Singura navă de luptă nouă a României din ultimii 35 de ani nu va primi lansatorul vertical cu rachete americane ESSM promis inițial de șeful Marinei, ci unul turcesc, aflat abia la primii pași de integrare navală, susțin mai multe surse militare concordante pentru HotNews.
Ce au spus, la întrebările redacției, Forțele Navale Române.
Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni.
Abonamentele dascălilor sunt distribuite prin două organizații de educație care investesc în profesori.
Nu e treaba noastră, ca ziariști, ce „cetățenie” are tehnica militară cu care Armata se dotează. Dovadă că HotNews nu ia parte la deplasări pe banii firmelor. Valabil și pentru firmele de armament. Când se organizează vizite în fabrici, unde nu intri decât cu acceptul producătorului, redacția plătește integral deplasarea.
Nu „pașaportul” echipamentelor contează, ci sensul
Din ce țară vine armamentul e așadar treaba șefilor care decid dotarea Armatei. Dar să aibă sens dotarea, asta e o chestiune asupra căreia cetățenii trebuie să aibă informații.
În cazul corvetei pe care tocmai am luat-o din Turcia, trecerea de la planul unei rachete americane la un dispozitiv de concepție turcească nu arată doar ca o schimbare de furnizor. Este un test pentru felul în care România își reconstruiește, bucată cu bucată, o marină.
Sistem vertical de lansare (VLS)
Armata ia în calcul să achiziționeze un sistem vertical de lansare (VLS) și rachete antiaeriene din Turcia pentru cea mai nouă navă intrată în dotarea Forțelor Navale – corveta ușoară din clasa Hisar 261 Cam. Roman, navă construită în Turcia, conform mai multor surse militare care au discutat cu HotNews sub condiția confidențialității, având în vedere natura sensibilă a subiectului.
Nava a costat peste 223 milioane de euro și a fost cumpărată de urgență, pentru a acoperi un gol operațional pe care România n-a avut capacitatea de idei și investiție ca să-l rezolve în zeci de ani.
Planul inițial prevedea rachete Evolved Sea Sparrow (ESSM)
Informația că România s-a orientat spre sisteme turcești pentru apărarea antiaeriană cu rachete pentru noua navă vin în contextul în care planul inițial al Forțelor Navale era să doteze nava cu rachete americane mai performante Evolved Sea Sparrow (ESSM).
Proiectul a fost confirmat într-un interviu pentru HotNews încă din 2025 de șeful Marinei, viceamiralul Mihai Panait. Ofițerul a spus că pentru corveta din clasa Hisar planul prevedea montarea unui lansator vertical cu rachete ESSM și indica acest tip de rachete ca o posibilă variantă și pentru dotarea altor nave din dotarea Forțelor navale.
O „rachetă antiaeriană standard”
Ideea discutată era ca o astfel de rachetă să devină „racheta antiaeriană standard” pentru Marină, așa cum racheta antinavă NSM a devenit racheta standard pentru lupta anti-navă a Forțelor Navale Române.
Un an mai târziu, în luna iunie 2026, Forțele Navale preluau din Turcia noua corvetă ușoară din clasa Hisar botezată 261 Cam. Roman. MApN anunța atunci că după ce ajunge în România, până la finalul acestui an, nava va fi înarmată cu rachete antinavă, un tun antiaerian calibru 35mm, dar și sisteme de lansare verticală (VLS) și rachete antiaeriene. Costul întregului program de achiziție: 42 de milioane de euro.
Corveta Cam. Roman – 261 – din clasa Hisar / Sursă: Forțele Navale Române
De ce ar vrea MApN o achiziție de rachete din Turcia
Surse din Armată afirmă acum pentru HotNews că pentru corveta turcească este luată în calcul achiziția unui sistem de lansare verticală turcesc, precum și rachete interceptoare tot din Turcia, sub invocarea urgenței.
Logica este: integrarea unui sistem turcesc deja gândit pentru nava din clasa Hisar se poate face mai rapid și fără modificări. Se va potrivi perfect și cu sistemul de combat management (CMS) Advent turcesc al navei.
În contrast, un sistem de lansare verticală cu rachete americane ESSM presupune o achiziție de durată, supusă aprobării SUA, dar și o integrare mai dificilă cu sistemele navei.
Oficial, reprezentanții Forțelor Navale ne-au transmis că achiziția publică e „în curs de inițiere” și că abia „în cadrul contractului de achiziție publică” va fi stabilit sistemul.
Midlas VLS
Sistemul turcesc avut în vedere este lansatorul vertical MIDLAS VLS cu rachete antiaeriene Hisar-D RF, ambele produse de compania turcă Roketsan.
MApN nu a vorbit public despre acest lucru, în presa de specialitate din țară nu s-a scris nimic de sistemele turcești. Doar într-o publicație de nișă din Polonia a apărut informația cum că nava turcească cumpărată de România va primi în dotare un sistem Midlas VLS și rachete Hisar-D.
În informațiile publice ale producătorului navei – ASFAT – nava de patrulare din clasa Hisar a fost livrată marinei turcești sub forma „Fitted For, But Not With”. Asta înseamnă că a fost proiectată să poată găzdui toate sistemele necesare, dar nu vine cu ele instalate.
Unde e plasat sistemul
În configurația cu o echipare completă, nava vine cu un sistem de lansare verticală montată la mijlocul navei, între „coșul” de evacuare și supra-structura centrală a navei, chiar în zona unde ar fi și lansatoarele de rachetă anti-navă.
Nava din clasa Hisar a fost proiectată și construită după specificațiile marinei din Turcia care se bazează, cel mai adesea, pe sistemele proprii de rachete, senzori și lansatoare. Pentru clasa Hisar sistemul VLS gândit ca fiind cel nativ este tocmai Midlas VLS cu rachete Hisar D de la Roketsan.
O necunoscută: opt sau doar patru rachete pe navă?
Într-o serie de imagini ale machetei navei, pe vremea aia încă gândită pentru marina turcă, HotNews a descoperit că în varianta de echipare full, nava avea instalat un lansator vertical cu opt celule în partea de mijloc a navei.
Cu toate acestea, la expoziția militară BSDA din acest an de la Romaero, la standul constructorului turcesc ASFAT a fost prezentată o machetă a corvetei ușoare din clasa Hisar, dar în culorile Forțelor Navale Române și în varianta în configurație completă cu toate sistemele de armament.
Pe machetă, la mijlocul navei, era montat un lansator vertical cu doar patru celule. Întrebați de reporterul HotNews ce fel de VLS este acela, reprezentanții ASFAT de la stand au spus că este un lansator de la Roketsan.
Macheta corvetei 261 prezentată la BSDA, la standul ASFAT: un lansator vertical cu patru celule apare montat în zona de mijloc a navei / Sursă: HotNews
Sistemele turcești, încă noi și prea puțin testate
Și lansatorul MIDLAS și rachetele Hisar-D RF sunt produse dezvoltate recent, în ultimii ani, de către industria militară din Turcia, dar care nu au beneficiat până acum de o integrare extinsă.
Pe hârtie, Hisar-D RF și ESSM sunt rachete comparabile ca concept: ambele au cap de ghidare radar activ, ambele promit capacitate „fire-and-forget”, fără ca nava să fie nevoită să țină ținta iluminată până la impact.
Diferențele apar la capitolul maturitate și rază. ESSM e în producție din 2004 (Block 1) și 2020 (Block 2), operat de peste 15 marine NATO și aliate, cu o rază declarată de 50 de kilometri sau chiar mai mult. În practică, o rază operațională mai mare oferă navei mai multe șanse de a lansa rachete de apărare în cazul unor interceptări inițiale nereușite.
Hisar-D RF a avut prima interceptare reușită a unei ținte aeriene reale abia pe 15 august 2025, iar raza sa variază, în funcție de sursă, între 25 și „peste 40″ de kilometri – un semn că sistemul e încă prea tânăr pentru ca datele publice să fie consecvente între ele.
Forțele Navale: „Integrarea sistemelor, responsabilitatea producătorului turc al navei”
Întrebați de HotNews despre această schimbare de plan, de la ESSM la sistemele turcești Midlas și Hisar-D, reprezentanții Forțelor Navale nici nu au confirmat, nici nu au infirmat informația, ci doar s-au limitat să spună că pregătesc o achiziție publică pentru sistemul de rachete, iar acesta va fi stabilit „în cadrul contractului de achiziție publică”.
„Instalarea și integrarea acestuia se află în responsabilitatea producătorul navei, ASFAT – Turcia”, spun Forțele Navale.
„Nava este proiectată și construită într-o arhitectură deschisă care permite instalarea și integrarea la bord a Sistemului de lansare rachete antiaeriene VLS. Detaliile tehnice specifice privind instalarea și integrarea acestuia la bordul navei vor fi conținute în cadrul contractului de achiziție publică, procedura de achiziție fiind în curs de inițiere”, au mai spus Forțele Navale în răspunsul transmis redacției.
Exemplul unei nave mexicane
HotNews a mai întrebat despre configurația lansatorului vertical, dacă va avea patru celule de lansare – precum macheta prezentată la BSDA, sau mai multe, însă nu a primit detalii.
Un sistem MIDLAS VLS cu patru celule, cel mai probabil va fi dotat doar cu patru rachete antiaeriene HISAR-D, a explicat o sursă din industrie pentru HotNews.
VLS-ul turcesc permite, teoretic, instalarea a câte patru rachete Hisar-D per celulă (quadpacked), însă o astfel de integrare nu a fost testată în practică până acum și necesită etape de testare, astfel că este puțin probabil ca România să opteze pentru ea, având în vedere nevoia unei echipări rapide, a explicat aceeași sursă din industrie.
Informații contrastante din alte surse militare au indicat că pentru corveta românească va fi totuși aleasă varianta VLS cu opt celule.
Spre comparație, conform informațiilor disponibile public, în spațiului unui VLS Midlas cu 8 celule ar putea încăpea lejer varianta de lansator american MK56 cu câte 8 celule, adică cu 8 rachete ESSM în el. Un precedent există deja: fregata mexicană ARM Benito Juárez, construită pe aceeași platformă Damen Sigma 10514 pe care România o luase în calcul în 2016 ca o achiziție de corvetă, folosește un lansator Mk56 cu opt celule și opt rachete ESSM.
Ne dotăm cu 21 de rachete diferite pe navele Rheinmetall
Astfel, dacă calendarul dorit de armata Română se menține, cea mai nouă navă din dotarea Forțelor Navale va ajunge într-un viitor foarte apropiat să fie dotată fie doar cu 4 rachete antiaeriene turcești, fie în cel mai bun caz cu 8 rachete. Clar e că vor avea o rază de acțiune mai mică decât rachetele americane luate inițial în calcul.
Chiar și dacă vorbim de 8 rachete, ele tot reprezintă un număr relativ mic și vine în contrast cu un răspuns primit recent de HotNews de la Ministerul Apărării, atunci când am întrebat de tipul de rachete antiaeriene alese pentru viitoarele două nave de patrulare contractate prin SAFE și care trebuie să fie construite la Mangalia de către Rheinmetall.
În cazul navelor de patrulare care vor fi pe baza modelului MMPV 90 (Multipurpose Modular Patrol Vessel), MApN a convenit dotarea fiecărei nave cu un lansator de rachete RIM-116 RAM (Rolling Airframe Missile), de la compania germano-americană RAM-System GmbH (RAMSYS).
Lansator de rachete antiaeriene RIM-116 RAM / Sursă: Lars Penning / AFP / Profimedia
Lansatorul se bazează pe 21 de rachete, este montat pe un sistem rotativ la 360 de grade și funcționează precum o turelă, îndreptând rachetele către țintă înainte de tragere. În varianta cea mai nouă, rachetele RAM – care sunt ghidate în infraroșu – au o rază de angajare a țintelor aeriene de circa 9 km și o rată de succes declarată de 95%.
Ele sunt privite în general de marile marine ale lumii drept o soluție de apărare pe rază foarte scurtă – practic ultimul strat de apărare până când o țintă aeriană ostilă se îndreaptă spre navă.
Răspunsul Armatei
Comparativ, Bulgaria care a construit același tip de nave, a ales un lansator vertical cu opt celule cu rachete VL Mica – rază 20 km. Întrebat de HotNews care sunt criteriile pe baza cărora au ales acest sistem de rachete , MApN a răspuns:
„Navele de patrulare maritimă sunt adaptate operării într-un mediu congestionat, cu amenințări de tip swarm și atacuri capabile să satureze apărările navelor. Astfel, configurația aleasă, cu rachetele RAM, de tip fire-and-forget, și cu sisteme de apărare apropiată CIWS, este perfect adaptată acestui concept de întrebuințare”.
Cu alte cuvinte, cu cât are mai multe rachete antiaeriene la bord, o navă are mai multe șanse să se apere și să scape în cazul unui atac la saturație.
Pentru OPV-uri s-a optat pe un sistem cu 21 de rachete RAM. Pentru corveta ușoară din Turcia e luat în calcul un sistem cu 4 sau 8 rachete HISAR-D.
O șansă ratată pentru o echipare standardizată a navelor Marinei
Dincolo de discrepanța de configurație între cele două noi clase de nave ale Forțelor Navale, merită puțin să ne aplecăm și asupra unui alt aspect.
În momentul actual, nici o navă – veche sau nouă – a Forțelor Navale nu are la bord rachete antiaeriene. Ar fi fost, deci, un moment oportun să pornim de la zero și să standardizăm dotarea – stabilirea unei rachete standard în echipare, cum spunea inițial viceamiralul Panait – și să mergem pe același tip de rachete pe cât mai multe din nave din dotare, noi sau vechi.
În schimb, Forțele Române fac opusul: aleg rachete turcești pentru singura corvetă turcească din dotare, rachete americano-germane pentru viitoarele două OPV-uri, iar în paralel România încă speră la patru corvete prin programul multinațional european EPC (European Patrol Corvette).
Este programul realizat alături de Italia, Franța, Spania și Grecia. La acest program, sistemul antiaerian încă nu e stabilit public, dar variantele vehiculate sunt fie ESSM, fie VL MICA, în funcție de consorțiul ales.
Cum putem arăta ca flotă
Dacă toate trei intenții se materializează așa cum sunt conturate azi, România va ajunge să opereze o flotă de suprafață mică – sub zece nave mari de luptă – care rulează trei familii de rachete antiaeriene complet diferite, de la trei industrii diferite.
Asta înseamnă fiecare cu propriul sistem de management al luptei, propriul lanț de mentenanță și propriul regim de control al exporturilor.
Costul real al acestei fragmentări nu ține de performanța fiecărei rachete în parte (toate trei sunt sisteme NATO-compatibile, individual capabile).
Care sunt dezavantajele lipsei de omogenitate
Ce se întâmplă între clasele de nave dotate atât de eterogen? Concret:
muniția nu poate fi realocată de la o navă la alta în caz de epuizare a stocului în timp de criză
ofițerii trebuie instruiți separat pe trei sisteme diferite, nu pot fi rotiți între nave;
fiecare reprezintă o linie logistică și de mentenanță diferită, negociată cu trei parteneri industriali diferiți
costul de întreținere pe ciclu de viață devine practic triplu față de o flotă standardizată pe un singur sistem.
Din păcate nu e un fenomen singular sau surprinzător pentru România. A ajuns să fie tiparul clasic al unei marine mici care se înzestrează haotic, oportunist.
Nu investim, cumpărăm. Și nu cumpărăm, parcă ne peticim, deși costurile totale ajung la multe miliarde. O facem când și cum s-o putea, în funcție de finanțare, de momente de criză, de urgențe care nu mai suportă amânări și în funcție, de ce nu, de ce parteneriate politice sunt disponibile la un moment dat, mai degrabă decât respectând un plan.
