Romanii, dezumflati de piruetele guvernului

Dupa ce laptele si mierea ultimului an al guvernarii Nastase au ramas o amintire, consumatorii privesc cu scepticism echilibristica executivului condus de Tariceanu.

In ciuda celui mai insemnat recul de credibilitate consemnat pe parcursul unei singure luni, indicatorul de incredere a consumatorului roman se gasea inca, in februarie 2005, peste valoarea din primele trei trimestre ale lui 2004.

Dupa toate probabilitatile insa, in lunile urmatoare, si acest indicator se va indeparta de nivelurile-record atinse incepand cu a doua parte a anului trecut.

E de asteptat sa se piarda din incredere cand accizele se vor majora in avans, cand se vor taxa castigurile de pe piata de capital si din tranzactiile imobiliare, cand se vor mari impozitele pe dobanzi si tarifele la curent si gaze, cand va scadea viteza de expansiune a creditului.

E mai bine, dar va fi mai rau

Avertismentele s-au auzit de anul trecut. Majorarile de salarii si pensii, ajutoarele, creditele si scutirile de taxe realizate cu singurul scop de a castiga alegerile n-aveau cum sa duca la o crestere economica sustenabila.

Ca dovada, dupa euforia din ultimele trei luni ale lui 2004 si dupa bucuria introducerii cotei unice, verdictul FMI a sunat transant: strangeti cureaua.

Diferentele intre un 2004 plin de bunavointa nefundamentata economic si austerul 2005 sunt inscrise cu lux de amanunte in Programul Economic de Preaderare (PEP). Conform documentului, cresterea consumului populatiei va fi net inferioara in 2005 fata de 2004: 7,7%, fata de 9,9%.

Iar cererea interna, care include, pe langa consumul gospodariilor, si cheltuielile administratiei, se va majora cu doar 8,9%, nu cu 11,9% ca anul trecut. Din aceste motive, cresterea economica se va atenua la 6%, de la 8,3%. Si in program mai sta scris negru pe alb ca in urmatorii ani investitiile vor creste mai repede decat consumul.

Cat de tare ne temem?

Indicatorul de incredere a consumatorului reflecta consumul privat si se calculeaza ca medie a raspunsurilor la intrebarile referitoare la asteptarile privind evolutia financiara a gospodariei, a situatiei generale a economiei, a somajului si a probabilitatii de a economisi in urmatoarele 12 luni.

Daca 44% din repondenti vedeau in ianuarie 2005 ca situatia financiara a familiei va fi mai buna in urmatoarele 12 luni (cu zece procente mai mult decat in trimestrul trei din 2004, cel mai bun nivel de dupa 2001, cel mai important ritm de crestere consemnat intr-o singura luna), in februarie numarul lor avea sa scada la 38%, cel mai amplu recul lunar.

Totodata, dupa ce numarul persoanelor care considerau ca situatia financiara a gospodariei va fi mai proasta a atins un minim istoric, in ianuarie (14%), procentajul s-a marit la 20% in februarie.

Acelasi pesimism a fost vizibil in privinta evolutiei economice. In ianuarie 2005, un numar-record de intervievati (52%) a declarat ca tara va merge spre mai bine, dupa care procentajul optimistilor s-a micsorat la 42%, iar cel al pesimistilor a sarit de la 12% la 19%.

Si asteptarile legate de cresterea somajului s-au marit in februarie la 56% dintre respondenti (fata de 50% in ianuarie si 48% in octombrie-decembrie 2004), in timp ce intervievatii care raspund ca acesta va scadea au ajuns sa fie la fel putini ca la sfarsitul anului 2003.

Iar in ceea ce priveste probabilitatea de a economisi, nici o speranta. Au raspuns cu „nu voi economisi” trei sferturi din cei chestionati.

Aceasta situatie este insa si mai bine detaliata in graficul care arata ca 58% din romani traiesc de azi pe maine („abia reusim sa acoperim cheltuielile curente”), 18% sunt deja pe minus („avem deja datorii”), iar 7% apeleaza la economiile facute anterior.

Potrivit GfK, 87% din romani spun ca nu vor achizitiona un automobil in urmatorii doi ani, iar 90% nu vor cumpara o locuinta.

Instrumentul de masura

Indicatorul de incredere a consumatorului, „consumer confidence” cum ii spun americanii, este, in economiile dezvoltate, unul dintre principalele repere dupa care companiile isi dimensioneaza productia viitoare si isi ghideaza politica de angajari, aratand, de asemenea, consistenta si stabilitatea cresterii economice a tarii.

Pe o piata matura, o situatie precum cea de fata, mai buna decat in urma cu 12 luni, dar mai proasta decat in luna anterioara, ar fi interpretata cam asa: climatul economic nu este rau, dar trendul de imbunatatire pare sa slabeasca.

Apreciere care se verifica si cu buletinul de conjunctura al BNR din luna martie, unde aproape o treime din managerii intervievati invoca insuficienta cererii drept principala cauza a limitarii activitatii.

Factor resimtit, in special, la producatorii de televizoare, dar si in industria alimentara, a bauturilor, in industria de prelucrare a petrolului etc. Cauza pentru care peste un sfert din conducatorii de companii vorbesc despre disponibilizari, iar doua treimi nu fac angajari, constructiile fiind singurul domeniu unde se cauta forta de munca.

Prognoza dupa semne din batrani

Dar Romania nu este inca o economie matura, indiferent de afirmatiile celor din mediul rural, care se bazeaza pe autoconsum, fiindca opinia lor are prea putina legatura cu notiuni ca piata, bani, ocuparea fortei de munca, taxe.

La fel, intr-o tara cu o economie subterana cam cat cea de la vedere nu se stie exact daca respectivul consumator isi exprima increderea in economia formala sau in cea informala – acolo unde munceste cand intreprinderea de stat renunta la serviciile sale ori de unde isi mai poate permite sa-si cumpere de-ale gurii.

Iar salturile ample al indicelui de incredere, urmate de reculuri la fel de abrupte la care am asistat in ultimele luni, pot fi rezumate astfel: o dezvoltare durabila are ca tinta crearea de locuri de munca, in timp ce o crestere pe datorie, cu ochii spre electoratul-tinta, se rezuma la cumpararea bunavointei.

Din acest motiv, traficul de bunastare are un mare neajuns – cine se bucura azi va plange maine de foame.

Saptamana Financiara, Ionut Balan