Revolta generației Z va continua în 2026? Tinerii sunt gata să răstoarne sistemul, dar nu știu ce să pună în loc. „O țară diferită de cea a părinților lor”

Și în alegerile din România, dar și în alte țări, tinerii generației aflate în jurul vârstei de 23-29 de ani s-au exprimat puternic în anul care a trecut. „Politica lor este o explozie de frustrare”, spune un fost analist CIA despre Generația Z, într-un articol pentru publicația „The Free Press”, în care explică forța, dar și limitele noilor mișcări.

• „Tinerii s-au pierdut în spațiul cibernetic toată viața și acum trebuie să se confrunte cu mizeria și nebunia de a trăi în istoria reală”, spune Martin Gurri. 

În Bulgaria, Bangladesh, Peru, Madagascar, Maroc și în alte părți ale globului, tinerii din generația Z – cei născuți între 1997 și 2012 – au ieșit anul acesta în stradă, în încercarea de a răsturna guvernele. 

În România, Ana Ciceală, o candidată fără fonduri și fără notorietate, dar sprijinită de un corp entuziast de tineri voluntari, a obținut la alegerile locale din București un nesperat vot de aproape 6%. Ea a reușit să strângă la jumătate din voturile lui Cătălin Drulă, reprezentantul USR, partidul care acum un deceniu reprezenta, aproape singur pe eșicher, tabăra „revoltaților”. 

„Problemele de pe agenda publică au rezonat cu cei mai tineri”, a declarat la final Ciceală, confirmând publicul țintă al mesajelor sale: tinerii.

„Tinerii și tinerele de astăzi sunt în război cu lumea”

În analiza în care privește critic spre protestele generației Z, un fost analist CIA, Martin Gurri, în prezent publicist și cercetător invitat la Mercatus Center, un think tank american libertarian, afiliat Universității George Mason, vede și limitele revoltei generației Z.

Chiar și atunci când reușesc să răstoarne guvernele, revoluționarii nu știu cum să înlocuiască vechile sisteme, susține el.

„Tinerii și tinerele de astăzi sunt în război cu lumea. Lipsiți de obiceiurile și tradițiile locale, ei tind să experimenteze realitatea ca pe o fricțiune exasperantă și suferă de niveluri excesive de anxietate, depresie și sinucidere. Politica lor este o explozie de frustrare”, spune Gurri, în textul pentru publicația conservatoare „The Free Press”.

Bloomberg vede și altă latură: „Copleșiți de chirii și costuri de trai în creștere” 

Explicând contextul revoltelor, Gurri face un portret al generației tinere – „atașate de smartphone-uri”, care crește „într-o virtualitate enervantă și derutantă” și „într-o țară diferită de cea a părinților lor”.

Observațiile lui Gurri insistă mai puțin pe aspectul economic al revoltelor.

Prin comparație, într-o analiză diferită, agenția Bloomberg oferă argumente mai pragmatice ale protestelor declanșate de tinerii „copleșiți de chirii și costuri de trai în creștere și confruntați cu un viitor în care roboții și inteligența artificială le amenință locurile de muncă”.

„Știe să distrugă, dar nu știe să construiască”

În analiza pentru „The Free Press”, Gurri reiterează practic o teză dezvoltată în cartea sa, „Revolta publicului”, care descrie modul în care politica se schimba pe fondul exploziei de surse de informații.

Această nouă dinamică informațională creează crize recurente constante pentru oricine se află la putere, spune fostul analist CIA în cartea sa.

Iar această dinamică este fundamental instabilă, deoarece este una care știe să distrugă, dar nu știe să construiască, crede Gurri, care într-un interviu acordat la începutul acestui an spunea că a votat pentru Trump și considera că acesta ar putea construi un sistem stabil și o agendă pozitivă.

Nepal, un nou premier ales pe platforma de jocuri Discord

Câteva caracteristici sociale par să favorizeze revoluțiile: mișcările generației Z au prins contur în locuri în care tinerii sunt disproporționat de numeroși, iar guvernele nu sunt familiarizate cu internetul, spune autorul.

Unul dintre exemplele oferite de Gurri în analiza sa este cel al Nepalului, care, spune el, ilustrează modelul angajamentului politic al generației Z.

Nepalul a fost prost guvernat timp de decenii, elita de la putere – profund coruptă – așa că tinerii nepalezi au demarat o campanie pe rețelele sociale, expunând stilul de viață luxos copiilor clasei conducătoare.

Protestele inițiale, pașnice, au izbucnit după ce guvernul a închis mai multe platforme digitale. Iar revolta a devenit violentă după ce guvernul a răspuns cu violență la manifestațiile pașnice, omorând peste 70 de tineri.

Regimul maoist s-a dezintegrat peste noapte, iar țara s-a trezit fără un guvern funcțional.

Într-o evoluție fără precedent istoric, un prim-ministru a fost ales prin organizarea unui sondaj pe platforma de jocuri Discord, spune Gurri, iar guvernul provizoriu, lipsit de legitimitate, a apelat la mișcarea Gen Z pentru idei.

Ce urmează după revoltă?

Fostul analist CIA spune însă că principiile dorite de generația Z nu au fost clare, că „mișcarea de protest nu a depășit niciodată stadiul de negare a vechiului sistem” și că „nu s-a obosit să imagineze alternative”.

Gurri spune că mai multe grupuri din Generația Z au alcătuit un proiect de acord „încărcat cu limbajul abstract al internetului” – cerând, de exemplu, „o lume incluzivă”, dar că nu au fost specifici atunci când au cerut implementarea de reforme.

Prin urmare, spune el, după noile alegeri programate pentru martie 2026, vechile partide, conduse de vechea clasă politică, vor controla probabil următorul guvern.

„Generația Z nu are nimic real cu care să le înlocuiască, iar singurul proces de schimbare pe care l-au stăpânit în viața lor tânără este acela al revoltei feroce, dar intermitente”, crede fostul analist CIA.

Madagascar: „o revoltă fără lideri, fără ideologie coerentă”

Madagascar, unde anul acesta a avut loc răsturnarea regimului șubred al președintelui Andry Rajoelina, este un alt exemplu în analiza pe tema revoltelor generației Z.

La fel ca frații lor nepalezi, rebelii s-au coordonat pe rețelele sociale, fără o organizare formală, lideri recunoscuți și o ideologie coerentă.

Acest lucru, spune Gurri, le-a oferit anumite avantaje tactice: mișcarea nu putea fi decapitată de represaliile regimului. De asemenea, aceasta a însemnat că protestele au avansat în mod imprevizibil.

Tinerii din Madagascar au acuzat corupția și problemele economice. „Am crescut într-o țară marcată de sărăcie extremă”, au scris ei, „o realitate persistentă la care generațiile anterioare nu au reușit să aducă soluții echitabile și durabile”.

Cereri: Soluții reale, dar neclare

Ei au cerut „soluții reale” – întotdeauna nespecificate, spune Gurri – la „întreruperile nesfârșite de electricitate și apă” și au denunțat „favoritismul și corupția” regimului, cerând „transparență, responsabilitate și reforme profunde”.

Madagascar este una dintre cele mai sărace țări de pe Pământ. 80% din populație se află sub pragul internațional al sărăciei, 60% dintre oameni au acces redus sau nu au acces la electricitate în casă.

Gurri pune însă sub semnul întrebării statutul protestatarilor.

„Având în vedere pagina de Facebook cu 100.000 de urmăritori, mobilizarea online abilă și utilizarea limbii franceze în multe dintre postări, tinerii insurgenți aveau în mod evident acces la electricitate, laptopuri și smartphone-uri și împărtășeau un nivel considerabil de educație”, a subliniat el.

În opinia lui Gurri, protestatarii au luptat pentru săraci, dar erau descendenții unor elite neliniștite – o observație care, spune el, poate fi extinsă la mișcările Gen Z de pretutindeni, inclusiv cea are l-a adus la primăria New York-ului e Zohran Mamdani.

Totul la vedere

Internetul a fost cel care a facilitat liniile de atac ale protestatarilor.

Demonstrațiile de stradă au fost organizate pe Discord, protestatarii s-au consultat, tot pe Discord, cu omologii lor nepalezi, iar imaginile apărute online cu vile jefuite au șocat și demoralizat regimul.

Președintele Senatului a fost discreditat când s-a dezvăluit că deținea mai multe conturi de propagandă pe Facebook, iar identitatea agenților mascați care au tras asupra civililor neînarmați a fost descoperită și făcută publică pe TikTok și Instagram.

Când Rajoelina a fugit, transparența radicală l-a urmărit până la capăt, iar activiștii au folosit un tracker online pentru a vedea cum acesta pleacă cu un avion privat spre Mauritius, apoi este evacuat de francezi către insula Réunion.

Odată cu prăbușirea guvernului însă, armata a umplut vidul de putere, observă Gurri.

„Mișcarea Gen Z a îmbrățișat la început noul guvern, dar de atunci a devenit dezamăgită. Așa este generația aceasta: nu oferă planuri, dar le respinge pe ale altora – uneori, trebuie recunoscut, pe bună dreptate”, spune fostul analist CIA.

Lumea dominată de generația Z

Gurri crede că alte revolte asemănătoare pot avea loc în alte colțuri ale lumii și sugerează că efectul ar putea a fi unul de haos.

El observă că și Europa, „care își controlează riguros mediul digital” a fost atinsă de aceste revolte. Exemplul fostului analist CIA este Bulgaria, unde protestatarii au forțat demisia prim-ministrului Rosen Jeliazkov.

Hotnews a analizat cu ajutorul unui jurnalist de la Sofia contextul protestelor din Bulgaria, unde guvernul a căzut în urma manifestațiilor împotriva corupției și a creșterii taxelor, manifestații la care au participat tineri din generația Z, dar care au fost inițiate de o forță politică – We Continue the Change – Democratic Bulgaria, care a fost cel mai puternic susținător al reformei judiciare și anticorupție.

Condițiile locale ale tuturor acestor proteste ale generației Z sunt cauza imediată, scânteia care aprinde focul, combustibilul este însă global, iar modelele de perturbare au urmat schimbările demografice și logica unui sistem informațional interconectat, spune Gurri.

Proteste asemănătoare au avut loc în trecut, iar Primăvară Arabă este un exemplu, spune fostul analist CIA. Noua generație nu este neapărat diferită, crede el.

Alienarea tinerilor e azi, „care pare atât de teatrală, este total reală”, spune Gurri. „S-au pierdut în spațiul cibernetic toată viața și acum trebuie să se confrunte cu mizeria și nebunia de a trăi în istoria reală”, adaugă el.

În cele din urmă, concluzionează fostul analist CIA, în contextul acestei revolte, foarte multe țări, bogate și sărace, se vor trezi prinse într-o versiune a filmului clasic horror al lui Alfred Hitchcock, când un atac al păsărilor declanșează o explozie și un incendiu într-un orășel liniștit din America.