Șaorma de 13 dolari care a împărțit o țară în două: „Avem o clasă care trăiește și o clasă care așteaptă să moară”

La șapte ani de la criza financiară devastatoare din Liban, o dezbatere pe tema unui sandviș cu pui a scos la iveală o prăpastie din ce în ce mai adâncă între cei care încă își pot permite să cheltuiască fără restricții și cei care abia reușesc să se descurce, scrie Reuters.

Un restaurant la modă, axat pe alimentația sănătoasă, a vrut clienților preocupați de calorii o variantă mai sănătoasă a șaormei de tip shish taouk.

Astfel, The Glow Paradise a lansat „Chic Taouk”, la un preț de aproximativ 13 dolari – aproape dublu față de cât costă de obicei o șaorma „ne-chic” în Beirut.

Restaurantul e criticat, dar vinde zeci de mii de șaorme

Produsul i-a indignat însă pe mulți, care au acuzat restaurantul de prețuri exagerate într-o țară în care multe gospodării abia reușesc să-și permită produsele de bază.

Cu toate acestea, în timp ce dezbaterea făcea valuri pe rețelele sociale, clienții continuau să cumpere.

The Glow Paradise a vândut peste 20.000 de șaorme „Chic Taouk” în doar 11 zile, potrivit unuia dintre șefii restaurantului, Hrag Jeghalian, care a descris schimburile de opinii online drept „marketing natural”.

„Ceea ce nu vezi este că 22 de restaurante s-au închis luna trecută”

Reacțiile contrastante au atins un punct sensibil în Liban, unde ani de turbulențe financiare, disfuncționalități politice și conflicte au remodelat peisajul social al țării, golind o mare parte din clasa de mijloc, în timp ce un grup mai restrâns de consumatori a reușit să-și mențină un stil de viață prosper.

Sami Nader, economist la Universitatea Saint Joseph din Beirut, a afirmat că îmbulzeala de la The Glow Paradise ascunde o altă realitate.

„Vezi oameni în restaurant, dar ceea ce nu vezi este că 22 de restaurante s-au închis luna trecută”, a declarat Nader pentru Reuters.

Comunitatea libaneză activă pe Instagram s-a împărțit între cei care acuzau restaurantul de furt și cei care susțineau că sandvișul era destinat celor care își puteau permite să-l cumpere.

Unii s-au întrebat dacă însăși această dispută reflectă priorități greșite într-o țară care se confruntă cu crize urgente, de la ocuparea de către Israel a unor vaste zone din sudul țării până la crizele endemice de energie electrică și apă.

Patru din cinci familii se chinuie să aibă produse de bază

Colapsul financiar din 2019 al Libanului a fost provocat de decenii de corupție și cheltuieli excesive ale elitei de la conducere, iar mai multe runde de conflicte de atunci au agravat perspectivele economice ale țării.

PIB-ul a scăzut cu aproape 40% din 2019, iar inflația se preconizează că va crește la 17,5% din cauza creșterii prețurilor globale la energie și transport maritim, care erodează puterea de cumpărare a populației, potrivit Băncii Mondiale.

Cifra este de peste patru ori mai mare decât rata globală a inflației semnalată de Fondul Monetar Internațional în iulie.

Patru din cinci gospodării din Liban se luptă să-și permită produsele de bază, a declarat în septembrie agenția ONU pentru copii.

Clasa de mijloc a dispărut

Clasa de mijloc a țării a „dispărut”, a spus Nader, explicând că a fost distrusă de o serie de crize, printre care prăbușirea sistemului financiar în 2019, explozia din portul Beirut din 2020 și două războaie în mai puțin de doi ani.

Facturile lunare de la operatorii de generatoare private, care furnizează energie electrică multor locuințe și întreprinderi în timpul întreruperilor din rețeaua națională defectuoasă a Libanului, au crescut cu aproape 20% numai în luna august 2026, ducând tarifele la un nivel cu aproape 60% mai ridicat decât în luna februarie a acestui an, conform prețurilor pe kilowatt-oră stabilite de Ministerul Energiei din Liban.

Pentru mulți, asta înseamnă că plata energiei electrice 24 de ore din 24, 7 zile din 7, costă acum câteva sute de dolari pe lună, într-o țară în care salariul minim este stabilit la 400 de dolari.

„Totul s-a scumpit, iar oamenii nu mai pot ține pasul. Imediat după ce ne primim salariu ne îndatorăm doar pentru a ne descurca”, a spus Fouad Fakhreddine, un angajat de restaurant în vârstă de 53 de ani din localitatea vecină Hamra.

Anii de instabilitate economică, a spus el, au creat „o clasă care trăiește și o clasă care nu este moartă, dar așteaptă să moară din cauza situației insuportabile în care se află”.