Se schimbă ora, dar până când? Ora de vară și un scurt istoric a unei inițiative intens dezbătute în UE

Parlamentul European susține propunerea privind renunțarea la schimbarea orei de vară. Inițial, termenul prevăzut era 2019, apoi s-a vorbit de 2021.

Până la acest termen, statele membre trebuiau să notifice daca vor să aplice în mod permanent ora de vară sau ora de iarnă. Deocamdată însă, discuția rămâne în aer.

Ca răspuns la inițiative cetățenești, în februarie 2018 Parlamentul a cerut Comisiei să evalueze directiva privind schimbarea sezonieră a orei și să facă propuneri de modificare a acesteia dacă este cazul. În urma acestei evaluări, care a strâns 4.6 milioane de răspunsuri, dintre care 84% s-au pronunțat în favoarea renunțării la schimbările orare, Comisia a făcut propunere.

Comisia Europeană a explicat că măsurile UE referitoare la ora de vară impun schimbarea orei de două ori pe an pentru a se ține seama de evoluția tiparelor de lumină naturală și pentru a se profita la maximum de lumina zilei disponibilă într-o anumită perioadă de timp. Ceasurile se dau cu o oră înainte în dimineața ultimei duminici din martie și se dau cu o oră înapoi în dimineața ultimei duminici din octombrie, pentru a se reveni la ora standard.

Din motive istorice, statele membre au ales, în trecut, să introducă măsuri privind ora de vară.

Astfel de măsuri au fost adoptate pentru prima dată de Germania și Franța în timpul Primului Război Mondial pentru a economisi cărbune, în special cărbunele consumat pentru iluminat. Marea Britanie, majoritatea aliaților săi și multe țări europene neutre le-au urmat, la scurt timp, exemplul, tot în timpul războiului. Multe țări europene au abandonat ulterior măsura după încheierea celor două războaie mondiale.

Măsurile moderne referitoare la ora de vară datează din anii 1970 și au fost inițiate de Italia (1966) și de Grecia (1971). Regatul Unit și Irlanda au renunțat la măsurile referitoare la ora de vară în 1968, pentru a fi în armonie cu restul Europei, dar le-au reluat în 1972. Spania a început să aplice măsurile referitoare la ora de vară în 1974, fiind urmată de Franța în 1976, economiile de energie fiind obiectivul declarat. În perioada 1976-1981, zece state membre ale UE au introdus măsuri referitoare la ora de vară, mai ales pentru a fi în armonie cu țările învecinate.

La nivel internațional, se aplică măsuri referitoare la ora de vară în aproximativ 60 de țări, inclusiv în America de Nord și în Oceania. Totuși, tot mai mulți vecini sau parteneri comerciali ai UE au ales să nu aplice măsurile referitoare la ora de vară sau să renunțe la ele: de exemplu, Islanda, China (1991-), Rusia (2011-), Belarus (2011-) și Turcia (2016-).

UE a adoptat legislație privind măsurile referitoare la ora de vară pentru prima dată în 1980, cu obiectivul de a unifica practicile și orarele divergente existente la nivel național, asigurând astfel o abordare armonizată a schimbării orei în cadrul pieței unice. Din 2001, măsurile UE referitoare la ora de vară sunt reglementate prin Directiva 2000/84/CE, care prevede obligația tuturor statelor membre de a trece la ora de vară în ultima duminică din martie și de a reveni la ora lor standard („ora de iarnă”) în ultima duminică din octombrie.

De-a lungul anilor, au fost realizate numeroase studii privind măsurile UE referitoare la ora de vară. Studiile respective au inclus diverse studii și rapoarte externalizate sau pregătite de Comisie: de exemplu, o examinare din 1999 a impactului măsurilor UE referitoare la ora de vară asupra principalelor sectoare economice, precum și asupra sănătății și a activităților recreative, un raport din 2007 al Comisiei privind impactul directivei referitoare la orarul de vară, și un studiu din 2014 privind posibilele implicații ale unui sistem nearmonizat referitor la ora de vară în UE3.

În februarie 2016, Bundestagul Germaniei a publicat un raport privind impactul orei de vară și, în octombrie 2017, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European a prezentat un raport care rezumă cele mai recente informații privind dovezile existente referitoare la ora de vară.

În ceea ce privește impactul măsurilor referitoare la ora de vară, dovezile menționate în rapoartele de mai sus indică următoarele:

Cum afectează schimbarea orei sănătatea

Unele studii arată că măsurile referitoare la ora de vară ar putea genera efecte pozitive legate de numărul mai mare de activități de agrement în aer liber. Pe de altă parte, există rezultate ale unor studii cronobiologice care sugerează că efectul asupra bioritmului uman ar putea fi mai grav decât se credea anterior.

De exemplu, raportul din 2016 al Bundestagului se referă la constatări care indică faptul că ritmul biologic uman se adaptează mai puțin bine decât se credea la schimbarea orei din primăvară și că anumite cronotipuri umane pot avea nevoie de câteva săptămâni pentru a se adapta, în timp ce schimbarea din toamnă creează mai puține probleme. Totuși, dovezile privind efectele globale asupra sănătății (și anume, echilibrul presupuselor efecte pozitive în raport cu cele negative) rămân neconcludente.

Ce efecte are schimbarea orei asupra siguranței rutiere

Datele rămân neconcludente în ceea ce privește relația dintre măsurile referitoare la ora de vară și accidentele rutiere. Unele studii arată că privarea de somn generată de mutarea ceasurilor înainte primăvara ar spori riscul de accidente.

Cu toate acestea, în general, este dificil să se concluzioneze că o sporire a ratei accidentelor ar putea fi atribuită direct efectului măsurilor referitoare la ora de vară, mai degrabă decât altor factori.

Efectul trecerii la ora de vară în agricultură

Măsurile referitoare la ora de vară au generat îngrijorări legate de faptul că schimbarea orei ar perturba bioritmul animalelor și orarele de mulgere și hrănire.

Totuși, îngrijorările respective par a dispărea treptat, datorită introducerii unor noi echipamente, a iluminatului artificial și a unor tehnologii automatizate.

Schimbarea orei și piața internă

În acest moment, dovezile sunt concludente cu privire la un punct: a permite schimbări ale orei fără o coordonare între statele membre ar fi în detrimentul pieței interne din cauza costurilor mai mari pentru comerțul transfrontalier, din cauza inconvenientelor și din cauza posibilei perturbări a transportului, a comunicațiilor și a călătoriilor, precum și din cauza scăderii productivității pe piața internă a bunurilor și serviciilor.

Energie

Deși economiile de energie au fost unul dintre motivele principale ale măsurilor actuale, cercetarea indică faptul că efectul de ansamblu al orei de vară în ceea ce privește economiile de energie este marginal. Cu toate acestea, rezultatele tind să varieze în funcție de factori precum localizarea geografică.

OTS italian Terna a raportat în 2016 că economiile anuale de energie datorate orei de vară au fost de aproximativ 580 GWh în Italia (~ 0,2 % din consumul anual de energie electrică), ceea ce reprezintă o economie anuală de aproximativ 94,5 milioane EUR1.

În Franța, ADEME (Agence de l’Environnement et de la Maitrise de l’Energie) a estimat în 2010 că economiile în ceea ce privește iluminatul au fost de aproximativ 440 GWh (~ 0,1 % din consumul anual de energie electrică), completate eventual de unele economii termice. În 1995, EDF a estimat că economiile realizate au fost de aproximativ 1 200 GWh, însă estimările ulterioare sunt mai aproape de rezultatele din 20102.

Asociația germană a industriilor din domeniul apei și din cel al energiei (BDEW) a afirmat în 2015 că economiile realizate în Germania au devenit irelevante, deoarece energia consumată în scopuri de iluminat s-a redus la aproximativ 8 % din consumul de energie, în vreme ce energia consumată în cadrul activităților de agrement a crescut3.

În Spania, Institutul pentru diversificare și pentru economiile de energie (Institute of Diversification and Energy Savings – IDAE) raportează pentru 2015 o reducere cu 5 % a consumului total de energie electrică în scopuri de iluminat, grație orei de vară, ceea ce reprezintă o economie anuală de 300 de milioane EUR.

Studiul din 2014 comandat de Comisie a constatat că măsurile referitoare la ora de vară generează probleme administrative pentru operatorii de gaze atunci când aceștia fac rezervări la operatorii de sisteme de transport.

Introducerea unor noi tehnologii pentru iluminat (și a contoarelor inteligente, a dispozitivelor de programare etc.) reduce deja potențialul de economisire a energiei al măsurilor referitoare la ora de vară.

Când se schimbă ora în 2022

În 2022, ora se schimbă în noaptea de sâmbătă spre duminică, pe 28 martie ceasul dându-se înainte, iar ora 03:00 devenind ora 04:00. România trece astfel la ora de vară.

În România ora de vară a fost introdusă prima oară în 1932 (între 22 mai – 2 octombrie). Din 1933 și până în 1940, când s-a renunțat la acest obicei, ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lui octombrie.

Între anii 1941 și 1979 nu s-a mai folosit ora de vară. Reintroducerea orei de vară s-a produs în 1979.

În 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar, în 1997, a intrat în vigoare Ordonanţa nr. 20/1997 privind stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul României, care la art (1) preciza că: ”În cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.00, care devine ora 4.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.00, care devine ora 3.00″.

Până în 1996 (cu mici excepții) ora de vară se introducea la sfârșitul lui martie până la sfârșitul lui septembrie.

Din 1997 se trece la ora de vară incepând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie.

Ora de vară va fi valabilă în 2022 în România din 28 martie până în 31 octombrie 2022.