România e în recesiune, dar nimeni nu are curajul să semneze pe realitatea asta

„Drastice și luate fără să clipească, măsurile lui Bolojan l-ar putea îngropa politic pe acesta – mai ales că ar putea veni un moment în care populația, firmele, ba chiar și vreo două treimi din partidul său vor cere «capul lui Moțoc». Dacă va reuși, însă, atunci poate deveni regele balului”, scrie Cristian Grosu, de la Curs de Guvernare, într-un articol de opinie pe care HotNews îl publică.

Ca să reușim, trebuie să rămânem optimiști; ca să fim optimiști trebuie să știm ce avem de făcut, adică să nu fim luați prin surprindere; ca să nu fim luați prin surprindere, trebuie să știm exact cum stau lucrurile, fără să ne îmbătăm cu apă rece.

Cea mai întâlnită eroare pe care o fac experții de bibliotecă atunci când socotesc impactul unor măsuri asupra unui sistem este ignorarea modului în care se schimbă sistemul prin simpla privire a expertului înăuntrul sistemului:
se obține un rezultat strict contabil, de obicei străin de efectul real produs de reacția sistemului care, fatalmente,  intră cu realitatea ei în calcul din bibliotecă.

„Președintele trebuia să fie spate în spate cu premierul”

Asta e situația în care ne aflăm acum, când guvernul Bolojan a fost constrâns (și insist pe cuvântul CONSTRÂNS) să aleagă cel mai mic rău dintre marile rele care s-au năpustit asupra economiei și echilibrului financiar al României.

Înainte de toate, să remarcăm un lucru:

Cele mai dure măsuri de austeritate la criza precedentă au fost anunțate, în 2010, de către președitele de atunci, Traian Băsescu, din preocuparea acestuia de a proteja guvernul. Ar fi fost de dorit ca, și de această dată, președintele Nicușor Dan să fie lângă premierul Bolojan când s-au anunțat aceste măsuri – care fac parte dintr-o ajustare fiscală cu totul și cu totul excepțională, tocmai pentru că el, Nicușor Dan, deși nu avea niciun atribut constituțional specific, s-a hazardat să promită că nu se va crește TVA:

Pe lângă tăierea cheltuielilor, aceste măsuri sunt necesare, iar președintele trebuia să fie spate în spate cu premierul.

Revenind la măsurile anunțate de guvern, să privim cele 4 direcții în care trebuie să găsim soluții la caracterul lor disruptiv:

1. Economia e în recesiune. Dar n-o spune nimeni

În 2024, creșterea economică a fost de 0,8%, deși bugetul se făcuse plecând de la o prognoză de 3,4% din PIB. Guvernul Ciolacu a aruncat cu bani în vreme ce economia ateriza abrupt, și nimănui nu i-a dat prin cap să se uite si la ce poate economia, pe care au ignorat-o cu totii pur si simplu.

De asta nici nu s-au mai făcut rectificări bugetare peste an, iar Marcel Ciolacu a lucrat cu cel mai mare fond de rezervă de la Al Doilea Război Mondial încoace, pentru că ar fi trebuit să ajusteze cheltuielile pe măsură ce cobora economia.

În aceeași situatie ne aflăm acum, când se fac calcule ca și cum economia ar rezista și ca și cum economia nu ar reacționa:

ÎN REALITATE, SUNTEM ÎN RECESIUNE DE 2 TRIMESTRE, dar nimeni nu are curajul să-și pună semnătura pe  acest adevăr:

Atunci când valoarea adăugată pe ramurile din economie îți arată 0 (zero) în evoluția PIB și singura creștere care îți apare e de la impozitele nete pe produs (în condițiile în care toate impozitele ți-au crescut, de fapt), e recesiune curată – în T2 lucrurile au stat la fel de rău, dacă nici luna aprilie, cu Paștele, nu a crescut consumul – iar măsurile menite să ne readucă în grafic cu deficitul o vor accentua.

2. Sute de mii de oameni ies din rândul contribuabililor la bugete

O știre pe care noi, la Gursdeguvernare.ro, am insistat, dar pe care toată lumea se grăbește să o ignore este scăderea bruscă și drastică a populației ocupate: nu mai puțin de 440.000 de oameni au ieșit din statistici între T1 din 2024 și T1 din 2025.

Acesti oameni nu numai că nu vor mai produce valoare adăugată în economie și își vor reduce consumul, dar tot de aici va proveni și o scădere a numărului de contribuabili la bugete.

Să ne așteptăm ca măsurile să accentueze acest fenomen, mai ales că nici partenerii noștri comerciali din UE nu o duc mai bine – Germania, de exemplu, nu se va redresa mai devreme de primăvara anului viitor.

3. Creșterea bruscă a taxării capitalului aduce niște firfirei la buget, dar dezavantajeză economia și statul

În numai 2 ani, impozitul pe dividende a crescut de 3 ori. Așa cum remarca și Draghi despre capitalismul socialist european, economiile noastre folosesc prea puțin finanțarea din fonduri de investiții și se bizuie mai mult pe bănci, sufocate, la rândul lor, de legislație.

Ultimii ani aduseseră în România o atenție mai mare către plasamentele în fondurile de investiții și la Bursă – a fost una din măsurile cele mai bune de-a scoate o parte din sutele de miliarde din conturile curente si din saltele și de a-i dirija în finanțarea economiei – și așa lăsată de izbeliște de sistemul bancar care trăiește până la supraexpunere din creditarea statului.

Vom vedea cam într-un an efectele celor 16% din profit după care urmează 16% (de la 5-8-10 în numai 2 ani) din dividende, în banii care irigă economia.

4. Trăiască măsura cu cel mai bun efect: inflația

Nu mă număr printre cei care cred că inflația va ajunge la 2 cifre (va scădea, cu siguranță, și cererea), dar mă număr printre cei care-și pun problema dobânzilor în cazul unei inflații de 8-9%.

Dealtfel, măsura cu cel mai bun efect pentru deficit și plata datoriei va fi inflația: ne aducem aminte cum, după invazia Rusiei în Ucraina, inflația a urcat la peste 15%, iar guvernele au avut lei din belșug să-i arunce din elicopter, pe fondul unei „creșteri economice spectaculoase”?

Inflația va fi impozitul cu cea mai mare capacitate de-a scoate bani si din economie și de la populație și de a-i folosi la administrarea deficitului. De fapt, aritmetica se reîntoarce în coșnița românului, însoțită de adevărul vechi de când e lumea că în viață no free meal: vom începe să consumăm doar cât producem.

„Bugetele României se fac pe date false și pe adânca neînțelegere a modului în care fucționează o economie”

Dificultatea momentelor cum e cel prin care tocmai trece România constă în aceea că nu există rețete infailibile de ieșit din atare crize.

Măsurile luate de Bolojan – dacă trec de Parlament – ar trebui să fie suficiente, coroborate cu celelalte 2 pachete anunțate pentru vara asta – ca să rezolve problema deficitului, ele oricum trebuiau luate rapid, înainte de evaluarea din luna august de către agențiile de rating.

Ele nu sunt, însă, suficiente pentru a evita să ne reîntoarem – după anunțata rotativă cu PSD – la aceeași situație în anii următori – pentru așa ceva e nevoie de 2 lucruri, care nu știu cum pot fi rezolvate:

1. Bugetele României se fac pe DATE FALSE și pe adânca neînțelegere a modului în care fucționează o economie. Aici trebuie lucrat – la caracterul penal al furnizării de date false pentru administrarea finanțelor țării.

2. Schimbarea paradigmei de politici bugetare pro-ciclice: adică cu taxe mici, manele din goana mașinii spre Bulgaria și Grecia, grătare sfârâind, sporuri și vouchere de tot felul aruncate în industrii cu lobby-uri puternice – atunci când crește economia, și cu taxe mari, tăieri și eliminare de facilități atunci când economia – așa cum e azi – se află în recesiune și mai trebuie și stoarsă pentru a plăti cheltuielile delirante ale statului.

Drastice și luate fără să clipească, măsurile lui Bolojan l-ar putea îngropa politic pe acesta – mai ales că ar putea veni un moment în care populația, firmele, ba chiar și vreo două treimi din partidul său vor cere „capul lui Moțoc”.

Dacă va reuși, însă, să refacă dezechilibrele, să redeseneze statul potrivit unui design logic și orientat spre eficiență fără să dezechilibreze economia, atunci poate deveni regele balului. Înconjurat, desigur, de măscăricii care până acum au răsturnat mesele.

Acest text a apărut inițial pe site-ul Cursdeguvernare.ro.