem să facem o poză în modul portret în care fundalul să fie estompat, ci telefonul captează informațiile de profunzime la orice poză. Mai mult, utilizatorul poate selecta tot după ce a făcut poza și unde să fie punctul de focus astfel încât restul să fie estompat gradual.
De altfel, modul de estompare a fundalului (sau prim-planului chiar!) este probabil cel mai bun și exact pe care l-am testat pe un telefon. Profunzimea de câmp e surprinsă pe mai multe planuri, astfel încât nivelul de „blur” aplicat ulterior este diferit în funcție de cât de departe sunt unele de altele diferitele elemente din cadru.
Spre exemplu, în cazul unor elemente din background-ul îndepărtat acestea vor fi estompate complet, pe când detalii mai apropiate vor avea un grad de „blur” mai redus. Ba mai mult, alte elemente care sunt poate în fața subiectului vor fi și ele subtil estompate.
Mai jos, lasăm două fotogalerii cu imagini EDITATE ulterior după ce au fost captate cu Nokia 9 PureView – prima cu imagini normale, a doua cu imagini în care exemplificăm profunzimea de câmp ce poate fi aplicată fotografiilor:
FOTOGALERIE – Poze editate realizate cu Nokia 9 PureView:
Nu se vede galeria pe mobil sau vrei să vezi pozele la dimensiunea maximă (cu detalii Exif)? Click aici (Flickr).
–
FOTOGALERIE – Exemple de poze cu editări ulterioare pe partea de estompare a detaliilor și a adâncimii de câmp:
Nu se vede galeria pe mobil sau vrei să vezi pozele la dimensiunea maximă (cu detalii Exif)? Click aici (Flickr).
–
VIDEO
Pe partea de video Nokia 9 PureView nu stă chiar așa de bine. Filmările sunt realizate cu un singur senzor de pe spate, iar calitatea nu e grozavă mai ales dacă discutăm de video din mișcare sau pe lumină slabă. În plus, nici filmări la 60 de cadre pe secundă nu există din setări, ci doar la 30 de cadre pe secundă.
Filmările video 1080p au, totuși, o stabilizare electronică (din software) care, pe lumină bună, este chiar destul de reușită. E poate singurul lucru ce ne-a impresionat pe partea video.
Totuși, pe lumină slabă stabilizarea nu poate compensa și imaginile în mișcare suferă niște scuturături sesizabile.
Pe partea 4K, filmările statice și cu grijă sunt bune, chiar dacă doar până la 30fps, însă din mișcare sunt aproape de nefolosit. Nu există vreun fel de stabilizare pentru cadrele la 4K.
De remarcat că sunetul captat este destul de bun, iar Nokia mai oferă un plus. Direct de pe ecran, chiar și în timpul unei înregistrări, permite utilizatorului să selecteze pe care parte să fie „atente” microfoanele: să fie înregistrat sunetul dimprejur, sunetul din fața telefonului (unde e îndreptată camera) sau sunetul din spatele său (dinspre utilizator).
VIDEO – 1080P@30fps (cu stabilizare electronică pornită)
–
VIDEO – 4K@30fps (fără vreun fel de stabilizare disponibilă)
–
Un fel de concluzie…
Nokia 9 PureView e un telefon care se achită foarte bine de majoritatea sarcinilor, dar chiar la capitolul la care ar trebui să exceleze – fotografiatul – mai sunt încă lucruri ce ar trebui finisate.
Da, fotografiile pe care le scoate pot ieși uneori foarte bune, cu siguranță suficient de detaliate încât să poată fi editate mai în profunzime (inclusiv și doar în varianta JPEG) , însă experiența finală pentru utilizator – timpul foarte lung de așteptare pentru procesarea imaginilor captate, problemele și erorile persistente ce țin de partea software și deseori rezultatele pe auto care nu sunt neaparat mai bune decât a altor competitori cu camere mai simple și experiență de utilizare mai comodă – duce la întrebarea: „chiar merită?”.
Pe de altă parte, telefonul în sine este unul foarte bun, destul de reușit – mai puțin doar cititorul de amprente de sub ecran – astfel încât la prețul relativ mic cu care se vinde l-ar putea face destul de atractiv pentru mulți utilizatori.
În orice caz, am apreciat foarte mult două lucruri esențiale la Nokia 9 PureView: reușita tehnică de a îmbina cinci astfel de camere și un senzor de profunzime – o aplecare clară a producătorului să realizeze ceva diferit pe piață, și experiența software foarte curată și rapidă, un telefon AndroidOne care ar trebui să însemne actualizări garantate pentru doi-trei ani de acum încolo.
INTERVIURILE HotNews.ro