Rusaliile, 25-28 mai. Uite fericirile: sărmăluțe-n foi de viță. TIFF și licitații pentru cercei și pandantiv de secol 9-11 viking. GRATUIT exercițiu de imaginație

Rusalii. Ca să nu fiu bastard și să mă prefac în freak voi citi sensul Ielelor, Rusaliilor din marea carte a „Sărbătorilor românești” a Irinei Nicolau. Apoi, uite, îmi iau mințile nu vorbind cu ielele, ci cu un vin Rusalca de Oprișor și cu niște sărmăluțe în foi de viță. E vreme de mers la festivalul TIFF în Cluj și la spectacolul Mamma Mia la București. De vreau să mă joc cu banul, am licitații în zilele astea: pandantiv și cercei de la vikinge din secolele 9-11. Și cum e vreme de vrajă, ai exercițiu de imaginație. Vezi descântecul vikingei ce-și așteaptă vikingul.

Rusalii, la 50 de zile de la Paște, la 10 de la Înălțare

Sub numele de Rusalii supraviețuiesc mai multe sărbători: Pogorărea Duhului Sfânt și Sfânta Treime, un joc creștin al zânelor și Moșii de Rusalii, un cult al morților. În fapt, avem o sărbătoare a primăverii. O reînoire a credințelor. Mai ales, a momentului în care se coboară Duhul Sfânt, iar cei ce cred cu adevărat, se risipesc în lume spre a duce învățătura Dumnezeului lor. De aici și Ielele ce ies și cultivă îndoiala.

Aproape de natura deplină a primăverii, omul are casa plină de plante – mirodenii și de leac.

Și o spălare în frunză de nuc sau o îngenunchere în frunză de nuc, ca la greci pe vremuri, sunt spre a opri grindina și ploaia de mană ce-ar cădea peste recolte. Se face Târg mare cu leagăn, cu drăcii, în care omul să se dea și să se bucure de dinainte de munca recoltei. Este vreme de înfrățire între etnii și de căsătorire între sexe, timp petrecut lângă fântână și rostire cu cuvinte magice: “Dați surate pân-la moarte?” “De astăzi nu vă mai ziceți pe nume de om, ci surate.” Oamenii se încredințează unii altora.

E timpul Zânelor. Zâne, un fel de a spune, că-s vedenii urâte.

Fiind mai cu seamă neiertătoare, li se spune pe nume de alint: Șoimanele, Bunele, Vântoasele. Zânelor le place să danseze, iar acolo unde o fac, locul rămâne paragină. Ielelor le place muzica. De le admiri și le spui vorbe și ele îți răspund, da, ți se ia darul vorbirii, ori te poartă prin aer și-ți aruncă trupul sleit de frică prin răspântii. De aia, nu te lua cu Ielele, taci, nu te lăsa ademenit de cântec, vorbe. Taci. Sau dă cu rospopască, avrămeasă, leuștean. Cum te gândești la Iele, te gândești la Călușari.

Călușarii sunt oamenii Ielelor, Zânelor.

Între Călușari se face ucenicie și dans ani în șir sub ordine de Vătaf. De este omul bântuit de Iele, Călușarii îl joacă și-l vindecă. (din Irina Nicolau-Sărbătorile la români, 1998)

De vrei să te speli pe cap, ia frunza de nuc. De vrei să mănânci fă-ți sărmăluțe.

Sărmăluța se face în foaie de viță abia acum. Că nu-i murată de borcan, ci crescută pe vrejul viei.

E timpul ei să se facă verde și palmă. Și-n căuș să primească orez și vegetale tăiate de cuțit sau carne oaie și mânzat în amestec cu mirodenii de fel și fel. Acum e vremea leușteanului, a busuiocului, a cepei și usturoiului. Și a câte și mai câte. Se ia din amestecul ăsta tocat de cuțit sau mașină și se-nvelește în foaia de viță. Se bagă la cuptor cu o țâră de ulei și roșii și apă cât cuprinde. Se bagă la cuptor, se așteptă. Se scot sărmăluțele și se sting cu iaurt. Se bea Rusalcă. Are corp, e alcool, e acidulat.Uite descrierea vinului de la Oprișor, din Mehedinți.

Te arde să ieși în lume? Uite ce-ai de făcut:

Iași – Artă și zbor: Hangariada

Să zbori de Rusalii e ca-n trecut, când se aduceau leagăne și drăcării în târguri. Du-te să te înalți la ceruri și să te cobori bine sănătos pe pământ.

Cluj – TIFF

Nu e loc mai bun de văzut filme în România asta decât în cetatea Clujului. De ani de zile ochii tăi plâng de văd că lipsești de acolo.

Vin: Ingmar Bergman, Fanny Ardant, Filme de Centenar, documentare.Și noile producții românești. Te rup toate!

TIFF e fanatism. Anii trecuți nu mi-am revenit după cât de deștepte erau aceste “metale grele” aduse de TIFF din toate colțurile lumii.

E eveniment zilnic. De la dacii liberi la Căciuleanu și la Insultă

E muzică în fiecare seară. FUNKorporation, Cuibul, ExitOz

București – Mamma Mia. UITE culise, repetitii

Aseară, Lori și Baletul au strălucit, trebuie să recunosc. Brenciu și Ecaterina au uns povestea cu sufletul lor. Restul au fost la locul lor. Dar a fost premieră, a fost mare emoție.

Competiția rămâne deschisă. E turneu național.

Bilete mai sunt aici

LICITAȚII Și descântul vechi al vikingei cu cercei și lună către vikingul ei

Niște cercei apăruți dintr-o colecție veche britanică. CLICK aici:Sunt de vânzare de Rusalii. De aur, sunt de la vikingi. Sunt cu filigran. Sunt din secolele 9-11

Tot din aceeași colecție ar mai fi un pandantiv de aur. CLICK Reprezintă Luna.

Ambele obiecte, spune prezentarea lor, mă fac să visez la femeile vikinge, nu?

Ori, întreaga istorie, se spune, au scris-o Thor-ii, cu cruzime și sălbăticie. O întreagă istorie a cultului războiului și a urii mi-a însoțit prejudecățile. Ori aceste bijuterii de unde vin?

Unde-s urechile bestiilor care purtau asemenea delicatesuri? Unde-s grumajii unei asemenea lune?

EXERCIȚIU DE IMAGINAȚIE, domnule, de zilele IELELOR

Cerceii și pandantivul mă fac să văd altfel lucrurile. Să pătrund într-o lume a iubirii semenului, de ce nu. Fiecare dintre noi ne arătăm mușchii și-n fapt suntem suflețele. Ne dăm vikingi, suntem miei. În secolele lor de glorie nici vikingii nu puteau fi altfel. În secolele 9-11 din care-s bijuteriile licitate, cruzimea era legatul, supraviețuirea era ținta. Asta era vremea.

Că vikingii au fost biruitori în multe dintre bătălii, că erau bestii, neîndoios, dar cred că ne și place mult să gândim istoria în termeni superlativi. Erau mai buni ca alții, cred și asta-i tot. Ca băieții de cartier de astăzi. Își apărau locul.

Nu-i așa că nu-ți place să vezi aceste bijuterii?

Par că strică armonia din mintea ta. Și-ți strică și marele chef: ce fac eu? sunt biruitor, puternic, cum să-mi strice cerceii vikingi stima de sine?

Eu cred că istoria nu e doar a faptelor mari, e și a detaliilor de viață cotidiană, a îm-podobitului, a curtuoaziei, a șederii, a clipei și privirii furate.

Istoria nu este doar a învingătorilor. este povestea mamei și iubitei, a cerceilor de podoabă și a Lunii de invocare. Și acum visez, oare femeia cu urechi bune de cercei, cu buze întinse pe înserare spre cer, nu putea rosti tandru: “Vino, tu, Lună și fă lumea mai bună. Ferocele bărbat fă-mi-l lup înfometat. Să-i dau eu merinde și el să mă alinte.?”

Și nu cumva vikinga era mai feroce decât orice viking de pe lumea asta?