Sari direct la conținut

Romii au votat. După absența din primul tur, au revenit. Cu un avertisment

Opinie
HotNews.ro
Foto: LCV / Shutterstock
Foto: LCV / Shutterstock

Romii au votat nu din speranță, ci din luciditate. Au dat un vot lucid, nu unul loial.

În turul I al alegerilor prezidențiale din 2025, comunitățile rome au tăcut. O tăcere grea, dar nu pasivă – ci profund politică. În multe dintre localitățile cu populație romă semnificativă, prezența la urne a fost sub 24%. Unii au interpretat acest fapt drept „apatie civică” sau „dezinteres cronic”. 

Dar, așa cum arată un raport intern realizat de Roma for Democracy Foundation, realitatea este alta: romii n-au fugit de democrație – au refuzat s-o legitimeze. Boicotul a fost un gest de luciditate. A vota înseamnă a acorda putere, iar statul, în forma lui actuală, nu le oferă romilor nici reprezentare, nici protecție, nici recunoaștere. De ce l-ar fi validat?

Votul ca formă de constrângere democratică

Dar ceva s-a schimbat între tururi. În doar două săptămâni, tăcerea s-a transformat în reacție.  În 144 de localități unde romii reprezintă peste 5% din electorat, prezența la vot a crescut în medie cu 5,71 puncte procentuale. 

În cele mai excluse dintre ele, creșterea a depășit 27 de puncte. Nu a fost o revenire emoțională la urne, ci o mișcare strategică. O acțiune de autoapărare în fața pericolului real al unui regim autoritar condus de George Simion, politician care a refuzat constant dialogul cu organizațiile civice ale romilor și care a ridicat xenofobia și euroscepticismul la nivel de program politic.

Ceea ce s-a întâmplat în turul II nu reprezintă o reîntoarcere triumfală în cetate, ci o intervenție lucidă, un gest de supraviețuire colectivă. Așa cum explică James Holston (2008) și Partha Chatterjee (2004), cetățenii excluși nu renunță la politică – ci o practică prin forme alternative, deseori reactive, dar profund strategice. Astfel, de această dată, romii n-au votat pentru a sprijini un proiect politic, ci pentru a opri unul periculos.

Gestul făcut de Nicușor Dan

Iar singurul candidat care a înțeles tensiunea acestui moment a fost Nicușor Dan. Nu printr-o platformă proactivă sau prin promisiuni, ci printr-un gest simbolic, dar extrem de valoros în ochii comunității: semnarea publică a manifestului #NiciunMandatFărăNoi, lansat de organizația Roma for Democracy. 

A fost singurul care a recunoscut în mod clar excluderea romilor ca problemă democratică. Și a mai făcut ceva: recent, în 2024, a recunoscut, în mod oficial, fundamentul activismului rom prin inaugurarea Pieței Nicolae Gheorghe în București – un gest de memorie civică profundă. 

Inaugurarea pieței Nicolae Gheorghe, eveniment la care a fost prezent Nicușor Dan Foto: Roma Education Fund

Nicolae Gheorghe nu a fost doar un sociolog. A fost părintele mișcării civice rome din România și unul dintre arhitecții recunoașterii internaționale a romilor ca minoritate transnațională. Recunoașterea sa de către un primar în funcție, într-un spațiu public, a avut o greutate simbolică uriașă. Mulți romi n-au uitat acest gest. Iar în turul al doilea, au reacționat.

Rezultatele sunt clare: în localitățile analizate, voturile pentru Nicușor Dan au crescut de la 26.460 în turul I la 131.862 în turul II – o creștere de peste 400%. Aproape 16% din voturile care i-au asigurat victoria provin din aceste comunități. Nu e o majoritate. Dar e o margine decisivă. Fără ea, victoria nu ar fi fost posibilă.

Sfârșitul intermediarilor. Începutul reprezentării directe

Această mobilizare nu s-a produs prin canalele tradiționale. Din contră: în localitățile dominate de rețelele partidelor dominante sau cele ale Partidei Romilor, participarea a rămas scăzută. Legitimitatea intermediarilor clientelari s-a prăbușit. A apărut o altă formă de acțiune politică: reprezentarea directă.

Mobilizarea a fost condusă de rețele informale, activiști tineri, organizații precum Roma for Democracy, femei-lider și lideri neoficiali care au refuzat ideea că democrația trebuie livrată „de sus”. Nu a fost vorba despre loialitate, ci despre luciditate. Despre o limită impusă de jos în sus.

În cuvintele antropoloagei Anna Mirga, ceea ce am văzut în mai 2025 a fost o formă de “rezistență prin pragmatism civic”: o mobilizare care nu cere favoruri, ci impune respect.

Lecțiile votului rom

Experiența electorală a comunităților rome în 2025 contrazice miturile dominante despre pasivitate și manipulare. Votul lor a fost:

  • Calculat, nu emoțional;
  • Reactiv, nu pasiv;
  • Împotriva excluderii, nu pentru o ideologie;
  • Activat de recunoaștere, nu de promisiuni;
  • Coordonat prin activism civic, nu prin structuri clientelare.

Așa cum argumentează Martha Nussbaum (2011), cetățenia înseamnă nu doar drepturi politice, ci și demnitate. În 2025, romii au acționat nu pentru a cere, ci pentru a opri. Votul lor a fost o frână de urgență trasă în fața unui posibil colaps democratic.

Votul romilor a fost un gest de apărare colectivă. Absența lor din primul tur a fost un protest. Revenirea lor în turul doi – un avertisment. Romii nu mai acceptă să fie tratați ca o masă de manevră. Nu mai acceptă loialități impuse. Nu mai acceptă tăcerea. Romii n-au cerut favoruri. Au spus, simplu și clar: „Nu fără noi”. Și, în mod remarcabil, un candidat i-a ascultat. Iar votul lor a contat – decisiv.

INTERVIURILE HotNews.ro