Scene cu niste camarazi

Un grup de liberali se indrepta, sambata la pranz, catre pavilionul Romexpo unde urma sa inceapa congresul USL. Acum mergem sa ne unim cu PSD-ul, zice unul cam ironic catre amicul sau. Ba, io nu, ii raspunde acesta cu accent ardelenesc greu. Zau? De ce, intreaba liberalul cu o curiozitate cam jucata. Pai, zice ardeleanul hatru, daca amesteci galben cu rosu tot portocaliu iese. Izbucnesc amandoi in ras. A fost doar una dintre scenele cu cei carora Ponta si Antonescu aveau sa le gaseasca, sambata, un nume de care nimeni nu parea a se simta foarte mandru.

De la tribuna salii Romexpo, plina ochi cu liberali si pesedisti amestecati, Victor Ponta se adreseaza multumii galbene cu rosu: “In mod normal i-as fi salultat pe colegii mei de la PSD cu salutul dragi tovarasi. Pe colegii liberali si conservatori cu salutul dragi prieteni. Dar daca uneam cele doua, unii care se uita la TV si-ar fi putut aduce aminte de congresele de la UTC. Asa ca va salut pe toti dragi camarazi ai mei in aceasta batalie pentru Romania”. A fost o gluma mai putin reusita? Nu. Chiar asa se cheama mai nou fostii beligeranti.

O privire atenta observa insa ca acestor camarazi de ocazie le lipseste entuziasmul, euforia. Sala raspunde cam lesinat. Discursurile lui Victor Ponta si Crin Antonescu, altfel buni oratori fiecare, nu sunt cele mai inspirate. Astazi le lipseste parca pasiunea contagioasa, insufletirea sincera, capacitatea de a electriza publicul. Camarazii galbeni nu afiseaza vreo bucurie cand Ponta le multumeste ca l-au votat pentru functia de prim-ministru desi nu e de-al lor. Camarazii rosii nu tasnesc de pe scaun cand Antonescu le face curte, indemnandu-i sa-si apere valorile de stanga. Nici macar cand se striga Jos Basescu cei din sala nu se unesc intr-un singur glas. Intre cele doua tabere se simte raceala oricat se straduiesc liderii lor sa incinga atmosfera. De ce oare, cand victoria pare mai aproape decat oricand? Ar fi mai multe explicatii de dat.

Multi dintre camarazii de astazi vor fi fost adeversari de moarte in toate bataliile locale din 90. Apoi, diferenta de marime intre armata rosie si cea galbena a generat frustrari care nu s-au stins. Pesedistii s-au simtit mereu nedreptatiti. De ce trebuie sa imparta jumatate cand pot lua trei sferturi din prada de razboi? Apoi, pe fetele multor liberali se citeste in fiecare clipa dispretul, jena, stingereala infratirii cu PSD. Nemultumirile din teritoriu la impartirea candidaturilor au fost in mare aplanate, insa USL pare un cazan sub presiune.

Am cautat sa-mi verific cumva impresiile, sa aud cu urechile mele ce gandesc oamenii astia daca, intr-adevar, gandesc altfel. Impreuna cu Sabina Fati de la Romania Libera, am oprit un grup de liberali dupa Congres, ne-am prezentat si le-am spus: “Nu aveti nici o legatura cu ceilalti. Nu intelegem de ce sunteti impreuna”. “Nici noi”, a venit, sec, raspunsul. Si nu pareau sa se amuze. Ce altceva se poate intelege din rezumatul facut cuiva, la telefon, de un pesedist nesatisfacut: “A fost o labareala”.

Ce sens are pentru acesti oameni infratirea proclamata de Antonescu la Congresul USL: “Camarazi, pentru ca daca Victor Ponta vi s-a adresat astazi, o fac si eu pentru ca suntem camarazi, suntem frati de arme, intr-un razboi pe care nu noi l-am pornit dar pe care va trebui sa-l castigam aducand pacea”. Ce fel de pace s-ar putea instala intre PSD si PNL dupa locale, dupa parlamentare? Ce garantie va avea Antonescu ca PSD, dupa ce se va vedea cu premier la Palatul Victoria, va trage pentru candidatura sa? De ce n-ar dori pesedistii sa acapareze mai multa putere cand se vor fi instalat in fruntea Guvernului, eventual TOATA puterea?

Lasati la o parte optiunea nefericita pentru apelativul camarazi, folosit in trecut de legionari, utilizarea sa in context politic facand automat trimitere la semantica sumbra a extremismului. Altceva suna infinit mai prost. Adevarul ca, in realitate, nici unii, nici ceilalti, nu se inghit dar vor fi siliti sa defileze sub acest nume care defineste un fals, un abuz.

In rest,USL a procedat corect, a facut ceea trebuia sa faca un partid de opozitie inainte de o mare batalie. Si-a desfasurat armatele cu scopul de a transmite un mesaj de forta si unitate, lansand in paralel mesaje demobilizatoare catre adversari, amenintati ca vor plati in justitie pentru modul cum au guvernat tara. Insa la Congresul USL s-a vazut atat forta cat si slabiciunea acestei constructii artificiale.

De cand merg la congresele partidelor, si sunt cativa ani buni, n-am avut ocazia sa vad, in paralel, multimile si sa le compar avandu-le mereu sub ochi. Nici o legatura intre cei de la PSD si cei de la PNL. Ceva mai incompatibil, o adunare politica mai nefireasca nu mi-a fost dat sa vad demult. A fost, cred, marea revelatie avuta la Congresul USL. De la distanta, diferentele intre cele doua partide poate ca nu se mai vad. De aproape, sar in ochi. Niste lideri au indesat cu forta doua sabii in aceeasi teaca, obligand soldati cu aspiratii si cultura politica radical diferite sa-si spuna camarazi. Sa se iubeasca desi, in realitate, se detesta reciproc, inclusiv la varf (Ponta nu-l inghite pe Antonescu oricat s-ar stradui sa-i placa).

Tendinta publicului, indreptatia de nivelarea comportamentelor politice din ultimii ani, este sa omogenizeze culorile partidelor romanesti intr-o pasta gri: toti o apa si un pamant. Or, in mod evident nu este asa, oricat au degenerat ideologiile, oricat s-ar fi compromis partidele in ultimii ani, oricat s-ar muta politicienii dintr-o parte in alta.

Exista, de pilda, la PSD, o masa critica de politicieni de factura ultra-populista (Mazare delira ceva la congres despre intentia partidului sau de a construi “case la jumatate de pret din pretul pietei pentru cetateni”) perfect incompatibila cu masa critica de la PNL formata din oameni rationali, in mod evidenti incomodati de fatele vitreg abonat la scoala de corectie. Din acest mariaj fortat se vor naste poate numerosi castigori, insa marile avantaje vor fi impartite intr-un grup restrans de lideri. Vor insa si destui perdanti si ma tem ca-i vom gasi cu precadere in tabara liberalilor, nu dincolo.

Cu ocazia Congresului USL de sambata, 7 aprilie, am gasit, in fine, un posibil raspuns la intrebarea de ce MRU se proclama la fiecare iesire publica liberal. Cunoaste, probabil, nemultumirile mocnite din PNL si conteaza si pe acei liberali care, dupa locale, nu vor mai avea loc de PSD.