Romania inapoiata, care dezvolta bazaconii: "Granarul Europei", asuprirea straina ne-a oprit dezvoltarea, Ceausescu reformatorul – VIDEO INTERVIU Bogdan Murgescu – partea a II-a
Istoria economica a Romaniei vine astazi de la Bogdan Murgescu. Ai povestile documentate ale aventurilor financiare, dar si motivele pentru care Romania a ramas in urma, ca dezvoltare economica. Totul a inceput cu revolutia industriala din Europa si felul in care am ales noi calitatea semintei in agricultura. Decalajele s-au marit. Analfabetismul financiar ne-a dat avantajul de a visa gogorite. Istoricul Bogdan Murgescu demonteaza mitologiile. A fost o generatie, cea de la 1848, care a determinat progresele. Dar apoi „ne-am miscat in reluare” din nou. Interbelicul nu a fost de aur. N-am fost „Granarul Europei”. Ceausescu n-a fost reformator.
Primul decalaj: Romania in Agricultura. Europa in revolutie industriala. Anii 1500-1800
Reporter: Daca vorbim de 1500, care a fost primul pas in care s-au simtit decalajele? Cum s-a simtit?
Bogdan Murgescu: Lumea nu era nici la 1500 complet omogena ca niveluri de dezvoltare. Diferentierile erau însă mai mici decat astazi. Deosebirile, decalajele, disparitatile, cum vreti sa le numim, erau mai putin mari la 1500 decat la 1900. Amplificarea diferentierilor s-a produs mai ales dupa 1800, cand se observa o despartire tot mai mare între diversele state și regiuni ale lumii. Distantele au crescut foarte mult.
Reporter:Ce-a contat?
Bogdan Murgescu:A contat in primul rand revolutia industriala. Au contat si o serie de transformari modernizatoare in structura economiilor, care au fost realizate mai devreme sau mai tarziu in diversele tari. In unele tari aceste transformări încă nu s-au realizat pe deplin.
Reporter:Cum arata teritoriul Romaniei la 1800?
Bogdan Murgescu:Erau mai multe entitati politice, Principatul Moldovei, Principatul Tarii Romanesti, o serie de teritorii aflate sub otomani, cum erau Dobrogea, Braila, Giurgiu, altele sub stapanire austriaca (Transilvania, Banatul, Bucovina), iar cea rusa vine din 1812, in Basarabia. Aceasta regiune, per total, nu era foarte omogena, dar in amsamblu era o zona cu populatie covarsitor rurala, cu agricultura care asigura peste 80%, poate 90% din activitatea economica. Sigur, erau si cateva orase care se dezvoltasera, dar pe ansamblu regiunea era covarsitor agricola si rurala. Erau zone dens locuite, la 30 – 40 de locuitori pe kilometru patrat in sudul Transilvaniei, altele unde aveai 10 – 15 locuitori pe kilometru patrat, deci densitate mai mica a populatiei, randamente agricole relativ mici, de unde și o serie de probleme in ceea ce priveste resursele care puteau fi obtinute din activitatea economica.
Reporter:Nu eram conectati la revolutia industriala?
Bogdan Murgescu:Bine, revolutia industrială era abia la începuturi la 1800, și nici măcar toata Anglia nu trecuse la producția bazată pe mașini, deși Anglia este tara in care, prin excelenta, s-a realizat revolutia industriala. Samanta “proasta”. Romaneasca
Diferenta a facut-o samanta romaneasca in agricultura
Reporter:Intre 1500 si 1800 ce anume a facut diferenta?
Bogdan Murgescu:Dupa parerea mea, diferenta a facut-o in principal activitatea agricola, a fost punctul central. A contat mai ales randamentul pe productia de cereale. Acesta era masurat in perioada respectiva prin raportul intre samanta si recolta, de cate ori era mai mare recolta decât ceea ce se consumase pentru sămânță.
Reporter:Jocurile bursiere, comertul dezvoltat dupa descoperirile geografice?
Bogdan Murgescu:Comertul a avut un anumit rol si, in mod clar, aici au fost favorizate regiunile cu iesire la mare. Comertul pe mare este, prin definitie, mai ieftin si mai usor decat comertul pe uscat, in conditiile tehnologice ale lumii medievale, ba chiar și in conditiile lumii moderne, dar diferentierile au fost mult mai mari pe perioadele de dinainte de introducerea aburului ca element motor, deci inainte de intrarea in actiune a trenurilor si a vapoarelor cu aburi. Dar dezvoltarea tarilor a ținut nu doar de comerț, ci si de institutiile si de guvernarea societatii și/sau economiei.
As evita sa spun ca, neaparat, stapanirea straina este defavorabila dezvoltarii economice
Reporter:E obsesia ocupatiei, am fost subjugati, n-am putut sa dezvoltam relatii in nume propriu, ci prin intermediari, prin Imperiul Otoman?
Bogdan Murgescu:Este ceva mai complicat. Putem compara teritoriile românești care au rămas autonome cu cele aflate sub administrație străină directă, fie otomană fie austriacă. Sau putem compara Țările Române cu Serbia, care a fost sub stapanire otomana directa. Și sa nu uitam ca avem o situatie similara cu cea din Serbia, ba poate chiar mai dramatica, in Irlanda, care a fost sub o stapanire engleza destul de opresiva, și unde avem, totusi, niveluri de crestere economica semnificative.
Istoria are nuante si anumite lucruri nu tin de stapanirea directa sau indirecta a unui stat strain. Eu as evita sa spun ca, neaparat, stapanirea straina este defavorabila dezvoltarii economice. Exemplul cel mai elocvent este de după 1800, acela al intemeierii sau punerii in functiune a primelor cai ferate in teritoriile romanesti. Prima cale ferata a fost construită in Banatul stapanit de austrieci. A doua a fost in Dobrogea otomana, apoi au venit altele in Transilvania si Banat, adica tot în partea austriaca. Statul roman se inscrie pe un loc 3 prin inaugurarea caii Bucuresti – Giurgiu in 1869, la 9 ani dupa prima cale ferata din Dobrogea otomana, la 15 ani dupa prima cale ferata in Banat, intr-un moment când in Transilvania erau deja sute de kilometri de cale ferata. Romanii dupa 1800 nu au reușit să țină pasul
Modernizarea Romaniei, dupa 1800, nu este datorata unei persoane anume
Reporter:Incepe istoria, 1800, e adevarat, 1830, se simte modernizarea in Romania, mai degraba in zona imbracamintilor si decorurilor, se pot schimba mult mai usor. Dar economic, pana la urma, cine a determinat modernizarea, cat a fost, pana la venirea Regelui?
Bogdan Murgescu:A fost modernizare, in mod clar. Dacă ne referim la Principate, respectiv Vechiul Regat, as zice ca nu este o singura persoana sau un singur element, ci au contat cel putin doua categorii de factori. Unul ar fi angrenarea in circuitele economice determinate de Occident. Sau, cu alti termeni: incorporarea la periferia economiei occidentale, care a adus importul anumitor forme moderne de organizare a economiei, a societatii, si a statului sau chiar a culturii. Al doilea set de factori au fost interesele anumitor grupuri sociale din Principate de a se racorda ca viata șinivel de consum la standardele corespondentilor lor din Occident. Avem, pe de o parte, chestiuni care tin de circuitele economice internationale, pe de alta parte, avem elemente de modernizare care se impun de la nivel local.
Teritoriile românești nu au reușit să țină pasul
Reporter:Suntem in urma inainte de 1800, dar si dupa, luam startul, dar…
Bogdan Murgescu:In secolul al XIX-lea decalajele s-au marit, mai ales pana la 1870. Faptul tine mai ales de accelerarea cresterii economice in Occident, cu care teritoriile românești nu au reușit să țină pasul. Deși dinamica economica din Tara Romaneasca la 1840 este mai mare decat era la 1740, accelerarea care s-a produs in acelasi timp in Occident a fost mai mare, deci distanta a crescut și ea. Venirea Regelui Carol I – relativ neimportant in toata chestiunea aceasta
Domnul Unirii a avut un rol important, dar se cuvine să subliniem că multe dintre reforme au fost determinata de aspiratiile unei intregi generatii pasoptiste
Reporter:Venirea Regelui si toata dominatia monarhica. Mai mult din rusine ne-am supus unor modernizari vadite?
Bogdan Murgescu:Dincolo de meritele incontestabile ale lui Carol I, venirea Regelui a fost un factor moderat de important, ca sa nu zic relativ neimportant in toata chestiunea aceasta. Cele mai multe dintre reforme incepusera deja foarte viguros in timpul lui Cuza. Domnul Unirii a avut un rol important, dar se cuvine să subliniem că multe dintre reforme au fost determinata de aspiratiile unei intregi generatii pasoptiste, care a venit cu un amplu program de europenizare si modernizare. Nu are sens sa facem o analiza contrafactuala, întrebându-ne cum ar fi continuat reformele dacă ar fi rămas Cuza principe și nu ar mai fi fost adus Carol I.
Onest vorbind, Carol a adus si elemente importante in plus.
Una dintre anecdotele celebre era aceea cu Carol daruindu-le ceasuri boierilor, ministrilor si altor oameni, pentru a-i invata punctualitatea, ceea ce este, evident, un element de modernitate.
Sigur, ai putea sa spui ca performanta economica nu este legata decat in mica masura de punctualitate. Dar precizia în gestiunea timpului este un element de modernizare graduală. Am putea discuta despre Carol I și din perspectiva interventiei sale pentru construirea de cai ferate, el avand experienta prusaca, ceea ce-a fost, evident, un factor pozitiv, deși discutiile in jurul cailor ferate au fost complicate in epoca.
Constructia Cailor Ferate Romane – o problema de “timing” nenorocit
Unii istorici au insistat pe coruptia din spatele construirii cailor ferate. Evident, căile ferate erau o importanta sursa de afaceri, si nu numai in Romania ci peste tot in Europa. Multe afaceri necurate s-au facut cu banii din caile ferate, la fel ca și cu autostrazile din vremuri mai apropiate de noi. În cartea mea am analizat opinia unui istoric german, care spunea ca insistenta pe caile ferate a consumat prea mult din resursele statului roman in perioada respectiva. Personal, eu cred ca avem o problema de “timing” nenorocit: caile ferate au ajuns sa fie functionale in statul roman abia in anii 1870. A fost un moment relativ tarziu, ele ar fi fost mai utile un deceniu mai devreme, cand era o perioada de expansiune in comertul international, in special datorită cererii pentru cereale. In 1873 pietele internationale au inceput sa se prabuseasca, pretul a scăzut, iar aceasta a făcut ca si valoarea adaugata a caii ferate să fie mai mica. Erau lucruri care nu puteau fi prevazute. Nu puteai sa stii în 1860 sau 1870 ca la 1873 o sa inceapa prabusirea pietelor. Nu poti sa acuzi ca s-a investit in caile ferate, e nedrept, nu are sens.
Naiv si putin pregatit. Lectia de business Caragiale
Reporter: Caragiale se baga in tot felul de afaceri, berarii, care-l lasa falit. Cat de cult era romanul in toata perioada asta in privinta banilor si a tranzactiilor financiare?
Bogdan Murgescu:As zice ca era mai degraba naiv si putin pregatit. Au fost si altii care s-au descurcat mai bine, deci Caragiale nu este cel mai performant exemplu, dar nici nu este singurul care a eșuat . In aceasta perioada, tentatia pentru cea mai mare parte a romanilor culti era sa obtina o slujba la stat sau diverse venituri din surse care sa nu fie legate de activitati propriu-zis burgheze de comert sau de productie. Era și o zicală ca romanul se naste bursier, continua ca salariat si moare rentier. Este, desigur, o exagerare, caci marea parte a populatiei transpira din greu pe campurile patriei.
Aveam, in acea perioada, peste 80% din populatie rurala.
Majoritatea romanilor munceau din greu pentru foarte putin. Ce discutam acum despre bani sau oportunitati, discutam, de fapt, despre o fractiune din societate, care erau asa-numitele elite. Totodată, nu trebuie sa uitam ca datorita unor determinari sociale, o mare parte dintre activitatile comerciale și din producția industrială erau preluate de minoritati.
In secolul XIX Romania a fost in mare masura o tara de imigratie in care au venit multi oameni din Occident sau chiar din alte parti ale Europei. Ei au infiintat multe industrii de la noi. Putem chiar afirma fără a greși că iIndustrializarea a fost realizata într-o măsură considerabilă si de acesti imigranti.
De ce romanii n-au riscat? Fiindca “erau tarani”
Reporter:Romanul nu prea risca.
Bogdan Murgescu:Unii romani au fost activi si in zona comertului. Dar majoritatea romanilor erau tarani, intr-o situatie de dependenta destul de severa, nu se puteau implica in comert sau in alta activitate decat cea agricola. Erau talpa tarii.
Evreul, armeanul, turcul, grecul
Reporter:E o intreaga poveste a respingerii celuilalt, evreul, armeanul, turcul, grecul, ei erau cu comertul sau cu birocratia. E un spirit mai putin riscant in perioada asta?
Bogdan Murgescu:Putem explica aversiunea față de risc și față de activitățile economice moderna prin lipsa de cunostinte, de abilitati, de capital cognitiv, social, cultural. Aici sunt multe probleme. Sa nu uitam ca în secolul al XIX-lea aveam o societate unde, cu unele variații in functie de subperioada, aproape 90% dintre romani erau analfabeti.
Daca sunt analfabet, anumite afaceri nu le pot face
Reporter:Are legatura analfabetismul cu banul?
Bogdan Murgescu:Cum sa nu aiba? Desigur, unele tranzacții se încheiau prin bataia palmei, dar pentru altele, mai complexe, era nevoie de contracte, folosind informatii despre piețe de la mai mare distanta, informatii care, de multe ori, circulau in scris. Daca sunt analfabet, anumite afaceri nu le pot face. Alături de alfabetizare, unii istorici insista mai mult pe progresul“numeracy”, a capacitatii de a opera cu cifre.
Chiar și într-o societate dominată de oralitate, în care tranzacțiile se încheiau numai prin intelegere verbala, tot conta sa stiu sa inmultesc suma obiectelor pe care le cumpar cu un anumit pret, sa ajung la o anumita valoare si sa nu ma las tras pe sfoara.
Sa nu spun ca 100 de unități a cate 3 galbeni fac în total doar 150 de galbeni.
Romania Mare are, din acest punct de vedere, unele dintre cele mai slabe performanțe economice din Europa interbelică
Reporter:Epoca de aur, interbelicul, unde intram la fel, cu o rata mare a analfabetismului.
Bogdan Murgescu:Grație eforturilor lui Spiru Haret, analfabetizarea făcuse unele progrese la începutul secolului XX, deși analfabetismul era încă mare în comparație cu alte țări europene, inclusiv cu Bulgaria. Eu in carte insist ca interbelicul nu este o epoca de aur decat in memoria deformata a urmasilor. Interbelicul a fost o perioada de sever esec economic la nivel macro. Au fost si ramuri care s-au dezvoltat, elemente si povesti de success, dar per ansamblu a avut loco marire considerabila a divergentelor si a decalajelor economice. Romania Mare are, din acest punct de vedere, unele dintre cele mai slabe performanțe economice din Europa interbelică.
Eram uniti, dar nu eram puternici. N-am stiut sa reformam tara suficient
Reporter: Eram uniti, puternici?
Bogdan Murgescu:Eram uniti, dar nu eram puternici. N-am stiut sa reformam tara suficient, am avut o dominatie a elitelor regatene care a fost foarte rapid impusa teritoriilor unite cu Romania. Am avut un refuz al acelor elite in ceea ce priveste innoirea pe care o doreau anumite forte ale societatii si am avut foarte multe elemente de rea-judecata in gestiunea politicilor economice. Rezultatul a fost un foarte mare esec. Cifrele sunt fara putinta de tagada. Conform studiilor din cartea mea, se vede foarte clar cum România a pierdut teren în comparație internațională. Acest recul a fost legat mai ales de productivitatea agricola.
Reforma agrara a fost un act de dreptate socială si era, intr-un fel, inevitabila. Felul cum a fost gestionata problema a fost însă catastrofal.
A avut loc o scadere dramatica a randamentelor la producția de cereale, randamente care nici măcar la finele epocii interbelice nu au depășit nivelurile de dinainte de Primul Război Mondial. Intr-o societate unde ponderea agriculturii este mare, pierderile din agricultura sunt grave pentru ansamblul PIB-ului pe cap de locuitor.
Granarul Europei – poveste pe care n-o pot cataloga decat ca naiva si neacoperita de adevar
Reporter:Eram granarul Europei.
Bogdan Murgescu:Este, iarasi, o poveste pe care n-o pot cataloga decat ca naiva si neacoperita de adevar. N-am fost “granarul Europei” niciodata in istorie. Am fost exportatori de cereale in diverse tari europene, cu o pondere relativ mare a exportului raportat la totalul productiei romanesti, dar relativ mica în raport cu importurile diverselor tari europene unde exportam noi cereale.
Niciodata cerealele romanesti n-au fost majoritare pentru niciunul dintre statele Europei apusene.
Dacă ne raportăm la consumul acelor tari, trebuie să avem în vedere faptul căei nu consumau numai ceea ce importau, ci consumau si din productiile lor proprii, iar atunci ponderea cerealelor importate din România in consumul lor e încă și mai mica. Aceste observații se verifică fie ca vorbim de Marea Britanie, de Belgia, de Franta, sau de toate tarile europene la un loc. Deci “granarul Europei” e o metafora foarte frumoasa, dar foarte inselatoare.
Reporter:Cat de departe eram de adevarata Europa?
Bogdan Murgescu:Depinde ce intelegeti prin adevarata Europa si depinde cine suntem noi. Pentru ca Romania interbelica a fost, la fel ca Romania moderna a Vechiului Regat, o societate a contrastelor si a disparitatilor. Una era Bucurestiul si alta era partea profunda a tarii. Intr-un fel, chiar in Bucuresti contrastele erau enorme, pentru ca una era Calea Victoriei si alta era Ferentariul. Ceea ce e frumos in perioada interbelica este ca avem fotografii, care incep sa se puna in imagine realitatile locale. Aceste fotografii arata foarte clar, poate mai clar decat textele sau statisticile, cat de mari erau deosebirile in interior.
Comunismul nu te invata ce sa faci cu banul
Reporter:Lumea comunista e o lume inghetata, dar e o lume care a alfabetizat pe tot omul.
Bogdan Murgescu:Mai degraba a finalizat alfabetizarea societatii. Progrese importante se realizasera inainte de comunism, dar sigur, in primii ani de comunism a fost implementat un program energic și eficient de alfabetizare a celor care încă nu știau să scrie și să citească.
Reporter:Care a mers pana in 1989, in principiu.
Bogdan Murgescu:Da, as zice un pic altfel. Comunismul a mentinut un regim de includere in scolaritate a celei mai mari parti a celor care ajungeau la varsta scolara și a promovat totodată extinderea invatamantului obligatoriu.
Reporter:Dar si o ideologizare masiva.
Bogdan Murgescu:Da, si de altfel, comunismul, cel putin la începuturile sale, a venit cu o idee de schimbare a societatii. Dinamica a fost foarte puternica si in plan economic si in plan social. In plan economic s-a schimbat radical raportul dintre ramurile economice, in special prin industrializare, deci prin scaderea ponderii agriculturii si a serviciilor in raport cu industria. De asemenea, prin absorbtia unei importante parti din forta de munca din mediul rural si atragerea ei la oras.
Ceausescu. Cum a distrus economia
Reporter:Atunci unde si de ce a gresit Ceausescu?
Bogdan Murgescu:A gresit in atat de multe lucruri, incat e greu de enumerat acum. Comunismul a dez-alfabetizat financiar societatea. Prin inchiderea unei parti din sistemul bancar, prin etatizarea unei mari parti a comertului, prin interzicerea unor tipuri de activitati economice care ar fi pus cetatenii în contact cu jocurile financiare.
Societatea a pierdut din cunostintele sale economice in perioada comunista.
Alta problemă a fost dinamica profesionala, spatiala si sociala. E vorba de schimbarea ierarhiilor sociale legata, initial, si de reprimarea exponentilor vechilor elite, dintre care unii au fost inchisi, alții constransi la activitati sub nivelul celor practicate anterior sau siliți să renunțe la elemente care marcaseră statutul lor social în trecut.
Măsurile discriminatorii au fost extinse și asupra descendenților, fiilor de burghezi sau chiar de functionari ai vechiului regim fiindu-le interzis sau după caz îngreunat accesul la studii superioare, mai ales in anii ’50. Astfel s-au creat nise in care puteau sa patrunda tinerii cu „origine sanatoasa”.
Era un fel de a răsturna discrepantele sociale existente, foarte puternice inainte de comunism. A fost o sansa pentru cei care au urcat pe scara sociala, dar și o nesansa pentru cei care si-au pierdut statutul social. Per total, a fost o perioada de schimbare socială. Schimbarea a fost mai putin violenta dupa 1960, dar societatea a păstrat un dinamism aparte, datorita industrializarii si urbanizarii.
Problema cu comunismul, și nu ma refer doar la Ceausescu, ci la ansamblul comunismului ca sistem, este ca a valorificat posibilitatile de dezvoltare ale unui model industrial care era deja depasit in momentul implementarii sale si care a devenit din ce in ce mai vetust si mai disfunctional in anii ’70 si ’80.
Mai ales cand lumea occidentala trecea la epoca combustibilului si a energiei scumpe, la inovatii tehnologice mai rapide si la alte elemente la care comunismul era neadaptat si ca sistem economico-social si ca bază tehnologică. Nu putea functiona.
Dupa Revolutie. Am avut perioade cu inflatie severa si multi si-au vazut economiile pierdute
Reporter: Ajungem dupa anii ’90, cand televizorul color, o Dacie, banii pusi deoparte erau o valoare, erau valorile puse de parinti deoparte pentru ca nu aveau in ce sa-i investeasca.
Bogdan Murgescu: Sa nu uitam ca în anii ’90 banii pusi deoparte, daca au ramas pusi deoparte si nu au fost investiti repede, si-au pierdut valoarea cu o viteza ametitoare. Am avut perioade cu inflatie severa si multi si-au vazut economiile pierdute, daca nu au reusit sa le converteasca in alte tipuri de valori.
Reporter:Ce s-a intamplat? Incultura financiara?
Bogdan Murgescu:A fost mostenirea regimului comunist din anii terminali ai lui Ceausescu. Am tras ponoasele in deceniile urmatoare, mai ales in anii 1990.
Evident, incultura financiara si-a avut pretul ei. Dar au fost si alte elemente, cum ar fi lipsa investitiilor tehnologice, a importurilor tehnologice, a racordarii la progresele stiintei si tehnicii contemporane, care au facut ca multe dintre structurile productive mostenite din regimul comunist sa fie incapabile sa faca fata concurentei si pietei in conditiile liberalizarii.
Primii capitalisti dupa 90: bisnitarul de dinainte de ’89 si securistul care-i oferea protectie
Reporter:Coincidenta sau nu, cum de cei mai orientati dintre noi au fost cei apropiati de puterea politica? Poate accesul la informatie?
Bogdan Murgescu:Da. Dar si accesul la contacte cu strainatatea sau capacitatea de a profita de economia subterana in timpul comunismului, care era controlata sau taxata de Securitate sau de activistii de partid. Exista în comunism o formidabila fuziune intre bisnitarul de dinainte de ’89 si securistul care-i oferea protectie. Acesti oameni apropiati regimului au fost si primii capitalisti. Nu neaparat singurii capitalisti, pentru ca aici au intrat si unii romani reveniti din strainatate, dar foarte multi dintre primii capitalisti au fost fostii securisti sau activisti, oameni care aveau resurse si cunostinte, care aveau, mai ales, capital social.
Gigi Becali si epoca lui
Reporter:In final, a venit epoca unui Gigi Becali, omul care nu e alfabetizat financiar, a trecut prin experiente pe care le stie foarte bine, totusi.
Bogdan Murgescu:Eu as zice ca alfabetizarea lui financiara a fost timpurie. A facut de tânăr afaceri cu produse agricole , cu oi, cu altele. Era deci alfabetizat în anumite tranzactii si relatii cu un anumit tip de oameni. Sigur, se poate spune ca aceasta nu era și nu este cultura inalta. Se poate discuta si in termenii celor 7 ani de acasa, daca sunt sau nu. Dar din punct de vedere financiar era un anumit tip de “know how”. As mai adauga un aspect: regulile jocului s-au schimbat la sfarsitul anilor ’90 și mai ales după 2000, in conditiile in care o buna parte din economia romaneasca a fost integrata cu adevarat in circuitele internationale.
Intrarea in Romania a capitalului strain, a investitiilor straine directe, a fost un factor factori de transformare a societatii si de progres, chiar la nivel macroeconomic. Banci, comert, investitii directe, ma gandesc, de pilda, la Renault, la marile achizitii si transformari industriale.
A fost un progres organizational, inclusiv al stiintei omului de a participa la procesul economic, un progres la nivelul valorificarii pe plan international a produselor romanesti, dar si un progres al veniturilor oamenilor direct angajati. Chiar si azi, pentru multi salariati este mult mai rentabil si mai echitabil, in ceea ce priveste relatiile de munca, sa lucreze pentru un patron strain.
Micul intreprinzator
Reporter:Totusi, in acest parcurs financiar sinuos, a existat micul intreprinzator. Care este, pe scurt istoria lui?
Bogdan Murgescu:Istoria micului întreprinzător din România rămâne încă să fie scrisă. Acum pot spune doar că a fost complexă, a însemnat asumarea gândirii și acțiunii diferite de modelul social și de practica celor mai mulți dintre contemporani, a însemnat renunțarea la unele tentații imediate în favoarea unor avantaje viitoare, a însemnat de asemenea efortul pentru a nu rămâne „mic” și a deveni măcar un întreprinzător mijlociu dacă nu se putea să devii chiar mare capitalist.
Statul în ansamblu a fost interesat de activitatea micilor și mai marilor întreprinzători, măcar pentru a-și mări veniturile prin fiscalitate.
Reporter:Cat de mult statul a tinut cont, in istorie, de intreprinzator?
Bogdan Murgescu:Aici am fi tentați să spunem că statul nu a ținut cont de întreprinzători, dar ar însemna să trunchiem realitatea. Statul în ansamblu a fost interesat de activitatea micilor și mai marilor întreprinzători, măcar pentru a-și mări veniturile prin fiscalitate. Dar, de multe ori, au existat și diverse întrepătrunderi între activitățile întreprinzătorilor și diverse grupuri de interese din aparatul de stat, întrepătrunderi care uneori au fost favorabile afacerilor, dar alteori au contribuit la rigidizarea unor structuri economice mai puțin adaptabile la concurența liberă.
Ce ma face sa nu fiu pacalit?
Reporter:Ce ma poate face ca individ destept financiar? Ce ma face sa nu fiu pacalit?
Bogdan Murgescu:Destept financiar inseamna, pe de o parte, acumularea unui set de cunostinte livresti sau culturale. Sa înveți din experientele altora. Pe de alta parte, trebuie sa si experimentezi tu insuti anumite tipuri de tranzactii, cu toate riscurile si cu toate masurile pentru ca riscurile sa nu devina prea mari. Iti mai trebuie si o anumita distanta analitica atunci cand experimentezi, sa nu te lasi furat de valul tranzactiei, ci sa judeci ce-a fost bine și mai ales să-ți controlezi instinctul spre lăcomie și sa vrei, mai degraba, sa-ti imbogatesti tezaurul cognitiv și capacitatea de adaptare în viitor.
Metoda. Cum a stabilit istoricul Murgescu decalajul dintre Romania si Europa
Reporter: Exista obsesia romaneasca: suntem in urma Europaei. Cu vreo 50 de ani.
Bogdan Murgescu:Un decalaj nu se stabileste, se constata. Am folosit nu unul singur, ci mai multe elemente de masurare, depinzand, pe de o parte, de informatia accesibila, si, pe de alta parte, de specificul epocii istorice pentru care am masurat.
Sigur ca preferinta invariabila a economistilor este produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor raportat la puterea de cumparare si cu acesta se pot măsura foarte bine diferențele.
Este un indicator sintetic, are avantajul ca iti da o singura cifra pentru o entitate, deci pentru o tara sau o subregiune. E relativ simplu: în anul X, tara A a avut 3700 de dolari, țara B a avut 2900 de dolari, și apoi vedem cât a avut Romania. E relativ usor pentru ca în felul acesta putem stabili ca Romania este la un nivel de 70% sau de 80% din tara A sau din media mondiala sau din media europeana, depinde ce imi aleg ca reper. Acesta este un mod foarte rapid de a masura si de ajunge la o anumita valoare cifrica prin care se exprimă o deosebire de nivel de performanta economica. Exista mai multe probleme aici.
Una dintre probleme este: ce te faci in perioadele in care nu existau institute de statistica sau masuratori la fel de detaliate și de precise precum in anul de gratie 2018, ci mult mai putine?
Aici, specialiștii ne ajută și putem apela la lucrarile de statistica istorica. Cea mai bună referință sunt încă lucrarile lui Angus Maddison (1926-2010), un economist și istoric britanic care a lucrat în tinerețe pentru OECD si care a predat apoi la Universitatea Groningen din Olanda. El a produs o baza de date importanta, care este actualizata permanent, imbunatatita de profesorii de la Groningen. El a ajuns la o parte din date strict prin documentare, iar la celelalte pe baza de proiectii regresive, unde sigur ca certitudinea asupra cifrelor este mai mica. E o munca temeinica care-ti da un reper.
Cu cat te duci mai departe în trecut si mergi pe reconstituire regresiva, nivelul de acuratete al estimarilor si cifrelor propuse este mai mic.
Exista posibilitatea ca pentru epocile istorice mai îndepărtate sa folosesti alti indicatori, care sunt mai putin sintetici, dar pot sa dea informatii, de pilda, densitatea populatiei, randamentele agricole, nivelul consumului anumitor produse. Acestea îti dau o anumita masura care este partiala, dar te ajuta sa intelegi cat de mare este distanta intre o regiune si alta, sau sa le compare performantele. Exista sociologi, economisti, antropologi care au pus sub semnul întrebării utilitatea și relevanța PIB-ului pe locuitor ca prim-indicator, și care au spus ca acesta este doar una dintre masuratorile posibile, dar nu este cea mai buna.
La sfarsitul anilor ’80 a fost propus IndiceleDezvoltarii Umane (Human Development Index), adoptat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, care și publică rapoarte anuale.
Acest indice combina volumul activitatii economice – deci PIB-ul pe cap de locuitor – cu informatii despre nivelul de sanatate si nivelul de educatie al unei societati. Este un indicator si mai sintetic decat PIB-ul pe cap de locuitor deoarece ia în considerare nivelul general atins de o societate. Acum vreo 10 ani istoricul spaniol Leandro Prados de la Escosura a inceput un proiect de reconstituire a unor indici istorici ai dezvoltarii umane, pentru ca datele Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare începeau doar din anii 1980 până în zilele noastre. El a reusit sa faca niste proiectii si niste reconstituiri mergând înapoi pana la 1870. E un demers interesant, care are relevanta.
Gradul de bogatie
Reporter: Cum stiu ca-s bogat?
Bogdan Murgescu: Depinde cum fixam gradul de bogatie. Daca discutam de situatia individului X, trebuie sa tinem cont de venitul individului. Eu nu m-am ocupat de situatii individuale, cartea mea fiind axată pe nivelul macroeconomic, pe situatia tarilor, deși uneori am discutat sidisparitatile din interiorul tarilor.
Am comparat situatia Romaniei cu alte trei periferii europene care in 1500 erau comparabil la fel de subdezvoltate, apoi la 1700, la 1800 sau mai târziu au avut alt tip de evolutie si au ajuns astazi la alt nivel.
Unul dintre socurile pe care le-a creat aceasta carte a fost alegerea elementelor de comparatie. Multi m-au intrebat cum de am comparat Romania cu Danemarca. Da, astăzi Romania este la un sfert sau o treime comparativ cu Danemarca în ceea ce privește PIB-ul pe locuitor.
La 1500 erau destul de aproape una de alta. Tocmai de aceea am ales sa compar, pentru a vedea cum au evoluat alte tari care erau la acelasi nivel cu al Romaniei acum 500 de ani. Poti sa intelegi de ce esti la un anumit nivel, ce n-a mers bine, care au fost miscarile care n-au functionat.
CITESTE SI PRIMUL EPISOD al campaniei de educatie financiara PERSPEKTIVA
Al DOILEA EPISOD al campaniei de educatie financiara PERSPEKTIVA:antropologul Vintila Mihailescu Imaginatia a facut istoria omului si a banului sau
Al Treilea EPISOD al campaniei de educatie financiara PERSPEKTIVA: Pe istoricul Bogdan MurgescuTatal l-a invatat chiverniseala, iar Romania l-a facut sa inteleaga coruptia
INTERVIURILE HotNews.ro