Romii au votat. După absența din primul tur, au revenit. Cu un avertisment

Romii au votat nu din speranță, ci din luciditate. Au dat un vot lucid, nu unul loial.
În turul I al alegerilor prezidențiale din 2025, comunitățile rome au tăcut. O tăcere grea, dar nu pasivă – ci profund politică. În multe dintre localitățile cu populație romă semnificativă, prezența la urne a fost sub 24%. Unii au interpretat acest fapt drept „apatie civică” sau „dezinteres cronic”.
Dar, așa cum arată un raport intern realizat de Roma for Democracy Foundation, realitatea este alta: romii n-au fugit de democrație – au refuzat s-o legitimeze. Boicotul a fost un gest de luciditate. A vota înseamnă a acorda putere, iar statul, în forma lui actuală, nu le oferă romilor nici reprezentare, nici protecție, nici recunoaștere. De ce l-ar fi validat?
Votul ca formă de constrângere democratică
Dar ceva s-a schimbat între tururi. În doar două săptămâni, tăcerea s-a transformat în reacție. În 144 de localități unde romii reprezintă peste 5% din electorat, prezența la vot a crescut în medie cu 5,71 puncte procentuale.
În cele mai excluse dintre ele, creșterea a depășit 27 de puncte. Nu a fost o revenire emoțională la urne, ci o mișcare strategică. O acțiune de autoapărare în fața pericolului real al unui regim autoritar condus de George Simion, politician care a refuzat constant dialogul cu organizațiile civice ale romilor și care a ridicat xenofobia și euroscepticismul la nivel de program politic.
Ceea ce s-a întâmplat în turul II nu reprezintă o reîntoarcere triumfală în cetate, ci o intervenție lucidă, un gest de supraviețuire colectivă. Așa cum explică James Holston (2008) și Partha Chatterjee (2004), cetățenii excluși nu renunță la politică – ci o practică prin forme alternative, deseori reactive, dar profund strategice. Astfel, de această dată, romii n-au votat pentru a sprijini un proiect politic, ci pentru a opri unul periculos.
Gestul făcut de Nicușor Dan
Iar singurul candidat care a înțeles tensiunea acestui moment a fost Nicușor Dan. Nu printr-o platformă proactivă sau prin promisiuni, ci printr-un gest simbolic, dar extrem de valoros în ochii comunității: semnarea publică a manifestului #NiciunMandatFărăNoi, lansat de organizația Roma for Democracy.
A fost singurul care a recunoscut în mod clar excluderea romilor ca problemă democratică. Și a mai făcut ceva: recent, în 2024, a recunoscut, în mod oficial, fundamentul activismului rom prin inaugurarea Pieței Nicolae Gheorghe în București – un gest de memorie civică profundă.

Nicolae Gheorghe nu a fost doar un sociolog. A fost părintele mișcării civice rome din România și unul dintre arhitecții recunoașterii internaționale a romilor ca minoritate transnațională. Recunoașterea sa de către un primar în funcție, într-un spațiu public, a avut o greutate simbolică uriașă. Mulți romi n-au uitat acest gest. Iar în turul al doilea, au reacționat.
Rezultatele sunt clare: în localitățile analizate, voturile pentru Nicușor Dan au crescut de la 26.460 în turul I la 131.862 în turul II – o creștere de peste 400%. Aproape 16% din voturile care i-au asigurat victoria provin din aceste comunități. Nu e o majoritate. Dar e o margine decisivă. Fără ea, victoria nu ar fi fost posibilă.
Sfârșitul intermediarilor. Începutul reprezentării directe
Această mobilizare nu s-a produs prin canalele tradiționale. Din contră: în localitățile dominate de rețelele partidelor dominante sau cele ale Partidei Romilor, participarea a rămas scăzută. Legitimitatea intermediarilor clientelari s-a prăbușit. A apărut o altă formă de acțiune politică: reprezentarea directă.
Mobilizarea a fost condusă de rețele informale, activiști tineri, organizații precum Roma for Democracy, femei-lider și lideri neoficiali care au refuzat ideea că democrația trebuie livrată „de sus”. Nu a fost vorba despre loialitate, ci despre luciditate. Despre o limită impusă de jos în sus.
În cuvintele antropoloagei Anna Mirga, ceea ce am văzut în mai 2025 a fost o formă de “rezistență prin pragmatism civic”: o mobilizare care nu cere favoruri, ci impune respect.
Lecțiile votului rom
Experiența electorală a comunităților rome în 2025 contrazice miturile dominante despre pasivitate și manipulare. Votul lor a fost:
- Calculat, nu emoțional;
- Reactiv, nu pasiv;
- Împotriva excluderii, nu pentru o ideologie;
- Activat de recunoaștere, nu de promisiuni;
- Coordonat prin activism civic, nu prin structuri clientelare.
Așa cum argumentează Martha Nussbaum (2011), cetățenia înseamnă nu doar drepturi politice, ci și demnitate. În 2025, romii au acționat nu pentru a cere, ci pentru a opri. Votul lor a fost o frână de urgență trasă în fața unui posibil colaps democratic.
Votul romilor a fost un gest de apărare colectivă. Absența lor din primul tur a fost un protest. Revenirea lor în turul doi – un avertisment. Romii nu mai acceptă să fie tratați ca o masă de manevră. Nu mai acceptă loialități impuse. Nu mai acceptă tăcerea. Romii n-au cerut favoruri. Au spus, simplu și clar: „Nu fără noi”. Și, în mod remarcabil, un candidat i-a ascultat. Iar votul lor a contat – decisiv.