Se repetă istoria? De ce nu cred că omenirea se aruncă în prăpastie, ca un somnambul

Am studiat atent anii 30. Exista la ora actuala similitudini care nu pot fi ignorate, dar ele nu înseamnă ca istoria se repeta. Agresiunea Rusiei, rezistenta Ucrainei si mobilizarea Occidentului sunt fenomene noi si trebuie explicate în coordonatele lor politice, economice, sociologice, psihologice si civilizaționale. In anii 30 statele totalitare erau în ascensiune globală. America abia își revenea din Marea Criza. Unii spun ca traim o revenire la ceea ce ganditorul liberal francez Élie Halévy (1870-1937), atat de pretuit de Raymond Aron (1905-1983), a numit “era tiraniilor”. Nu sunt atat de pesimist.

Zeitgeistul timpurilor noastre este cu totul altul decat în preajma celui de-al II-lea război mondial. Nu cred ca liberalismul se afla in deriva si nu cred ca traim o ascensiune irezistibilă a pasiunilor nihiliste si a mișcărilor extremiste. Pledez pentru o abordare lucidă a tensiunilor, dilemelor si primejdiilor epocii noastre, una inspirată de ideile lui Aron din „La philosophie critique de l’histoire”.

In anii 30, despotismele totalitare propagau religii politice galvanizante. Nici Putin, nici Xi, nu au la dispoziție asemenea mitologii seculare. Resursele lor ideatice sunt precare. Putinismul este un bricolaj în fond extrem de incoerent. Se poate prăbuși oricând fără să lase în urma măcar o idee noua. Xi reincalzeste o ciorba ideologică în care nu mai crede nimeni. Obsesia Omului Nou s-a evaporat de mult timp.

Noul val antisemit este ingrijorator si revoltător. Nu este însă nazismul ca ideologie de stat, fanatic rasista si exterminista, din Germania hitlerista. Analogiile istorice au o valoare euristica relativa si ar trebui folosite cum grano salis. Profetismul negativ se poate dovedi la fel de înșelător precum cel pozitiv. Ceea ce numim viitorologie operează cu aproximații prospective, nu cu certitudini teleologice. Nu exista un “sens al istoriei”, de fapt o ficțiune deterministă care ignora rolul contingentului, al hazardului, al aleatoriului. Sacralizarea „sensului istoriei” este calea spre distrugerea libertății.

O lecție majoră a secolului trecut este, cred, ca omenirea nu se arunca în prapastie a doua oară în chip somnambulic si suicidar. Este ceea ce au înțeles părinții fondatori ai NATO si ai UE. Dar este important sa fortificam barajele. Pentru ca rezistenta are nevoie de instituții robuste, credibile, inarmate cu inteligenta morala si viziune strategica. –Comenteaza pe Contributors.ro