Revolta sau resemnare? Ce urmeaza

Autori importanti ca Vladimir Tismaneanu, Sebastian Lazaroiu, Ion M. Ionita sau Cristian Pantazi atrag atentia ca rabadarea oamenilor a ajuns la capat, ca Romania se afla in pragul unei revolte sociale in caz ca politicienii vor intinde coarda fugind ca de obicei de raspundere. Sistemul corupt de putere si-a epuizat resursele, nu mai poate continua multa vreme la fel. Sebastian Lazaroiu identifica o „criza de incredere de proportii apocaliptice” si crede ca nu depinde decat de partide „dacă viitoarele schimbări se vor produce pasnic sau violent”. Cristian Patazi merge ceva mai departe si vede in generatia 18+ motorul capabil sa reporneasca sistemul.

Chiar am ajuns in punctul de fierbere? Am deschis, in fine, ochii? Nu cumva se va stinge totul intr-o saptamana? Putem conta pe o noua generatie?

• Cristian Pantazi: Generatia 18+ nu e ca generatia mea. E o generatie mai dura decit a mea. Generatia mea si-a consumat mult din energie pentru a supravietui, am facut trecerea de la jungla anilor 90 la o societate mai asezata, dar cu multe imperfectiuni. Noi am facut compromisuri pentru a merge mai departe. Generatia 18+ nu a apucat sa se contamineze cu aceasta cultura a compromisului. De aici vine duritatea ei, o simt cum creste tot mai puternic si mai asezat. De ea nu vor scapa nici cei care, aflati in pozitii caldulte, isi cauta alibiuri sa nu faca nimic in numele unei neimplicari suverane.

Eu nu sunt atat de optimist. Generatia nascuta dupa 90 prezinta o multime de avantaje fata de noi ceilalti, dar inca n-o vad capabila sa determine schimbari majore. Noi ne-am ratat vietile de cetateni in anii tranzitiei. Am facut, poate, compromisul acceptarii jumatatilor de masura, am trait cu „merge si asa”-ul mostenit de la parinti.

Ne-am zis, resemnati, ca politicienii reflecta perfect chipul si asemanarea noastra, nici mai rai, nici mai buni. Generatia hip sau cu netul in brate a crescut, din pacate, tot in universul nostru si al partintilor nostri, in lumea jumatatilor de masura, invatati de acasa cum sa se descurce in viata, cum sa copieze la bac, sa fenteze legi ca sa suprevietuiasca intr-o tara fara reguli. Sigur, nu toti dar suficient de multi.

Nu vad cum au reusit ei sa evite contaminarea cu aceasta cultura a compromisului. Constat ca patronii de la Colectiv era toti tineri, actionarul principal avea vreo 28 de ani, dar stiau exact cum merge treaba prin Bucuresti, cum fentezi regula sau cum sari putin statul din schema de la plata datoriilor. Adica pareau perfect integrati in cultura compromisului. Chesita asta s-a lasat cu peste 30 de morti si 180 de raniti, bilant provizoriu. Au invatat calcatul pe cadavre de la generatia noastra si de la generatia parintilor nostri, sa ne intelegem bine.

Nu cred ca despre generatii este vorba aici.Mai degraba avem de-a face cu o masa critica de nemultumiti de toate varstele. Acestia pot fi tineri care au depasit statutul de rebel fara cauza si incepe sa inteleaga precis de ce sistemul functioneaza prost, din vina cui. In aceasta masa critica de revoltati intra apoi cei din generatia 40+.

Ei, cetatenii ratati ai Romaniei, arata cel mai prost in peisajul asta. Generatia mea si-a pierdut cei mai frumosi ani viermuind int-o tara bezmetica, cu politicieni corupti si fara viitor. Astia ne-au furat totul, drumuri, spitale, scoli. Ne-au mai omorat ceva: speranta ca intr-o buna zi vom scapa de ei. Ne-au dat insa cu toata generozitatea motive de lehamite si de abandon.

Multi dintre noi au ajuns sa se complaca in mocirla lor, sa nu mai viseze la nimic bun. Cei care s-au saturat au plecat pur si simplu. Cativa au ales constient sa se bata cu morile de vant.

Aici, in generatia ratata vad cel mai mare potential de revolta. Generatia 40+ a ajuns la apogeul ei. Pe noi ne asteapta inevitabil caderea, iesirea treptata din scena si ora bilantului. Nu mai avem chiar atat de mult timp. Nimeni nu accepta usor ca si-a risipit viata intr-o tara luata in captivitate de o mana de borfasi. Cu astia, ingrozitor de multi au devenit complice. Uita-te putin in jur. Nu-i vezi?

Vestea cumva buna ar fi ca nimeni nu vrea mai doarma in papuci cand sun nasul lui mor oameni. Maine, victimele pot fi copiii nostri. Aceasta generatie trecuta prin mineriade, prin jungla anilor 90, cum zice Cristian Pantazi, intr-o lupta eterna pentru supravietuire a ajuns la capatul rabdarii.

Aceasta generatie, care s-a irosit sub toate tipurile de conducatori, de la Iliescu si PSDR, Constantinescu si CDR, iarasi Iliescu si Nastase, apoi Basescu si PDL, plus tot ce a urmat dupa el, Boc, Tariceanu, Ponta, nu mai are astazi optiuni. Faptul ca au inceput sa infunde inchisoarea e inca prea putin. Mai trebuie recuperati banii furati si timpul pierdut. Pentru asta, multi trebuie sa degajeze putin tereneul.

Aceasta generatie de 40+ a strans mai multe frustrari, umilinte si dezamagiri decat poate duce un om nascut si trait intr-o democratie asezata. Aici vad acumulandu-se rapid o masa critica de revoltati dispusi sa puna piciorul in prag, sa umple strazile. Asta nu inseamna ca nu veti gasi destui tineri la fel de revoltati. Cu mica diferenta ca in spatele lor nu se intind cimitirele de morti, cu oameni sau sperante ingroapte in ele.

Noua generatie lupta pentru alta agenda si alte prioritati decat cele care ne-au mancat noua tineretea.

Din fericire, ei inca pot alege daca raman sau pleaca. Ei, tinerii cu toata viata in fata, nu mai pariaza totul pe Romania si bine fac. Pentru ei, viitorul este oriunde in UE. Multi fug din micul iad romanesc inca din scoala. Putini se mai intorc. Noua generatie are un debuseu de care noi nu am beneficiat decat mai tarziu: libera circulatie, mobilitatea uriasa si acces practic nelimitat la informatie.

Am vazut la marsul de duminica destui varstinici, ingrijorati de viitorul copiiilor si nepotilor. Cred, prin urmare, intr-o masa critica formata dincolo de generatii. Nucleul dur il gasim, totusi, in randul celor din generatia ratata sau mai corect spus generatia furata de politicieni.

Intrebarea cheie este daca toate aceste valuri de emotie puternica, cum le numea Sebastian Lazaroiu, ridicate si propagate cu ajutorul retelelor sociale (Rosia Montana, mitingul pro-Arafat din 2012, alegerile din noiembrie 2014 sau marsul de dupa tragedia din Colectiv) se vor inmulti sau se vor stinge asa cum au aparut? Vor degenera intr-o miscare violenta impotriva establishment-uluil sau se vor repeta ca simpla expresie a unui constiinte civice incurajata de expansiunea retelor sociale?

Deocamdata, toate miscarile contestatare au avut cauze foarte diferite. Ele s-au stins fara sa poata determina schimbari radicale in modul de functionare al societatii. Au oprit punctual un proiect, un politician dar sistemul a ramas intact.

Revolta de azi se va stinge treptat in cateva zile, poate vor cadea niste capete pana cand o noua criza ocupa agenda publica. Dar evenimentul nu se va sterge usor din memoria colectiva, ci se adauga la sirul lung de dezastre generate de coruptie si proasta guvernare, locala sau centrala.

Ca orice masa critica de nemultumire cronica, acest cazan sub presiune care a devenit astazi Romania sta sa explodeze in caz ca 2016 nu va aduce schimbari semnificative. Partidele nu sunt capabile sa se reformeze din interior. Vin cu acelasi tip de candidati de proasta calitate la consiliile locale si judetene, cu aceiasi primari obositi si tristi.

Obiectivul imediat pentru toti revoltatii de azi ar trebui alegerile locale, prioritate zero. Majoritatea deciziilor care ne afecteaza direct viata (scoala, spital, strada, canalizare, curatenie) aici se iau. Consiliile locale (micul parlament local) sunt complet iesite de pe radar, scapa ariei noastre de interes. Partidele trebuie obligate, presate sa-si schimbe radical oferta de primari si consilieri locali. Desigur, nu o vor face nici de data asta.

Prin urmare, cred ca sistemul nu se va schimba spectaculos nici dupa alegerile de anul viitor insa nu cred ca mai poate rezista asa incremenit inca un ciclu electoral complet. Momentul cand tot sistemul va crapa se apropie vertiginos. Vor forta cu totii lichidarea justitiei pentru ca asta reprezinta, in mintea lor, salvarea sistemului. Asta inseamna insa condamnarea noastra.

Sfarsitul este mai aproape decat isi imagineaza politicieni expriati ai Romaniei. Generatia furata nu mai are timp sa astepte ca asasinii sperantelor noastre sa lase in urma alti morti.