Sa udriti bine! Sau cum Udrea n-o poate ingropa pe "blonda de la Cotroceni"

Primul test electoral, desfasurat sub sloganul ” Udrea face ordine”, a fost un fiasco total. Valuri de lacrimi, torente de proteste si demisii, miorlaieli victimizatoare pe la televiziunile dornice de subiecte blonde. Teoria ca Elena a fost „parasutata” de la centrul din dealul Cotrocenilor sa bata cu tocul in procentele slabe ale filialei Constanta nu prea sta in picioare, din simplul motiv ca nu-ti trebuia cine stie ce instinct politic ca sa prevezi fatalul deznodamint. Mai degraba, un alt centru vrea s-o testeze politic si s-a scoata din carti. Pentru ca e clar, Noua Elena Udrea n-o va putea ingropa pe „blonda de la Cotroceni”.

Elena Udrea are o prezenta scenica peste care nu se poate trece, un limbaj articulat si capabil de nuante, prinde subiectele din zborul spre studiourile de televiziune si le adapteaza nevoilor de moment. E credibila mai ales cind isi ridica poalele-n cap, dar si cind vorbeste mamos despre pensii si alocatiile pentru copii. Cu alte cuvinte, stie sa faca fata cu brio unor provocari limitate. Si cam atit.

Daca ar fi vorba doar despre prestatie, Udrea si-ar putea continua nestingherita fulminanta ascensiune in partid, asta pentru ca se inscrie in nota generala a superficialitatii politicienilor. Ceea ce nu poate ea depasi este propriul trecut. Mai exact, noua politiciana Elena Udrea nu o poate ingropa pe „blonda de la Cotroceni”. Stradania ei de a construi un personaj care sa il depaseasca pe cel caruia i s-au lipit etichete de genul „fecioara din Plescoi”, ” Udrea -biletel”, dar mai ales, „Udrea omul presedintelui”, nu a fost un succes. De altfel, Elena Udrea nu a facut niciodata un mister din faptul ca este purtatoarea neoficiala de cuvint a presedintelui, ba din contra, a folosit acest lucru ca pe un mijloc de a accede la putere in partid si de a aduna procente de popularitate.

Aceste legaturi bolnavicioase o tin acum prizoniera. Orice ar face, va fi raportat la episodul „biletelul roz”, la puterea de influenta pe care o avea din postura de consiliera a celui mai puternic om in stat, la grupurile de interese din jurul sotului Cocos si la desele scandaluri provocate prin diferite declaratii ce pareau dicteuri. Sa nu uitam, a fost o perioada in care, de frica broscutelor pe care le scapa in talk-show-uri, liderii PD ii interzisesera sa mai apara pe sticla. Pe de alta parte, de multe ori argumentele frumoasei si inteligentei Udrea chiar erau logice si coerente, dar tonul de precupeata provoca reactia adversa, mai ales cind in spatele lor se ghicea cu prea mare usurinta indemnul sefului.

In partid, Elena Udrea a avut si are dusmani puternici. Ca ei s-au chemat Adriana Saftoiu, Vasile Balaga, Radu Berceanu sau Cezar Preda, are mai putina importanta. Important este ca toti acestia o percepeau ca pe un alt fel de Lupeasca. Toate acestea se razbuna acum. In plus, zvonistica spune ca Elenei ii lipseste arta compromisului, ca in relatiile cu partidul, de la mic la mare, isi uita gratia si persuasiunea si bate tovaraseste cu pumnul in masa. In numele sefului.

Reactia filialei Constanta, plina de o cutezanta in spatele careia par a se ascunde tot soiul de manevre (Blaga le neaga, e drept), este semnalul ca Udrea nu e dorita. Nici in postura de „reorganizatoare”, nici in cea de candidata pe la vreun colegiu aranjat special pentru ea. Faptul ca recalcitrantii au trebuit inlaturati printr-un puci, nu arata decit ca Udrea nu se descurca de una singura. Are inca nevoie de proptele.

Episodul Constanta poate fi interpretat si in grila unor disensiuni in faza incipienta cu seful statului. Nu ar fi de mirare ca dupa alegerile locale, usoara animozitate dintre PD-L si Basescu, sa se fi acutizat. Presedintele are toate motivele sa fie nemultumit de pierderea Bucurestiului, de esecul unor baroni trimisi de la centru, de lipsa unor figuri noi si reformiste, de modul in care incepe sa se creioneze guvernul din umbra. La rindul lui, PD-L simte ca Traian Basescu nu mai este locomotiva cistigatoare la a carui remorca poti sa te ingrasi linistit in procente.

Privita insa dintr-o perspectiva mai larga, Elena Udrea reprezinta prototipul politicianului de scoala noua. Alaturi de un Victor Ponta, Titus Corlatean, Lavinia Sandru, Bogdan Olteanu si multi, multi altii, ea este doar forma fara fond, umilul executant al ordinelor adevaratilor politicieni. Tuturor cineva le spune: „sa udriti bine”.