Sandu Yale – omul din spatele usilor inchise

Exista anumite categorii de meseriasi al caror viitor e sortit pieirii. Modernizarea tehnologiei duce la disparitia micilor ateliere. Sobarii, dulgherii, manipulantii sau parchetarii sunt meseriasii pentru care viitorul nu suna bine. Acestea sunt meseriile care vor disparea cel mai repede de pe piata.

Un studiu recent, realizat de Ministerul Muncii, releva ca piata muncii se va transforma dramatic in urma procesului de integrare in Uniunea Europeana. Analiza cuprinde informatii despre meseriile care vor disparea pana in 2010, precum si cele pentru care va exista un interes major.

A deprins tainele meseriei de la un neamt, Ferry Kovach, la varsta de 16 ani. Specializarea a facut-o in Elvetia, la Doxa, dar si in Germania si Franta. La sfarsitul specializarii, absolventii primeau brevete oficiale si calificative. La intoarcere si-a facut o firma de lacatuserie. La inceput, si-a creat propriile scule pentru deschiderea caselor de bani.

In scurt timp, a ajuns celebru pentru ca niciun cifru nu a avut secrete pentru el. Este vorba de Sandu Tanase, zis Sandu Yale, omul in fata caruia toate usile s-au deschis atat la propriu, cat si la figurat.

Trei oameni detin secretele cheilor

Doar trei oameni detin cheile seifurilor celor mai importante institutii din Romania, iar Sandu Yale este unul dintre ei. Romania “cifrurilor” este impartita in trei zone, fiecare dintre cei trei meseriasi avand “sub cheie” cate o zona. Sandu Tanase a primit brevetul oficial in 1966, iar de atunci a deschis seifuri atat in tara, cat si in strainatate.

A deschis seifuri la Peles, la Casa Poporului, Palatul Culturii sau Muzeul Ceasului. Evident, unele locuri unde a fost solicitat sunt strict confidentiale. Confidentialitatea este una dintre conditiile de baza ale acestei meserii, cu atat mai mult cu cat tot ceea ce contine un seif este inregistrat la Departamentul Securitatii Valorilor.

Sandu Yale este un om deosebit de volubil, dar devine reticent daca il intrebi mai multe decat iti spune. De cele mai multe ori, dupa deschiderea unui seif, ramanea uimit de ceea ce gasea acolo. Dar, noi nu vom afla niciodata ceea ce descoperea Sandu in spatele usilor inchise.

Desigur, nu l-a tentat niciodata sa isi insuseasca ceva de acolo, cu toate ca, uneori, ramanea zile-n sir doar el si seiful. Am putea spune ca singura amintire pe care a luat-o este schija de metal care i-a sarit in mana dreapta dintr-un mecanism, dupa deschiderea unei case de bani. Sandu a refuzat sa-i fie extrasa aceea schija care i-a ramas ca o amuleta pe viata.

Castelul Peles l-a facut celebru

Prima deschidere celebra a lui Sandu Yale a fost la tezaurul Castelului Peles din Sinaia, apoi la Pelisor. Masivele usi care adaposteau tezaurul la cele doua locatii aveau incuietori speciale cu broaste cu angrenaj si bolturi mari care culisau in interiorul usilor. Dar nici acestea nu au putut infrange talentul lui Sandu Yale. Un talent pe care chiar el il considera un dar divin.

In fond, un talent artistic daca tinem cont ca nu exista cheie pe care sa nu o poata face, indiferent de forma sau marimea sa. Chei cu forme de neimaginat au prins contur in manile lui Sandu din bucati brute de fier. Totodata, pentru deschiderea unui seif este nevoie de indemanare coroborata cu o ureche aproape muzicala.

A ajuns in cele mai inalte cercuri si in fata celor mai complicate case de bani. De-a lungul activitatii sale a fost solicitat de marii oameni ai zilei, politicieni, artisti, oameni de afaceri. La Muzeul Ceasului a deschis chiar si casa de bani a lui Alexandru Ioan Cuza. Mecanismul deosebit de complex si timpul care l-a conservat nu au fost un impediment pentru Sandu.

Bancile, Posta si multe societati comerciale de renume au apelat la maiestria sa. Nu conta daca era chemat la orice ora din zi si din noapte. Atunci cand se afla in fata descifrarii unui cifru, Sandu uita de lumea inconjuratoare. Totul se reducea la lupta dintre maiestria sa si maiestria cu care fabricantul a conceput mecanismul. O facea cu pasiune, dar si curiozitate.

Era o lupta si cu el insusi, dar si o curiozitate daca poate exista un cifru care nu poate fi deschis. Pentru Sandu Yale nu s-a fabricat inca asa ceva!

Omul fara cifru

Daca stai de vorba cu Sandu Yale iti dai seama repede ca are un suflet deschis caruia nu i-a pus niciun cifru. E mandru de realizarile sale, de colectia de embleme ale unor case de bani sau de seifurile sale. Dar nu face din asta o bravada. Considera ca pentru asta s-a nascut si, pur si simplu, a avut norocul de a-si alege drumul cel bun in viata.

Un drum spre care il calauzeste si pe fiul sau, Sorin. Ca urmare, pe strada Romana, tatal si fiul fac un tandem cu adevarat profesional. Sandu spune ca Sorin a deprins repede tainele meseriei si e convins ca ii va calca pe urme. O evaluare impartiala venita de la un maestru nu poate fi decat incurajatoare pentru Yale-Junior. Cu atat mai mult cu cat duce mai departe o meserie pe cale de disparitie.