​Salariu, Pensie, Taxa de solidaritate. Obsesii de popor sărac cu duhul

​Salariu, Pensie, Taxa de solidaritate. Salariu, Pensie, Taxa de solidaritate. Ți se pare că-i eroare? Nu. Așa dansează neobosit mediile: politice, online și televiziunile. Așa sunt ținuți în corzi funcționarii de la stat, pensionarii și restul. Restul lumii, prostite că nu i se dă. Politicienii cinici își trag avantaje și bagă refrenul: luăm de la ăia bogați cu banii și vă dăm vouă, săracii cu duhul. Tropăim într-un joc vicios național: Salariu, Pensie, Taxa de solidaritate.

Salariu, Pensie, Taxa de solidaritate. Deci, țaca țaca cresc salariile, țaca țaca scad pensiile. Politicienii sunt cinici: ca să dăm la popor de mâncare dăm taxa de solidaritate! Tocmai marele Ciolacu face din taxa de solidaritate o cruce de Isus. Băi, asta e viața mea! Iau de la bogați dau la săraci.

Deci, Ciolacu și ai lui, televiziunile, blogurile și alte sminteli de astea au o masă de manevră de cel puțin vreun milion jumătate de români – salariații la stat.

Plus încă vreo 5 milioane de români – pensionari.

La asta se adaugă sărăcimea de la orașe și sate. (Cifrele sunt aproximative. Statisticile sunt moarte de foame și ele. Nu-s exacte)

Mediile de toate felurile – politice, online și tradiționale – transformă românii aceștia în niște obiecte folosite și îndobitocite. Li se promit tot mai multe pomeni, colive.

EFECT?

Ieri li se promite 10% la tot poporul, astăzi ei merg la supermarket să cumpere mai mult.

Funcționarii nu mai urmăresc facerea de bine, ci oportunități legislative de a ieși la pensie. Judecători, procurori, polițiști, primari, parlamentari apără cu sângele lor legislația făcută cu dedicație. Nu împușcă hoția, ci împușcă pensia. Politicienii și ei își fac privilegii și apoi urlă că li se cuvin.

Pe creierul fiecăruia dintre noi e obsesia banului.

Țara asta moartă are încrustat pe inimă unicul refren: Salariu, Pensie, Taxa de solidaritate.

Este îngropată regula la îndemână care spune că orice mărire de pensie, de salariu ridică inflația și aruncă în aer prețurile. Dece-i îngropată? Că deranjează ideea. Că strică imaginea guralivilor de serviciu.

Creierul acestui experiment național este denaturat:

Salariul și pensia nu mai sunt văzute ca o formă de retribuire/recompensă în urma unui serviciu, ci ca recompensă pentru poziția ocupată. Sunt acolo, cu pile și diplome false, nu mă pricep la nimic, nu contează, vreau salariu și pensie.

Și ca să nu rămână repetenți, politicienii ce fac?

Reinventează japca pe multinaționale, pe firme. Băi, hămesiților dați bă bani la săraci. Uite-l pe Dragnea blocând acum câtva timp economia, când ea mergea pe umerii privaților și multinaționalelor. Uite-l pe Ciolacu și nesărații lui subordonați PNL-iști punând iar pe tapet taxa de solidaritate. Tot hoții de la multinaționale-s de vină. Cultura financiară este ZERO.

Taxa de solidaritate într-o țară moartă numită România nu dă nimic la săraci. Nu-s investiții, politicienii nu ajung la investiții, politicienii nu se pricep la investiții. Politicienii, funcționarii, paraziții își fac “anvelope” pentru noi tunuri.

INVESTIȚII nu-i refrenul favorit al nimănui. Politicienii ar face investiții dacă ar ști să fure mai bine. Ori, nu știu. Nici autostrăzi nu ies, nici iarba nu crește că nu-s idei. idei bune cum să furi.

Cultura financiară e zero. Prim miniștrii se laudă cu creșteri economice, cu economia care duduie. Avem statistici cu creșterile „pe consum”. Dar nu avem statistici cu milioanele de căutători în gunoaie. La acești săraci n-ajung salarii, pensii, nici taxe de solidaritate.

Sunt singurii cu adevărat rupți în fund și morți de foame. Iar ei din această ecuație n-au cum să iasă. Când cauți în gunoaie oricât de prost ai fi vine o nouă zi de căutat în gunoaie. Filmul prost în care ești nu-ți dă speranțe.

Noi, restul, tot mai săraci cu duhul, avem mari speranțe: salarii, pensii, taxa de solidaritate. Fugim la hypermarket cheltuind în avans 10% din promisiuni.