Sari direct la conținut
Actualitate

Rezolvarea subiectelor la BAC Română 2025. O studentă la Facultatea de Litere explică în detaliu răspunsurile la toate cerințele de la proba de azi

HotNews.ro
Rezolvarea subiectelor la BAC Română 2025. O studentă la Facultatea de Litere explică în detaliu răspunsurile la toate cerințele de la proba de azi

Prima probă scrisă de la examenul de BAC 2025 a început marți. Candidații, absolvenți ai clasei a XII-a, au avut trei ore la dispoziție pentru a rezolva subiectele primite. HotNews prezintă cum trebuiau rezolvate cerințele primite de candidații care au dat examenul de BAC marți.

SUBIECTUL 1 A:

  1. Sensul din text al cuvântului „prielnic” este „potrivit”, iar sensul secvenței „pe timpuri” este „odinioară”.
  2. O caracteristică a profesorilor la al căror curs de inaugurare sălile erau pline este talentul oratoric.
  3. Momentul zilei în care are loc cursul de inaugurare susținut de Vasile Pârvan este amurgul. Acest aspect este evidențiat de secvența „Soarele de toamnă în crepuscul străbătea palid și delicat pe ferestrele largi ale sălii de curs”. 
  4. Un motiv pentru care Vasile Pârvan face referire la originea numelui său este dorința de a glumi cu audiența, prin autoironie. După ce asistența salută solemn, prin ridicarea în picioare, interpretarea plină de haz pe care Vasile Pârvan o oferă numelui său este apreciată printr-un ropot de aplauze.
  5. Atmosfera din sala „Odobescu” înaintea începerii cursului este una de rumoare, spațiul fiind ticsit nu numai de studenți, ci și de persoane îndrăgostite de măiestria lui Vasile Pârvan de a prezenta arheologia. În așteptarea discursului strălucitului profesor, publicul dezbate, formulează aprecieri, opinii, demonstrând interes genuin și implicare. 
Diana Găbureac, studentă în anul al treilea la Facultatea de Litere a Universității “Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca FOTO Arhivă personală

SUBIECTUL I B:

Succesul reprezintă o stare de împlinire obținută prin atingerea unor obiective semnificative, oferind satisfacție interioară și contribuții pozitive. În opinia mea, înfățișarea unei persoane nu poate influența succesul acesteia, fiind un element mai puțin relevant față de abilități și valori.

În primul rând, caracterul, carisma și abilitățile de comunicare surclasează aspectul fizic în ceea ce privește obținerea succesului. Concret, pentru persoanele care interacționează cu publicul, modul în care livrează mesajul și conexiunea pe care o creează cu audiența sunt mult mai apreciate decât înfățișarea. Un exemplu valoros se relevă în textul-suport, care îl prezintă pe Vasile Pârvan, un profesor ilustru, „și un foarte bun vorbitor, și un excepțional om de știință”. În pofida faptului că se autocaracterizează drept „un om cu înfățișare modestă, mic de stat”, Vasile Pârvan câștigă aprecierea publicului prin erudiție și talent oratoric, dar și prin autenticitate. Discursul său este marcat de umor și autoironie, pe care le utilizează drept mod de conexiune cu publicul, pentru a proiecta naturalețe. În acest spirit, spune despre numele său că înseamnă „mic, biet… fără o înfățișare arătoasă”, iar umorul și carisma sunt răsplătite de public printr-un „ropot de aplauze pornite din suflet”. Astfel, autenticitatea și naturalețea unui orator sunt cele care asigură succesul, nu înfățișarea.

În al doilea rând, în domeniul științific, succesul nu este corelat cu aspectul fizic, întrucât creațiile, descoperirile și studiile sunt separate de imaginea personală a creatorului. În sfera academică, valoarea este transmisă prin idei, opere sau descoperiri fundamentale, care se impun independent de chipul sau trupul persoanei care se află în spatele acestora. Un exemplu elocvent este reliefat de George Emil Palade, biolog, medic și om de știință. Fiind laureat al Premiului Nobel, acesta a cunoscut o formă remarcabilă de succes profesional, care nu a fost influențată de înfățișare, ci de contribuțiile științifice revoluționare în domeniul biologiei celulare. Valoarea și succesul său au fost definite prin descoperirile sale, prin calitatea și originalitatea muncii sale, publicul raportându-se la rezultatele sale remarcabile, nu la apariția fizică. Astfel, succesul nu depinde de imaginea pe care cercetătorul o afișează, ci de schimbările majore pe care le proiectează prin eforturile sale, demonstrând că, în anumite domenii, aspectul fizic devine irelevant în fața activității.

În concluzie, înfățișarea nu condiționează succesul, fiind surclasată de abilitățile de comunicare, carisma, munca susținută și reușitele notabile ale individului.

SUBIECTUL al II-lea

Notațiile autorului reprezintă „vocea secundată a textului”, fiind elemente esențiale ale teatralității. În fragmentul dat, extras din „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, notațiile autorului au rolul de a asigura trecerea de la nivelul textual la cel al reprezentării, de a îndruma jocul actorilor și de a contribui la calitatea interpretării publicului.

O primă întâlnire cu indicațiile scenice este declanșată de o amplă didascalie funcțională, prezentă la începutul fragmentului. Aceasta are rolul de a fixa cronotopul – indicii spațiali sunt sugerați de secvențele „Încăpere strâmtă”, „casa curelarului Ion Sorcovă”, în timp ce timpul este indicat de secvența „în amurg”, ce sugerează înserarea. Tot prin intermediul didascaliilor, lectorul află numele celor trei personaje implicate în Scena II: Sorcovă, Nastasia, Vulpașin. Un alt rol asumat de notații este reliefat de schițarea decorului, de descrierea cadrului: „fereastră cu perdele albe și mușcate roșii”, „pat de scânduri”.

Didascaliile externe sunt dublate de cele interne, cu valoare expresivă, ce redau elemente esențiale pentru interacțiunea personajelor. Prima notație este atașată replicii lui Vulpașin și reprezintă o formă de caracterizare, redând vestimentația și aspectul acestuia: „în cămașă, cu mânecile sumese și palmele murdare, așa cum a ieșit din atelier”. Didascalia își asumă și rolul de a releva expresia lui Vulpașin la vederea Nastasiei, starea de surprindere care îl încearcă: „tresare și coboară privirea”. În plus, confuzia personajului este indicată de secvența „Nu știe ce să facă cu pălăria”. Disensiunea dintre Nastasia și Vulpașin este evidențiată de notația „s-a întunecat, nemulțumire”, ce ilustrează starea personajului feminin. Lui Vulpașin îi aparține încercarea de „surâs”, de apropiere, de dizolvare a tensiunii dintre cei doi. Eșecul este evidențiat de notația finală a fragmentului: „îi întoarce spatele și iese, trântind ușa”. Această didascalie are rolul de a surprinde atât gestul asumat de Nastasia, cât și modul în care aceasta percepe încercarea de reconciliere a lui Vulpașin.

Astfel, notațiile autorului reflectă un „dialog” necesar între dramaturg și receptor, având roluri esențiale pentru reprezentarea scenică, dar și pentru interpretarea textului.

SUBIECTUL al III-lea. Profil REAL – caracterizarea lui Harap-Alb din „Povestea lui Harap-Alb”

Epoca Marilor Clasici instituie o direcție autentică și valoroasă literaturii române, dezvăluind patru viziuni unice, prin intermediul celor patru autori canonici vizați: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale și Ion Creangă. Dintre aceștia, Ion Creangă își asumă rolul de creator al basmului, unic în literartură prin simbioza dintre etică și estetică. Operă de referință a epocii, „Povestea lui Harap-Alb” aparține speciei basmului, fiind emblematică pentru viziunea despre lume a prozatorului.

Prezentând confruntarea dintre personajele reale și cele ireale, ce creează un savuros conflict moral, opera și-l alege drept protagonist pe Harap-Alb, eroul atipic de basm. Traseul său inițiatic este cel care oferă operei statutul de bildungsroman.

Statutul social al protagonistului cunoaște modificări esențiale. Inițial, acesta își asumă un statut privilegiat, fiind fiu de crai, mezin într-o familie distinsă. Ulterior, demonstrând naivitate, acesta este păcălit de Spân, acceptă să coboare în fântână și primește statutul de slugă. Intervine schimbarea identității, acesta fiind momentul în care primește numele de Harap-Alb. În final, odată cu moartea și învirea protagonistului, jurământul se destramă. Conform modelului utopic asumat de basm, acesta cunoaște evoluție socială, primind „binecuvântare (…) și împărăția totodată”, completate de împlinirea poveștii de iubire.

Prin focalizare asupra statutului moral și psihologic, se remarcă faptul că personajul învață constant din propriile greșeli și progresează. La începutul bildungsromanului, acesta își asumă statutul de neofit, este neîncrezător în forțele proprii, naiv, timid. Suferă din cauza cuvintelor aspre ale craiului, această stare fiind cea care generează determinarea de a reuși. Deoarece nu distinge adevărul de minciună și nu poate privi dincolo de aparențe, devine victima Spânului, simbol al vicleniei, plasat în antiteză. Odată cu treptele de maturizare parcurse, protagonistul devine inițiat, înțelept, pregătit pe deplin să stăpânească împărăția.

În construcția sa, Harap-Alb ilustrează și o particularitate realistă. Deși specia basmului implică adesea o imagine idealizată a personajului principal, textul studiat face excepție. Harap-Alb se dezvăluie drept erou atipic, fiind construit realist, fără însușiri supranaturale. Portretul său include atât calități, precum bunătatea și perseverența, cât și defecte, precum naivitatea, evidentă în relația cu Spânul.

Trăsătura de caracter definitorie a personajului ales este EMPATIA (/bunătatea/naivitatea/etc. – există mai multe variante), evidențiată de cele două scene semnificative selectate: întâlnirea cu Sfânta Duminică și întâlnirea cu Spânul.

O primă scenă definitorie pentru destinul eroului este reprezentată de dialogul dintre fiul de crai și baba „gârbovă de bătrânețe”, care se dovedește a fi, de fapt, Sfânta Duminică. Mezinul „scoate atunci un ban” și o miluiește, dovedindu-și empatia. Bătrâna reprezintă personajul mistagog, maestrul spiritual al eroului, călăuzindu-i pașii prin indicațiile sale. Aceasta anticipează evoluția protagonistului: „Fecior de crai, vedea-te-aș împărat! (…) Puțin mai este, și ai să ajungi împărat, care n-a mai stat altul pe fața pământului așa de iubit, de slăvit și de puternic”. Sfatul babei activează prezența obiectelor magice, elemente specifice basmului: „du-te la tată-tău și cere să-ți dea calul, armele și hainele cu care a fost el mire”. Aceste obiecte vor deveni talismanele mezinului, stabilind legătura dintre generații. Calul se supune și el motivului dublului, inițial apare drept „o răpciugă de cal (…) de-i numărai coastele”, apoi „se și scutură de trei ori”, devenind apoi cel mai frumos „mânzoc”.

O altă scenă cu valoare de simbol este cea a întâlnirii cu Spânul, în spațiul mitic al pădurii labirintice. Rătăcindu-se, eroul îl acceptă pe al „treilea spân”, fiind „boboc în felul său la trebi de aieste”. Empatic, convins de discursul spânului și de nevinovăția acestuia, îl tocmește și îi oferă plosca, fără a intui primejdia. Naivitatea sa indică o doză periculoasă de încredere, dar și o lipsă de experiență, motivată de vârstă: „se bagă-n fântână, fără să-l trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla”. Acest moment este considerat un rău necesar maturizării, un prag esențial al devenirii. Se reliefează conflictul exterior, acea confruntare basmică dintre bine și rău, definitorie pentru scenariul narativ. Se remarcă motivul literar al fântânii, protagonistul fiind păcălit să coboare acolo și să își schimbe identitatea, fiind rebotezat cu numele de Harap-Alb și devenind sclavul Spânului. Jurământul are loc sub „ascuțișul paloșului”, unde schimbul de roluri dintre cele două personaje se stabilește „până când îi muri și iar îi învia”. Scena ilustrează victoria provizorie a răului, dar și onestitatea eroului.

Un prim element semnificativ pentru construcția protagonistului este redat de titlu, ce fixează statutul de personaj eponim. „Povestea” evidențiază motivul literar al călătoriei, dar și maturizarea eroului. Termenul marchează și caracterul de bildungsroman al operei, aceasta prezentând evoluţia personajului principal de ipostaza de neofit la cea de inițiat. Având valoarea unui oximoron, substantivul propriu „Harap-Alb” se compune din „Harap”, însemnând slugă de culoare neagră, și culoarea albă, ce sugerează puritatea și caracterul nobil. Acesta desemnează numele dobândit după încălcarea sfatului părintesc și ilustrează faptul că protagonistul va oscila între bine și rău. Identitatea inițială, cea de fiu de crai, va fi înlocuită de cea de slugă al Spânului, sugerând o involuție socială, dublată, însă, de o evoluție morală. Titlul devine și anticipare a tematicii asumate de text, reliefată prioritar de confruntarea dintre bine și rău, condiția eroului, inițierea, destinul, impactul întâlnirii, iubirea, prietenia, familia. Astfel, se fixează atât călătoria inițiatică a eroului, cât și dubla sa identitate.

Un alt element semnificativ în construcția personajului eponim este reprezentat de conflict, ce declanșează tranziția de la statutul de neofit la cel de inițiat. Conflictul exterior este de tip etic și se stabilește prioritar în relația cu Spânul, fixând lupta dintre bine și rău, fundamentală în specia basmului. Antagonistul este considerat „piatră de poticnire”, însă și „piatră de temelie”, confruntarea cu acesta reprezentând o condiție necesară pentru dobândirea înțelepciunii. Finalul acestui conflict este reprezentat de anularea jurământului prin moartea și învierea simbolică a protagonistului. Conflictul exterior este dublat de cel interior – pe parcursul călătoriei, fiul de crai se confruntă cu presiunea de a se dovedi vrednic de împărăție, fiind nesigur, naiv și ușor de influențat. Lupta interioară se remarcă în ezitările sale, care se rezolvă treptat, odată cu acceptarea probelor și înfruntarea pericolelor, culminând cu încoronarea ca împărat. Astfel, conflictul interior este esențial pentru conturarea temei maturizării și a formării eroului.

Așadar, „Povestea lui Harap-Alb” generează un basm al ființei, în care jovialitatea și dinamismul se împletesc, expunând călătoria inițiatică a fiului de crai. Personaj memorabil, Harap-Alb ilustrează eroul atipic de basm, umanizat de calități precum bunătatea și curajul, dar și de defecte, fiind surprins în proces de maturizare.

BAC 2025. Baremul la Limba și literatura română

Ministerul Educației a publicat, marți, de la ora 15:00, subiectele și baremul de corectare al exercițiilor pe care le-au avut de rezolvat candidații.

Barem de evaluare și notare subiecte BAC Română 2025 – real:

Barem de evaluare și notare Română BAC 2025 – umanist:

Zilele următoare urmează celelate probe din cadrul examenului de BAC 2025:

  • 11 iunie 2025: Proba obligatorie a profilului – proba E.c) – probă scrisă
  • 13 iunie 2025: Proba la alegere a profilului și specializării – proba E.d) – probă scrisă
  • 16 iunie 2025: Limba și literatura maternă – proba E.b) – probă scrisă

Oameni Fericiți. Medici Buni MedLife
INTERVIURILE HotNews.ro