Semnele disperarii la PD-L si Traian Basescu

S-au dus vremurile cand visa ca PD-L va castiga alegerile si va face singur Guvern. Scenariul maximal s-a tot micsorat in urma unui lung sir de erori. S-a resemnat apoi cu gandul ca PD-L nu va castiga o majoritate parlamentara clara. In schimb, s-a consolat cu speranta ca va lua totusi mai mult decat PSD, cat sa formeze un cabinet minoritar pe care nimeni nu va indrazni sa-l tranteasca de frica anticipatelor. Astazi, Traian Basescu nu pare sa mai spere nici atat.

A uitat complet de lovitura de stat profetita acum doua saptamani. Si-a amintit in schimb o ultima solutie posibila: un eventual guvern de mare coalitie, in care sunt bineveniti, desigur, si complotistii. Ce s-a intamplat? De unde schimbarea de ton si oferta politica?

S-a intamplat ca PD-L a cazut de la inaltimi artificiale si acum e pe cale sa-si rupa gatul. S-au bazat prea mult pe Traian Basescu, convinsi ca succesul vine singur dormind glorios in opozitie. Scorul de la locale i-a incurajat sa puna in paranteze reforma interna si sa inghita de-a valma migratori, oportunisti, penali, intelectuali scortosi sau figuri onorabile cu ideea fixa ca trebuie sa-si umfle gusa cu orice pret, sa devina un mare partid indiferent de calitatea politicienilor sai.

Pe Arca lui Noe cel mic au incaput Ioan Talpes si Toader Paleologu, altminteri doua simboluri politice perfect opuse. Intre cele doua extreme gasiti un intreg bestiar politic salvat din apele tulburate temporar de alegerile din 2004: peremisti cu creasta tricolora, pecisti serpuitori sau pesedisti alunecosi. Cu ei, PD-L a pierdut cel mai mare avantaj posibil in fata adversarilor: imaginea de partid alternativa.

Din partidul reformist de acum patru ani, cu alura justitiara, a ramas o umbra animata vesel de spectacole cu mop, ritmuri de manele, Tatal Nostru si alte populisme cu profesori. Optand sa abandoneze tema anticoruptiei, PD-L a ramas practic fara discurs iar distinctia intre “Ei si Noi” a ramas un simplu slogan electoral. Capete luminate se intreaba, pe buna dreptate, cine sunt Ei si Noi? Astazi nu mai e la fel de limpede ca in 2004.

S-au amagit apoi ca aliantele conjuncturale cu toxici ca Gigi Becali sau Vadim Tudor vor ramane netaxate. Am auzit pedelisti revoltati ca liberalilor li se iarta tradarea, infratirea cu Ion Iliescu si PSD, dependenta de Patriciu si alte rele pe cand lor, lor li se cere pe nedrept o puritate nepamanteana. Ca intr-un razboi pe viata si pe moarte e nevoie de realism, pragmatism si mai putine fite. Oare nu sunt scuzele unui generos gol de idei? Oare nu sunt explicatiile propriei neputinte? Oare nu auzim demagogia pura?

Lungului sir de greseli expus mai sus i se adauga decimarea premeditata a electoratului care vota traditional cu partide de dreapta, fie cu PD-L, fie cu PNL: studentii nu vor putea vota pe liste suplimentare, deci nu vor vota, diaspora nu va putea vota decat la ambasada, deci nu va vota, o mare parte din electoratul de dreapta prezent doar prin sondaje risca sa-si petreaca in mod real ziua votului in vacanta de 1 Decembrie, deci nu va vota. Pe multi i-a parasit spiritul civic si vor absenta in mod deliberat si, cumva, sinucigas. In schimb, PSD isi va mobiliza pensionarii si dependentii de stat prin toate mijloacele, ii va cumpara, ii va ameti cu aiureli, cu bani, cu tot ce la vine la mana si la gura.

O scurta recapitulare ofera perspective chiar mai sumbre pentru Traian Basescu dacat sondajele care dau castigator cand PSD cand PD-L. Noul sistem de vot, inca netestat, i-ar putea furniza surprize si mai urate. Nu stim care din cele doua partide va lua cele mai multe mandate din prima, cu 50% plus unu, ca sa stim cate mandate se redistribuie. Nu stim acum cate voturi vor aduna candidatii pentru partidele lor ca sa putem calcula in mod corect eventuale procente. Nu stim exact cum se vor mobiliza unii si altii astfel incat sa putem estima cat de cat un scor electoral.

Dar toate datele indica un PD-L in dezavantaj, astfel ca n-ar fi o supriza sa piarda la scor mare. Poate asa se explica gesturile disperate din utilmele zile: Boc fuge in campanie prin Ferentari, Paleologu trimite scrisori patetice catre liberali. Poate asa se explica de ce Theodor Stolojan nu se mai arata chiar atat de sigur ca va ajuge prim-ministru. Poate asa se explica tonul conciliant al razboinicului Basescu, dispus sa-i ierte pe Tariceanu, pe cei 322, pe complotistii care pregateau lovituri de stat, pe oamenii lui Patriciu, ai lui Iliescu si Hrebenciuc numai sa coaca un guvern cu cativa ministri PD-L prin el. La urma urmei, e criza mare.

In mod normal, Traian Basescu ar trebui sa se bucure: niciun om cu capul pe umeri n-ar trebui sa-si doreasca guvernarea dupa 1 decembrie. Ar fi un guvern de sacrificiu, condamnat la moarte din prima zi de criza financiara care va lovi inevitabil si Romania.

Dar afacerile cu statul prospera tocmai in vremuri tulburi, in vremuri de criza, cand statul este chemat sa salveze companii si sa pompeze bani in visterii private. Iar oameni ca Dinu Patriciu stiu bine asta. Pe oameni ca ei, odata insurubati la putere, nici o criza din lume nu-i mai poate matura. Iar Basescu stie si el asta.