Scandalul "ministrilor de inchiriat" germani

Nu te-ai hotarat inca asupra cadoului de Craciun? Cumpara-ti discutii cu un ministru sau politician social-democrat german. Potrivit investigatiei jurnalistice facute de redactia politica a emisiunii Frontal21 si difuzata marti, 22 noiembrie, de ZDF, a doua televiziune de stat germana, platind intre 3.000 si 7.000 de euro, iti poti aranja o intrevedere cu ministrul justitiei, al muncii, al mediului, sau chiar cu un presedinte de grup parlamentar SPD-ist.

Oferta este facuta sub titlul „vorwarts-Gesprache” (n.t. discutii-inainte), de Network Media GmbH,agentia de PR a Partidului Social-Democrat german (SPD), cu sediul la Berlin. In cadrul demersului sau jurnalistic, ZDF a primit chiar o oferta concreta de a lua parte la o asa-numita „seara parlamentara”, contra sumei de 35.000 de euro. La evenimentul numit exista posibilitatea de a intalni parlamentari si functionari ai diverselor ministere.

Actual, in oferta ar sta ministrii Heiko Maas (Justitie), Andrea Nahles (Munca si Probleme Sociale), Barbara Hendricks (Mediu), precum si seful grupului parlamentar SPD-ist Thomas Opperman.

In trecut, au fost si altii. Contractantii de publicitate in valoare de peste 18.000 de euro, in ziarul SPD „Vorwarts”, au avut privilegiul, in 2010, de a se putea intalni la o discutie intima (Kamingesprach – discutie la gura sobei) cu politicieni de varf. Intre acestia, Peer Steinbruck si Egon Bahr.

Mediul privat platitor isi infiltreaza lobby-istii oriunde e ceva „de ciupit”: o vorba buna unde trebuie, un favor contractual, o lege mai buna pentru interesele sale. Si nu e de condamnat, daca legislatia o permite. Reprobabil este insa cand partidele si reprezentantii lor, alesi de popor, nu sunt accesibili oricarui cetatean, ci se lasa cumparati in acest fel, si nu numai.

Un alt exemplu dat de Frontal 21 se refera la asa-numitele „croaziere ale sparanghelului” (Spargelfahrt), organizate de filiala Seeheimer Kreis, a SPD. Sapte sute de politicieni si lobby-isti se inghesuie pe un vas de croaziera pe lac, la mancarea cea buna, schimband apoi intre ei vorbe si, de ce nu, eventuale favoruri.

Desi oferta concreta a firmei de PR este doar de inserare a logo-ului firmei pe panoul de eveniment si eventuale distributii de mici articole publicitare (pixuri, etc.), nu-i sigur ca lucrurile se petrec intocmai asa si ca linia rosie a integritatii politicienilor si ministrilor nu se transforma intr-una gri.

Desigur ca favoritismul politic contra bani nu este doar un apanaj SPD-ist. In anul 2010, crestin-democratii germani (CDU) au derapat pe aceeasi panta alunecoasa. Este vorba de afacerea „Rent-a Ruttgers”, in cadrul careia filiala CDU din Renania-Palatinat a oferit sponsorilor intalniri de discutii si sedinte foto cu fostul ministru Jurgen Ruttgers.

Romanilor le este cunoscut acest ministru prin jignirile aduse public muncitorilor romani, in doua discursuri publice din timpul campaniei electorale din 2009. Ruttgers, care nu a uitat si nu a iertat relocalizarea centrului de productie al Nokia de la Bochum la Cluj, i-a facut lenesi si nepriceputi pe muncitorii romani.

Iata citatul complet: „In Romania, n-au productia sub control. Spre deosebire de muncitorii din bazinul Ruhr, cei din Romania nu vin dimineata la sapte la primul schimb si raman pana cand e de lucru, sau fac chiar ore suplimentare. Ci vin si pleaca atunci cand vor si nu stiu ce fac, de aceea nu mai reusesc nici sa monteze telefoanele mobile”.

Declaratiile fostului ministru au starnit multe critici in Germania, chiar si din randul propriului partid, de la cancelarul Angela Merkel si de la presedintele Bundestag-ului, Norbert Lammert. Intre criticii de atunci s-a aflat si seful de grup parlamentar SPD-ist, Thomas Oppermann, care a vorbit de ” o republica bananiera”, adaugand sarcastic: „Noi suntem statul, ne puteti cumpara”.

Ironia soartei face insa ca, peste sase ani, acelasi politician Oppermann sa se afle sub tirul critic, ca „produs ofertat” de agentia de PR espedista Network Media, contra bani.

La reportajul Frontal 21, Network Media areactionat cu un comunicat de presa, in care spune ca „relatarea numita, referitoare la asa-zisele rezervari de discutii cu politicienii, nu e conforma cu realitatea”. Motivatiile agentiei se refera, in primul rand, la faptul ca in urma acestor rezervari din seria „discutiilor-inainte” „nu au rezultat profituri”, lucru dovedit de un controlor fiscal. Apoi, aceste discutii ar fi fost cu, dar si si fara sponsorizare, lista participantilor n-ar fi fost decisa de sponsori, iar discutiile participantilor n-ar fi avut un caracter deexclusivitate.

Nu e clar, daca agentia de PR a actionat doar pe cont propriu, politicienii vizati fiind in necunostinta de cauza. Trezorierul SPD, Dietmar Nietan, a declarat pe site-ul oficial al partidului social-democrat: „Politicienele si politicienii care au luat parte in trecut la „discutiile-inainte” nu au fost informati despre modul in care au fost intermediate aceste discutii. Acestia nu au fost pusi la curent cu detaliile vreunor intelegeri intre sponsori si agentie, nici nu aveau cunostinta despre marimea vreunor plati”.

Nietan adreseaza „rugamintea ca administratia federala sa verifice atent aceste acuzatii”. El anunta intentia demararii unei verificari interne, din partea SPD, ca si sistarea definitiva „cu sau fara sponsorizare” a „discutiilor-inainte”. Mai mult, social-democratii au pus la dispozitia Frontal 21 o parte din incasarile sale din sponsorizari.

„Astfel, partidul a incasat doar la ultima adunare generala de partid din decembrie 2015, aproape 550.000 de euro de la sponsori”, relateaza Heute.de. Cine si cat a platit n-a vrut sa devoaleze SPD, „din motive de confidentialitate contractuala”.

ONG-ul LobbyControl priveste sponsorizarea de partid cu ochi critici, Si o face de ani de zile, semnaland derapajele si solicitand transparenta, in mod repetat. Christina Deckwirth, de la LobbyControl, spune: „In domeniul sponsorizarilor de partid ne miscam ca intr-un regat al umbrelor finantarii partidelor. Opinia publica trebuie sa stie ce bani se scurg la partide, pentru a putea concluziona, daca aceste fluxuri de bani sunt urmate si de decizii politice”. In 22 noiembrie 2016, ONG-ul a lansat si un apel cu semnaturi sub motto-ul „Politicul nu are voie sa fie de vanzare”.