„Ne distrug puțin câte puțin”. Soldații ucraineni dau de înțeles că și-au pierdut speranța în incursiunea din Kursk: „Este păcat că oamenii mor pentru PR”

Ucraina se agață cu orice preț de teritoriile din regiunea rusă de graniță Kursk, luate sub control, pentru a avea o pârghie în eventualele negocieri de pace, dar la aproape patru luni după ce Kievul și-a lansat incursiunea transfrontalieră surpriză unii soldați ucraineni sunt din ce în ce mai pesimiști cu privire la soarta acestei operațiuni care presupune costuri tot mai ridicate, scrie The Kyiv Independent.

„Aviația este un factor-cheie, iar (trupele ruse) aruncă toate bombele aeriene (pe care le are la dispoziție) în fiecare noapte, distrugându-ne puțin câte puțin”, a declarat militarul ucrainean Oleksii din cadrul Brigăzii 80 de asalt aerian, care este în prezent desfășurată în regiunea Kursk.

Atunci când forțele ucrainene au deschis în mod neașteptat un nou front în nord-est, în luna august, intrând pe teritoriul provinciei Kursk, acesta a fost un moment semnificativ de creștere a moralului pentru țară. Forțele ucrainene au continuat să avanseze de la o zi la alta, șocându-i chiar și pe aliații săi occidentali cu această operațiune uimitoare, în ciuda faptului că armata Kievului era puternic depășită pe întregul front în ceea ce privește armamentul și numărul soldaților.

Deși nu au reușit să împiedice rapid înaintarea trupelor Kievului, forțele ruse au început în cele din urmă să contraatace, în luna septembrie, pentru a-i respinge pe ucraineni. Analiștii militari afirmă că au avut loc trei valuri până în prezent, iar următorul val este așteptat în decembrie.

Aproape 60.000 de soldați ruși sunt desfășurați în regiunea Kursk, a anunțat postul public ucrainean Suspilne pe data de 22 noiembrie, citând o sursă nedezvăluită din cadrul Statului Major General al armatei ucrainene.

Operațiunea din Kursk – prima dată când Rusia a fost invadată de armata unei alte țări după finalul cel de-al Doilea Război Mondial – a început cu trei luni înainte de alegerile prezidențiale americane, al căror rezultat era pe atunci incert. Controlul Ucrainei asupra acestui teritoriu rusesc îi oferă un avantaj în eventualele negocieri de pace. Dar exercitarea acestui contol este în curs de slăbire. Agenția de presă Reuters a scris, pe 23 noiembrie, citând o sursă militară de rang înalt de la Kiev, că Ucraina a pierdut peste 40% din teritoriul pe care l-a capturat anterior în regiunea Kursk.

Potrivit lui Oleksandr Kovalenko, un analist militar și politic ucrainean din cadrul think tank-ului Information Resistance, cu sediul la Kiev, Rusia ar putea începe o ofensivă mai amplă în decembrie, în încercarea de a recuceri întreaga provincie de frontieră, înainte ca președintele-ales al SUA, Donald Trump, să-și preia oficial funcția, în ianuarie 2025.

Trump a susținut că va pune capăt rapid războiului printr-o înțelegere „bună pentru ambele părți”, valorificând ceea ce el a descris ca fiind „o relație foarte bună” cu președintele rus Vladimir Putin. Un document politic dezvăluie că noua administrație de la Casa Albă va face presiuni asupra Rusiei și Ucrainei pentru a intra în negocieri de pace, Washingtonul amenințând fie cu oprirea, fie cu creșterea ajutorului militar american pentru Kiev în cazul în care una dintre părți va refuza, a relatat publicația britanică The Guardian pe 28 noiembrie.

Între timp, Rusia continuă să câștige teren pe front, în special în regiunea Donbas din estul Ucrainei, în contextul în care discuțiile privind înghețarea liniei frontului ies la suprafață odată cu revenirea lui Trump la putere. Conducerea armatei ucrainene a susținut că operațiunea din Kursk a forțat Moscova să își retragă forțele în regiunea sa sudică de graniță și că a atenuat presiunea asupra forțelor ucrainene, pusă de ruși, în Donbas (regiunile Luhansk și Donețk).

Dar Rusia a reușit să cucerească peste 1.600 de kilometri pătrați (aproximativ dimensiunea Londrei) de teritorii din Donbas, în perioada septembrie – noiembrie, în ciuda aruncării în luptă a „unor cantități semnificative de oameni și echipamente (militare) în acest proces”, potrivit organizației analitice open-source Black Bird Group, cu sediul în Finlanda.

Câștigurile teritoriale estimate ale Rusiei în Donbas, obținute pe parcursul toamnei, depășesc teritoriile pe care Ucraina le deținea în regiunea Kursk la apogeul incursiunii, care au reprezentat aproximativ 1.380 de kilometri pătrați, aprecizat pentru Reuters înaltul oficial militar ucrainean citat.

Ucraina controlează în prezent aproximativ 800 de kilometri pătrați (aproximativ dimensiunea orașului Chicago), a mai spus această sursă, pentru Reuters, la sfârșitul lunii noiembrie.

Valoare strategică?

Pe măsură ce linia frontului din regiunea Kursk se stabilizează mai mult sau mai puțin, iar ucrainenii se află din nou în defensivă, tot mai mulți soldați – dintre care mulți au recunoscut că unitățile lor au suferit pierderi grele în zonă – încep să pună la îndoială incursiunea militară.

Kievul a alocat resurse substanțiale pentru operațiune, care este sprijinită și de capacitățile occidentale de lovire cu rază lungă de acțiune, pentru a menține cu orice preț sub controlul său aceste teritorii cucerite.

Președintele Volodimir Zelenski a salutat operațiunea din Kursk, reiterând modul în care aceasta a permis Ucrainei să aducă înapoi acasă „un număr semnificativ” de ucraineni luați prizonieri de ruși și să împiedice reocuparea regiunilor limitrofe Sumî și Cernihiv.

„În loc de o zonă tampon pe teritoriul Ucrainei, așa cum au planificat rușii, noi am creat o zonă tampon în apropierea frontierei noastre, pe teritoriul Rusiei”, a declarat Zelenski, în cadrul unui discurs video adresat națiunii, în octombrie.

Observând de la distanță cum trupele ruse avansează mai rapid în regiunea Donețk, soldații ucraineni subliniază că unitățile de elită ucrainene desfășurate pentru a invadarea provinciei Kursk ar fi putut fi folosite în schimb pentru a menține frontul de est.

„Niciun soldat cu care vorbesc nu înțelege de ce suntem aici (în regiunea Kursk, n.r.)”, a declarat Oleksii, adăugând că mulți „băieți” din unitatea sa au refuzat să fie desfășurați în operațiunea din Kursk și s-au întors acasă.

Alți soldați, inclusiv Illia, un alt militar din brigada de elită 80, au sugerat că incursiunea din Kursk a fost probabil gândită ca una desfășurată pe o scurtă perioadă și că a fost probabil o încercare a Kievului de a distrage atenția publicului de la înrăutățirea situației militare din Donbas.

„Sunt 100% sigur că ne vor forța să ieșim din Kursk, este doar o chestiune de timp”, a declarat Illia, pentru The Kyiv Independent. „Este păcat că oamenii mor pentru PR”, a spus militarul.

Experții militari occidentali și ucraineni sunt împărțiți cu privire la valoarea strategică a operațiunii, dar au subliniat că trupele ruse ar fi avansat pe frontul de est indiferent de această incursiune din Kursk.

Emil Kastehelmi, analist la Black Bird Group, care analizează îndeaproape războiul prin intermediul surselor deschise, consideră că pare să existe „mai multe aspecte negative” în ceea ce privește operațiunea, Ucraina acordând o prioritate „destul de mare” incursiunii, în ciuda deteriorării situației din Donbas.

Experții spun că printre avantajele operațiunii se numără faptul că Ucraina a adus războiul pe teritoriul Rusiei și a sporit protecția zonelor limitrofe din regiunile Sumî, Harkov și Cernihiv din nordul Ucrainei.

Operațiunea a forțat, de asemenea, Rusia să redirecționeze către regiunea Kursk unele trupe care ar fi putut fi desfășurate în altă parte și să suporte un cost ridicat pentru a recupera teritoriile. Ucraina a susținut la sfârșitul lunii octombrie că Moscova a pierdut peste 17.000 de soldați în Kursk începând din luna august.

Recenta desfășurare de soldați nord-coreeni în zonă, ca rezerve, semnalează că Moscova suferă, de asemenea, de deficit de soldați, a declarat Kovalenko de la think tank-ul Information Resistance. Potrivit estimărilor guvernamentale occidentale și ucrainene, Rusia a desfășurat deja între 10.000 și 11.000 de soldați nord-coreeni în regiunea Kursk.

Trupele ruse declanșează în prezent cea mai puternică ofensivă din direcția vestică, dinspre satul Lyubimovka, de-a lungul râului Snagost din regiunea Kursk, la vest de bastionul forțelor ucrainene, potrivit lui Kovalenko. Trupele ruse „încearcă să pună presiune dinspre vest spre est”, a declarat Kovalenko, adăugând că râul Snagost a fost bariera geografică a forțelor ucrainene până când rușii au luat cu asalt zona, în octombrie.

Soldații ucraineni de pe teren spun că Rusia continuă să atace în grupuri mici, susținute de echipamente și de roiuri de drone FPS („first-person-view”).

Nu este clar cât timp poate Ucraina să mai ocupe în mod realist această porțiune de teritoriu rusesc. Printre dificultățile cu care se confruntă trupele ucrainene se numără lipsa aparentă a fortificațiilor de înaltă calitate, cel puțin în cantități mari, și a unui teren defensiv bun, potrivit lui Kastehelmi de la Black Bird Group.

Iar pe măsură ce Ucraina pierde tot mai mult teritoriu în regiunea Kursk, forțelor ucrainene le va fi mai dificil să efectueze manevre militare, în timp ce trupelor ruse le va fi mai ușor să observe mișcările din zonele controlate de ucraineni, a adăugat el.

„Există probleme, dar cel puțin pare să fie un pic mai stabilizat decât a fost mai devreme, în toamnă, când rușii i-au împins pe ucraineni înapoi mai repede”, a evaluat el.

Soarta regiunii ruse va depinde în mare măsură de prioritatea pe care o va acorda Moscova operațiunii din Kursk, deoarece Rusia nu se confruntă cu o amenințare imediată din partea Ucrainei, deși aceasta se agață de aceste teritorii din punct de vedere militar, a explicat expertul.

„Ucrainenii nu controlează cu adevărat nimic important în ceea ce privește, de exemplu, orașele sau zonele și nu amenință (Rusia cu) nimic important prin deținerea acestei zone”, a spus el, adăugând că situația a devenit „din ce în ce mai politică” pentru Moscova.

Recenta permisiune occidentală de a ataca Rusia cu armament cu rază lungă de acțiune a deschis calea Kievului de a lovi ținte militare de la distanță. Presa occidentală a scris despre bombardamentele ucrainene, cu rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune fabricate în SUA și rachete Storm Shadow furnizate de Marea Britanie, asupra regiunilor de graniță ale Rusiei. Pe 26 noiembrie, Ministerul rus al Apărării a recunoscut că Ucraina a lovit un sistem rusesc de apărare aeriană S-400 și un aerodrom din regiunea Kursk, cu rachete ATACMS.

Soldații ucraineni de pe teren spun că nu au simțit rezultatele acestor lovituri cu rază lungă de acțiune pe câmpul de luptă.

Serhii Kuzan, cofondator și președinte al Centrului ucrainean de securitate și cooperare, a declarat că loviturile cu rază lungă de acțiune „ajută foarte mult” în apărarea regiunii Kursk. Depozitul celui de-al 67-lea arsenal al Direcției principale de rachete și artilerie a Rusiei din regiunea Briansk pe care Ucraina susține că l-a lovit cu ATACMS a echipat până acum Gruparea Kursk a forțelor ruse.

Neutralizarea stocurilor de muniție a permis Ucrainei să încetinească ritmul ofensivei ruse și ar putea perturba planurile Moscovei, a subliniat expertul. „Aceasta înseamnă că le-am redus capacitatea de luptă”, a spus el, continuând: „Ei înțeleg că deja nu pot conta pe acest depozit și că trebuie să se reorganizeze din nou, să facă ajustări și să-și facă planurile pornind de la noi calcule”.

Dar, deși distrugerea componentelor militare rusești care ar putea fi folosite împotriva Ucrainei este utilă, „efectul este încă probabil destul de limitat, deoarece stocurile ucrainene de rachete sunt, de asemenea, limitate”, a spus Kastelmi.

Stocurile reduse nu permit Ucrainei să desfășoare o campanie de atac pe scară largă care să vizeze un număr substanțial de cartiere generale, depozite de muniție, centre de antrenament și centre logistice pentru a „paraliza întregul sistem”, potrivit lui Kastelmi.

„Deoarece permisiunea de a lansa rachete pe teritoriul rusesc a fost acordată atât de târziu, iar stocurile de rachete sunt limitate, aceasta înseamnă cu adevărat că este un bonus frumos, dar nu va schimba dinamica mai largă a bătăliei”, a adăugat el.

Componentele critice de luptă ar fi, în schimb, numărul soldaților, calitatea trupelor și disponibilitatea echipamentelor, a dronelor și a artileriei, potrivit lui Kastelmi.

„O grămadă de unități pregătite de luptă sunt anihilate (de forțele ruse)”, spune Illia, soldatul din brigada 80 desfășurată în regiunea Kursk, subliniind cât de epuizați sunt colegii săi.

„Este posibil să nu știu ceva sau să nu înțeleg ceva, dar este (o situație) de rahat”, mai afirmă soldatul ucrainean.

Urmăriți cele mai recente evoluții ale războiului din Ucraina LIVETEXT pe HotNews.ro